Drept răspuns, Isus le-a zis: A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
Când Andrei și Filip au spus Domnului Isus că sufletele acestea îndepărtate doresc să-L vadă,
atunci Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi tuturor, că a sosit ceasul ca El să fie proslăvit de ei, și ei să-L arate pe El lumii ca Singurul Mântuitor.
Să-L arate în chipul cel mai înalt,
și în felul cel mai proslăvit.
Pentru că cei care sunt cu Hristos, ucenicii și slujitorii Lui,
adică cei care trebuie să-L mărturisească pe Mântuitorul în lume,
- trebuie să facă acest lucru totdeauna într-un fel vrednic de Numele Lui Cel Sfânt.
Dar când sufletele venite de departe să-L caute pe Domnul, le cer ucenicilor să-L arate pe Hristos,
când suflete care altădată nici nu știau nimica despre El, vin să audă Cuvântul Lui,
- atunci ucenicilor Domnului li se cere să-L proslăvească în chipul cel mai înalt în fața acelora.
Însă Mântuitorul a vorbit atunci și în chip profetic, anunțându-i pe ucenicii Săi că ceasul pătimirii Sale spre mântuirea lumii întregi sosise.
Vestea aceasta trebuie să o audă și aceste suflete binevoitoare ale grecilor veniți de departe spre a se închina la Ierusalim, căci ei închipuiau pe neamuri, adică toată omenirea cealaltă în afară de poporul Israel! Ei trebuiau să audă vestea mântuirii, adică ceea ce Isus Singur spusese că era ținta venirii Lui pe pământ (Matei 16, 21; 20, 18-19; Marcu 8, 31; Luca 9, 22).
Trebuia să o audă și ei - neamurile - care căutau să-L cunoască pe Isus, dar căutau să-L abată de la calea Crucii, cum a auzit aceasta și Petru, care și el dorise cândva tot așa ca și ei, dar tot ca și ei nu înțelesese taina Crucii, nici el (Matei 16, 22-23).
Nu poți face un bine altuia, până când nu-ți faci mai întâi un rău ție însuți.
Nu poți ușura pe altul până când nu te împovărezi întâi și mai greu pe tine însuți.
Și nu poți aduce mântuirea nimănui, până când nu plătești aceasta mai întâi tu însuți cu o jertfă pe mărimea mântuirii pe care vrei să o dai pentru cei care vrei să-i mântuiești.
Voia Tatălui a fost ca toți oamenii să fie mântuiți și nimeni să nu piară,
dar pentru aceasta trebuia să-Și dea pe Fiul Său Cel Scump ca Preț de Răscumpărare pentru toți (Ioan 3, 16; 1 Ioan 2, 2).
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea.
Iar Fiul, care ne-a iubit atât de mult a primit de bună voie să plătească Prețul Răscumpărării păcatelor noastre cu Însuși Sângele Său Cel Sfânt (Matei 26, 26-28).
Fiindcă mai presus de Sine Însuși și decât Slava Sa, ne-a iubit pe noi și a iubit Voia Tatălui pentru noi, primind Jertfa Crucii în tot locul nostru și în totul pentru noi (Evrei 9, 14; Tit 2, 14).
Pe Hristos, Dulcele nostru Mântuitor, care Se unise și Se supusese desăvârșit voii Tatălui, nimeni și nimic nu-L putea înlătura de la acest drum.
Nimeni nu-L putea nici înlocui nici scăpa de Jertfa dragostei Sale.
Dar El a fost rânduit să moară o singură dată spre a ispăși păcatul tuturor,
și apoi să învieze spre a deschide pe totdeauna și pentru toți, cerul Împărăției lui Dumnezeu.
Când un păcat a fost săvârșit el cere totdeauna o jertfă.
Când se cere o jertfă, ea trebuie totdeauna să fie dată de cel mai bun.
Iar când o dă cel mai bun, în jertfa lui este totdeauna o ispășire deplină.
Slavă veșnică Numelui Tău Preaslăvit Isuse Doamne,
care după ce Te-ai smerit făcându-Te ascultător până la moartea de pe Cruce,
ai fost înălțat mai presus de ceruri,
și ai primit Numele Cel Preaslăvit în care se apleacă și se va apleca veșnic, orice genunchi, al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ,
și orice limbă va mărturisi veșnic și veșnic, spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Tu, numai Tu, ești Domnul și Singurul Domn.
Pentru că ai căutat numai Slava Tatălui și slava noastră, iar nu Slava Ta.
iar pentru că ai căutat numai slava noastră și nu slava Ta, de asemenea și noi Te proslăvim și trebuie să Te proslăvim nespus de mult,
numai cântându-Ți și lăudând Numele Tău Cel nespus de Sfânt, și mai ales aducându-Ți cea mai curată jertfă: dragostea inimilor noastre,
și mireasma evlavioasei noastre trăiri, după pilda și după Cuvântul Tău.
Te rugăm Doamne Isuse fă-ne și pe noi vrednici următori ai Tăi, iar când va sosi ceasul să dăm și noi vreo jertfă pentru cauza Ta,
ajută-ne să nu căutăm vreo scăpare de la plătirea acestui preț cerut nouă,
ci să ne plecăm capul și să Te urmăm pe Tine, dând-o frumos și deplin.
Amin.
+
Fiul meu, de ai iubire, nu căuta al tău folos,
fii o jertfă pentru alții, ca Stăpânul tău Hristos,
ține-aprinsă-n al tău suflet dragostea din focul Lui
ea dă totul, dar nu cere niciodată nimănui.