Drept răspuns, Isus le-a zis: A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
Când Andrei şi Filip au spus Domnului Isus că sufletele acestea îndepărtate doresc să-L vadă,
atunci Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi tuturor, că a sosit ceasul ca El să fie proslăvit de ei, şi ei să-L arate pe El lumii ca Singurul Mântuitor.
Să-L arate în chipul cel mai înalt,
şi în felul cel mai proslăvit.
Pentru că cei care sunt cu Hristos, ucenicii şi slujitorii Lui,
adică cei care trebuie să-L mărturisească pe Mântuitorul în lume,
- trebuie să facă acest lucru totdeauna într-un fel vrednic de Numele Lui Cel Sfânt.
Dar când sufletele venite de departe să-L caute pe Domnul, le cer ucenicilor să-L arate pe Hristos,
când suflete care altădată nici nu ştiau nimica despre El, vin să audă Cuvântul Lui,
- atunci ucenicilor Domnului li se cere să-L proslăvească în chipul cel mai înalt în faţa acelora.
Însă Mântuitorul a vorbit atunci şi în chip profetic, anunţându-i pe ucenicii Săi că ceasul pătimirii Sale spre mântuirea lumii întregi sosise.
Vestea aceasta trebuie să o audă şi aceste suflete binevoitoare ale grecilor veniţi de departe spre a se închina la Ierusalim, căci ei închipuiau pe neamuri, adică toată omenirea cealaltă în afară de poporul Israel! Ei trebuiau să audă vestea mântuirii, adică ceea ce Isus Singur spusese că era ţinta venirii Lui pe pământ (Matei 16, 21; 20, 18-19; Marcu 8, 31; Luca 9, 22).
Trebuia să o audă şi ei - neamurile - care căutau să-L cunoască pe Isus, dar căutau să-L abată de la calea Crucii, cum a auzit aceasta şi Petru, care şi el dorise cândva tot aşa ca şi ei, dar tot ca şi ei nu înţelesese taina Crucii, nici el (Matei 16, 22-23).
Nu poţi face un bine altuia, până când nu-ţi faci mai întâi un rău ţie însuţi.
Nu poţi uşura pe altul până când nu te împovărezi întâi şi mai greu pe tine însuţi.
Şi nu poţi aduce mântuirea nimănui, până când nu plăteşti aceasta mai întâi tu însuţi cu o jertfă pe mărimea mântuirii pe care vrei să o dai pentru cei care vrei să-i mântuieşti.
Voia Tatălui a fost ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi nimeni să nu piară,
dar pentru aceasta trebuia să-Şi dea pe Fiul Său Cel Scump ca Preţ de Răscumpărare pentru toţi (Ioan 3, 16; 1 Ioan 2, 2).
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea.
Iar Fiul, care ne-a iubit atât de mult a primit de bună voie să plătească Preţul Răscumpărării păcatelor noastre cu Însuşi Sângele Său Cel Sfânt (Matei 26, 26-28).
Fiindcă mai presus de Sine Însuşi şi decât Slava Sa, ne-a iubit pe noi şi a iubit Voia Tatălui pentru noi, primind Jertfa Crucii în tot locul nostru şi în totul pentru noi (Evrei 9, 14; Tit 2, 14).
Pe Hristos, Dulcele nostru Mântuitor, care Se unise şi Se supusese desăvârşit voii Tatălui, nimeni şi nimic nu-L putea înlătura de la acest drum.
Nimeni nu-L putea nici înlocui nici scăpa de Jertfa dragostei Sale.
Dar El a fost rânduit să moară o singură dată spre a ispăşi păcatul tuturor,
şi apoi să învieze spre a deschide pe totdeauna şi pentru toţi, cerul Împărăţiei lui Dumnezeu.
Când un păcat a fost săvârşit el cere totdeauna o jertfă.
Când se cere o jertfă, ea trebuie totdeauna să fie dată de cel mai bun.
Iar când o dă cel mai bun, în jertfa lui este totdeauna o ispăşire deplină.
Slavă veşnică Numelui Tău Preaslăvit Isuse Doamne,
care după ce Te-ai smerit făcându-Te ascultător până la moartea de pe Cruce,
ai fost înălţat mai presus de ceruri,
şi ai primit Numele Cel Preaslăvit în care se apleacă şi se va apleca veşnic, orice genunchi, al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
şi orice limbă va mărturisi veşnic şi veşnic, spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Tu, numai Tu, eşti Domnul şi Singurul Domn.
Pentru că ai căutat numai Slava Tatălui şi slava noastră, iar nu Slava Ta.
iar pentru că ai căutat numai slava noastră şi nu slava Ta, de asemenea şi noi Te proslăvim şi trebuie să Te proslăvim nespus de mult,
numai cântându-Ţi şi lăudând Numele Tău Cel nespus de Sfânt, şi mai ales aducându-Ţi cea mai curată jertfă: dragostea inimilor noastre,
şi mireasma evlavioasei noastre trăiri, după pilda şi după Cuvântul Tău.
Te rugăm Doamne Isuse fă-ne şi pe noi vrednici următori ai Tăi, iar când va sosi ceasul să dăm şi noi vreo jertfă pentru cauza Ta,
ajută-ne să nu căutăm vreo scăpare de la plătirea acestui preţ cerut nouă,
ci să ne plecăm capul şi să Te urmăm pe Tine, dând-o frumos şi deplin.
Amin.
+
Fiul meu, de ai iubire, nu căuta al tău folos,
fii o jertfă pentru alţii, ca Stăpânul tău Hristos,
ţine-aprinsă-n al tău suflet dragostea din focul Lui
ea dă totul, dar nu cere niciodată nimănui.