Alergarea și ajungerea
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Suflete al meu încă puțin. Și vei ajunge și tu în clipa în care nici nu te gândești.
Nu mai este mult - fii credincios în lucrul încredințat ție.
Așa să te afle Domnul tău!
2 - Un martor al Patimilor lui Hristos, trebuie să fi și tu suflet al meu.
Și tu te-ai împărtășit de Harul Sângelui Său Sfânt și Răscumpărător.
Și tu te-ai atins de razele iubirii și ale durerii negrăite a lui Isus.
Mărturia ta trebuie să fie adevărată. Și trebuie să se adauge la toate mărturiile vrednice ale înaintașilor tăi.
3 - Și peste tine a curs Sângele Iertării și Apa Vieții din Inima lui Dumnezeu.
Sângele care te-a înroșit și Apa care te albește.
Și tu ai fost salvat prin atâtea minuni de la pieire, numai prin bunătatea și puterea lui Hristos.
De aceea despre acestea, trebuie să mărturisești și tu.
4 - Și tu ai fost pus de-o parte atât de mulți ani, singur,
- tocmai pentru a te dovedi un martor viu și adevărat al dragostei lui Dumnezeu
și al puterii Sângelui Sfânt al lui Hristos. Despre care ai mărturisit și trebuie să mai mărturisești.
Și tu ai fost făcut alb prin iertarea și spălarea Cuvântului Său.
Și rumen prin flacăra iubirii Sângelui Său.
5 - Sângele lui Isus ți-a dat și ție frumusețe, durată și valoare veșnică,
- tocmai pentru ca și tu să fii o permanentă și puternică dovadă și mărturie a Patimilor, a Morții și a Învierii lui.
Fă această mărturie demn și frumos, harnic și curat, curajos și sfânt
până ce vei ajunge la El.
6 - Ce mare însemnătate are credința noastră nu numai pentru noi ci și pentru alții.
Prin felul în care credem noi despre un lucru, așa va fi și mărturisirea noastră despre El.
Și prin felul cum vom înfățișa noi lucrurile, le vor crede și le vor vedea mulți apoi, și dintre cei cărora le mărturisim noi.
De aceea noi vom răspunde și pentru sufletele lor.
7 - Este uneori de mirare cum oamenii cu deplină putere de judecată și cu deplină lumină de cunoaștere, - ajung atât de lesne crezători și primitori a unei idei greșite și amăgitoare.
Buna - dar ușuratica lor credință - nu le lasă lor nici un strop de îndoială asupra felului cum li se spune și li se înfățișează un lucru.
Și astfel ei îl primesc așa, fără să-l cerceteze deloc.
Îl cred așa cum li se spune.
Cred fără să gândească.
Ducând apoi mai departe și altora acest crez greșit care la început s-a ivit din cine știe ce inimă slabă.
Și în cine știe ce moment slab.
8 - Așa s-au răspândit toate interpretările false despre adevăr.
La început, va fi fost o biată femeie credincioasă dar neștiutoare.
Apoi niște bieți ucenici creduli, iubitori și buni - dar prea grăbiți și prea temători.
- Pe urmă au fost din ce în ce tot mai mulți, cei care au început și-au continuat să creadă greșit.
9 - Cu timpul cei sinceri și statornici s-au lămurit.
Stăruind în rugăciuni și rămânând în unitatea frățească, Domnul nu i-a lăsat în părerea greșită,
- ci i-a luminat cu adevărul.
Și da, s-au lămurit.
Iar mulți nu.
10 - Să nu ne lăsăm cu ușurință influențați de păreri pripite,
nici de credințe străine de Cuvântul lui Hristos,
ori de la cine ar veni acestea spre noi.
Să nu mergem cu prejudecăți în cercetarea adevărului, -
- ci să-l credem puternic pe cel dovedit clar.
Să nu ne lăsăm influențați de noile păreri necontrolate, ale altora.
Fie ei chiar prietenii foarte apropiați sau foști ucenici buni cândva.
11 - Nici să nu acceptăm fără rezerve spusele noi ale cuiva când este vorba de Hristos.
- Ci să deschidem bine ochii asupra dovezilor și asupra celui care ne aduce vestea aceasta nouă.
Să ne adâncim bine mintea în cercetarea cuvântului și a vieții acelora ce ne-au vestit nouă înainte pe Hristos.
Și de acei care ne-au vestit nouă de la început.
Aceasta ne va feri de erezii, întâi pe noi.
12 - Fericit este acela care nu se va osândi singur în ceea ce a crezut. Și mai ales în ceea ce a făcut și pe alții să creadă.
Fericit va fi și acela care la vremea cercetării, va fi găsit că a crezut și a mărturisit numai adevărul, dovedit de timp, de roade și de înaintași.
13 - Fericit va fi și acela care nu s-a grăbit să primească în inima lui credințe înșelătoare, păreri neîntemeiate, încredințări străine de ale fraților săi și de ale familiei sale duhovnicești.
Fericit cel ce n-a înșelat inimile celor lesne crezători,
și n-a împiedicat pe nimeni de la aflarea adevărului, ascultând de frații schimbători.
și trebuia să fie îngropat pentru ca și noi să fim socotiți îngropați împreună cu El prin botezul acestei morți (Rom. 6, 4; Col. 2, 11),
- tot așa, ba încă cu atât mai mult, Isus trebuia să și Învieze pentru că abia Învierea lui Hristos putea da valoarea veșnică Lucrării Sale, Patimilor Sale, Morții și Îngropării Sale.
15 - Trebuia să Învieze pentru ca prin credința în puterea lui Dumnezeu care L-a Înviat din morți, să înviem și noi împreună cu El la o viață nouă (Col. 2, 12).
Întâi îngroparea botezului deci - și apoi învierea credinței!
16 - Ce strâmtă este uneori inima omenească: nu pot încăpea în ea două lucruri mari în același timp.
Nu pot încăpea în același timp o mare durere și o mare bucurie.
De aceea ucenicii Domnului a căror inimă era încă stăpânită puternic de marea durere a morții Domnului Isus,
- nu puteau primi marea bucurie a Învierii Lui!
17 - Ce mult ne copleșește greutatea momentului prezent.
Dar mai ales a celui imediat trecut.
Știm fiecare din noi cât de cu neputință pare să mai poți gândi la vreo bucurie, - când ești robit de o mare durere.
Să mai poți nădăjdui la o mare izbăvire când ești apăsat de tot.
Să mai întrevezi ceva prin ruine, când pare că totul a murit cu astăzi.
Sau cu ieri.
18 - Dar o, suflete al meu, dacă ai primit cândva cu bucurie și ai crezut vreodată vestea cea Bună a Harului lui Dumnezeu,
dacă S-a născut în tine Hristos
și dacă tu te-ai născut din nou în El,
dacă ai trăit, ai văzut și ai simțit ieri și azi minunile Dumnezeirii lui Hristos, - de ce nu poți crede pentru mâine - de ce nu mai poți crede?
- Nu te îndoi, nu te îndoi deloc sufletul meu, nu te îndoi nici de mâine!
19 - Hristos trebuie să Învieze, - nu se poate să nu Învieze.
Adevărul trebuie să învieze, - nu se poate să nu învieze.
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să propășească! - nu se poate să nu propășească, dacă El a spus acest lucru.
Nădejdile tale sfinte trebuie să se realizeze, - nu se poate altfel că Dumnezeu a făcut făgăduința asta.
Slava Împărăției Sale trebuie să vină. Trebuie! Crede!
20 - Crede și rămâi întemeiat pe ce ai auzit de la început
și nu-ți pierde capul când vezi pe unii și pe alții alergând tulburați.
Făgăduința Domnului se va împlini sigur! Oricât va fi - prin voia lui Dumnezeu - să întârzie, - tu așteapt-o (Habacuc 2, 3).
Ea va veni negreșit, dar la vremea ei.
Dumnezeul Adevărului să-ți ajute să crezi neclintit.
Amin.