Alergarea şi ajungerea
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Suflete al meu încă puţin. Şi vei ajunge şi tu în clipa în care nici nu te gândeşti.
Nu mai este mult - fii credincios în lucrul încredinţat ţie.
Aşa să te afle Domnul tău!
2 - Un martor al Patimilor lui Hristos, trebuie să fi şi tu suflet al meu.
Şi tu te-ai împărtăşit de Harul Sângelui Său Sfânt şi Răscumpărător.
Şi tu te-ai atins de razele iubirii şi ale durerii negrăite a lui Isus.
Mărturia ta trebuie să fie adevărată. Şi trebuie să se adauge la toate mărturiile vrednice ale înaintaşilor tăi.
3 - Şi peste tine a curs Sângele Iertării şi Apa Vieţii din Inima lui Dumnezeu.
Sângele care te-a înroşit şi Apa care te albeşte.
Şi tu ai fost salvat prin atâtea minuni de la pieire, numai prin bunătatea şi puterea lui Hristos.
De aceea despre acestea, trebuie să mărturiseşti şi tu.
4 - Şi tu ai fost pus de-o parte atât de mulţi ani, singur,
- tocmai pentru a te dovedi un martor viu şi adevărat al dragostei lui Dumnezeu
şi al puterii Sângelui Sfânt al lui Hristos. Despre care ai mărturisit şi trebuie să mai mărturiseşti.
Şi tu ai fost făcut alb prin iertarea şi spălarea Cuvântului Său.
Şi rumen prin flacăra iubirii Sângelui Său.
5 - Sângele lui Isus ţi-a dat şi ţie frumuseţe, durată şi valoare veşnică,
- tocmai pentru ca şi tu să fii o permanentă şi puternică dovadă şi mărturie a Patimilor, a Morţii şi a Învierii lui.
Fă această mărturie demn şi frumos, harnic şi curat, curajos şi sfânt
până ce vei ajunge la El.
6 - Ce mare însemnătate are credinţa noastră nu numai pentru noi ci şi pentru alţii.
Prin felul în care credem noi despre un lucru, aşa va fi şi mărturisirea noastră despre El.
Şi prin felul cum vom înfăţişa noi lucrurile, le vor crede şi le vor vedea mulţi apoi, şi dintre cei cărora le mărturisim noi.
De aceea noi vom răspunde şi pentru sufletele lor.
7 - Este uneori de mirare cum oamenii cu deplină putere de judecată şi cu deplină lumină de cunoaştere, - ajung atât de lesne crezători şi primitori a unei idei greşite şi amăgitoare.
Buna - dar uşuratica lor credinţă - nu le lasă lor nici un strop de îndoială asupra felului cum li se spune şi li se înfăţişează un lucru.
Şi astfel ei îl primesc aşa, fără să-l cerceteze deloc.
Îl cred aşa cum li se spune.
Cred fără să gândească.
Ducând apoi mai departe şi altora acest crez greşit care la început s-a ivit din cine ştie ce inimă slabă.
Şi în cine ştie ce moment slab.
8 - Aşa s-au răspândit toate interpretările false despre adevăr.
La început, va fi fost o biată femeie credincioasă dar neştiutoare.
Apoi nişte bieţi ucenici creduli, iubitori şi buni - dar prea grăbiţi şi prea temători.
- Pe urmă au fost din ce în ce tot mai mulţi, cei care au început şi-au continuat să creadă greşit.
9 - Cu timpul cei sinceri şi statornici s-au lămurit.
Stăruind în rugăciuni şi rămânând în unitatea frăţească, Domnul nu i-a lăsat în părerea greşită,
- ci i-a luminat cu adevărul.
Şi da, s-au lămurit.
Iar mulţi nu.
10 - Să nu ne lăsăm cu uşurinţă influenţaţi de păreri pripite,
nici de credinţe străine de Cuvântul lui Hristos,
ori de la cine ar veni acestea spre noi.
Să nu mergem cu prejudecăţi în cercetarea adevărului, -
- ci să-l credem puternic pe cel dovedit clar.
Să nu ne lăsăm influenţaţi de noile păreri necontrolate, ale altora.
Fie ei chiar prietenii foarte apropiaţi sau foşti ucenici buni cândva.
11 - Nici să nu acceptăm fără rezerve spusele noi ale cuiva când este vorba de Hristos.
- Ci să deschidem bine ochii asupra dovezilor şi asupra celui care ne aduce vestea aceasta nouă.
Să ne adâncim bine mintea în cercetarea cuvântului şi a vieţii acelora ce ne-au vestit nouă înainte pe Hristos.
Şi de acei care ne-au vestit nouă de la început.
Aceasta ne va feri de erezii, întâi pe noi.
12 - Fericit este acela care nu se va osândi singur în ceea ce a crezut. Şi mai ales în ceea ce a făcut şi pe alţii să creadă.
Fericit va fi şi acela care la vremea cercetării, va fi găsit că a crezut şi a mărturisit numai adevărul, dovedit de timp, de roade şi de înaintaşi.
13 - Fericit va fi şi acela care nu s-a grăbit să primească în inima lui credinţe înşelătoare, păreri neîntemeiate, încredinţări străine de ale fraţilor săi şi de ale familiei sale duhovniceşti.
Fericit cel ce n-a înşelat inimile celor lesne crezători,
şi n-a împiedicat pe nimeni de la aflarea adevărului, ascultând de fraţii schimbători.
şi trebuia să fie îngropat pentru ca şi noi să fim socotiţi îngropaţi împreună cu El prin botezul acestei morţi (Rom. 6, 4; Col. 2, 11),
- tot aşa, ba încă cu atât mai mult, Isus trebuia să şi Învieze pentru că abia Învierea lui Hristos putea da valoarea veşnică Lucrării Sale, Patimilor Sale, Morţii şi Îngropării Sale.
15 - Trebuia să Învieze pentru ca prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a Înviat din morţi, să înviem şi noi împreună cu El la o viaţă nouă (Col. 2, 12).
Întâi îngroparea botezului deci - şi apoi învierea credinţei!
16 - Ce strâmtă este uneori inima omenească: nu pot încăpea în ea două lucruri mari în acelaşi timp.
Nu pot încăpea în acelaşi timp o mare durere şi o mare bucurie.
De aceea ucenicii Domnului a căror inimă era încă stăpânită puternic de marea durere a morţii Domnului Isus,
- nu puteau primi marea bucurie a Învierii Lui!
17 - Ce mult ne copleşeşte greutatea momentului prezent.
Dar mai ales a celui imediat trecut.
Ştim fiecare din noi cât de cu neputinţă pare să mai poţi gândi la vreo bucurie, - când eşti robit de o mare durere.
Să mai poţi nădăjdui la o mare izbăvire când eşti apăsat de tot.
Să mai întrevezi ceva prin ruine, când pare că totul a murit cu astăzi.
Sau cu ieri.
18 - Dar o, suflete al meu, dacă ai primit cândva cu bucurie şi ai crezut vreodată vestea cea Bună a Harului lui Dumnezeu,
dacă S-a născut în tine Hristos
şi dacă tu te-ai născut din nou în El,
dacă ai trăit, ai văzut şi ai simţit ieri şi azi minunile Dumnezeirii lui Hristos, - de ce nu poţi crede pentru mâine - de ce nu mai poţi crede?
- Nu te îndoi, nu te îndoi deloc sufletul meu, nu te îndoi nici de mâine!
19 - Hristos trebuie să Învieze, - nu se poate să nu Învieze.
Adevărul trebuie să învieze, - nu se poate să nu învieze.
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să propăşească! - nu se poate să nu propăşească, dacă El a spus acest lucru.
Nădejdile tale sfinte trebuie să se realizeze, - nu se poate altfel că Dumnezeu a făcut făgăduinţa asta.
Slava Împărăţiei Sale trebuie să vină. Trebuie! Crede!
20 - Crede şi rămâi întemeiat pe ce ai auzit de la început
şi nu-ţi pierde capul când vezi pe unii şi pe alţii alergând tulburaţi.
Făgăduinţa Domnului se va împlini sigur! Oricât va fi - prin voia lui Dumnezeu - să întârzie, - tu aşteapt-o (Habacuc 2, 3).
Ea va veni negreşit, dar la vremea ei.
Dumnezeul Adevărului să-ţi ajute să crezi neclintit.
Amin.