Apărător al Adevărului
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Jumătate din Lucrarea Evangheliei este lucru, este muncă și osteneală - iar cealaltă jumătate este apărare, este curaj, este luptă.
Păstorul cel bun are nu numai grija păstoririi, numai grija hranei și adăpării oilor sale, ci o tot atât de însemnată grijă are și trebuie să aibă și de apărarea turmei. De adăpostirea și paza ei, spre a o feri de orice atac răufăcător.
Lucrătorul bun are nu numai grija să lucreze, ci și grija ca lucrul pe care îl face să fie ocrotit de primejdii. Împăratul cel bun are nu numai grija ca țara lui să meargă bine înăuntrul ei, ci să fie și bine apărată la toate hotarele ei, spre a o feri de orice năvălitor hrăpăreț.
Tot așa face și ziditorul înțelept și vrednic. Cu un ochi privește înăuntru, iar cu unul înafară. E cu o mână pe mistrie, iar cu cealaltă pe sabie. Cu o jumătate de grijă construiește, cu cealaltă jumătate apără ceea ce a construit.
Așa făcea omul lui Dumnezeu, Neemia, la vremea sa, când înălțarea zidurilor cetății sfinte îi fusese încredințată lui. Și când vrăjmași atât dinăuntru cât și dinafară pândeau să nimicească Lucrarea Domnului. Când tot felul de iscoade mișunau pretutindeni. Când și prostia dinăuntru și răutatea dinafară erau la fel de primejdioase, când și lucrătorii și lucrarea erau la fel de urmăriți (Neemia 4, 1-23).
Bunul conducător și credinciosul zidar Neemia a știut atunci acest mare și însemnat adevăr: că lucrarea lui Dumnezeu, în astfel de împrejurări, are nevoie tot atât de mare de curaj, cât are de înțelepciune. Că adevăratul împreună-lucrător al lui Dumnezeu nu este și nu poate fi un om fricos care, atunci când se ivește primejdia, să lase lucrarea și să fugă, să lase zidul în voia dărâmătorilor și să alerge la adăpost, să-și lase turma în voia lupilor și să se ascundă pe unde poate. Ci să apere acestea cu orice preț.
Ar trebui să citim mai des despre curajul marilor lucrători ai lui Dumnezeu dinaintea noastră. Ar trebui să privim mai adânc în viața celor ale căror nume Biblia ni le amintește cu cinste și cu vrednicie, ca să luăm pildă și să ne încredințăm și noi că în zadar am lucrat dacă nu apărăm.
Că în zadar am cucerit, dacă nu păstrăm. Că în zadar am adunat, dacă nu știm păzi. Nesocotința unei clipe poate pierde tot rodul unei lupte de o viață întreagă. Să nu uităm aceasta niciodată și niciunul dintre noi.
Frate împreună-lucrător al lui Dumnezeu, nu fi nici nepăsător, nici fricos, nici ușuratic în ceea ce privește munca și paza în Lucrarea lui Dumnezeu! Fii atent, fii curajos și fii statornic.
Aceasta va face uneori chiar mai mult decât a lucra. Un singur paznic treaz și curajos poate apăra uneori cât au lucrat o sută sau o mie de muncitori harnici. Atunci el face cât o sută. Sau cât o mie. Dar și dacă doarme când trebuie să vegheze sau dacă fuge când trebuie să lupte, pierde tot atât.
Totul este să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău. Să iubești Lucrarea în care ai ajuns prin voia lui Dumnezeu, cu toată statornicia ta și cu toată jertfa ta. Și să-ți iubești slujba pe care ți-a încredințat-o Hristos în Oastea Lui, cu toată îndrăzneala ta.
Atunci, oricât ai fi de slab ori de neștiutor, poți deveni un puternic apărător
al Adevărului contra minciunii,
al credinței împotriva rătăcirii,
al curăției împotriva păcatului,
al nevinovăției împotriva nedreptății,
al fraților împotriva vrăjmașului,
al lui Hristos împotriva Mamonei!
Când nu poți prin puterea ta, să o faci prin jertfa ta. Când nu poți prin cuvântul tău, să o faci prin tăcerea ta. Când nu poți prin nimic altceva, să o faci măcar prin prezența ta acolo. Prin statornicia ta. Prin rămânerea ta în locul unde ai fost așezat, cu orice preț și cu orice jertfă.
Chiar dacă nimic nu poți nici spune, nici face, nici apăra, rămâi totuși acolo la locul tău. Aceasta va fi o mare încurajare pentru cei care fac și apără. Iar în Ziua Biruinței și Răsplătirii vei putea și tu să te mângâi fericit cu gândul că atunci și tu ai fost acolo. Că deși n-ai putut face altceva, măcar n-ai fugit cu fricoșii. Ci ai rămas cu cei care au avut curaj. Și Hristos te va încununa împreună cu ei.
Slavă veșnică Ție, Măreț Biruitor Iisus Hristos!
Tu ne-ai învățat că Evanghelia Ta este un curaj sfânt. Iar Cuvântul Tău cel puternic ne poruncește din fiecare verset: Nu vă temeți, aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine!
Îndrăzniți căci Eu am biruit lumea... Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele vieții (și în toate luptele) până în vecii vecilor.
Te rugăm, Iisuse Doamne, dăruiește Duhul Sfânt al curajului, tuturor lucrătorilor Tăi. Și pune în inimile lor o statornică îndrăzneală totdeauna în apărarea Adevărului Tău.
Nu-i lăsa să facă niciodată pace cu păcatul, cu desfrâul, cu necinstea, cu rătăcirea, cu dezbinătorul, cu înșelătorul și cu dărâmătorul Lucrării Tale.
Ci, credincioși, statornici și îndrăzneți să apere Adevărul în orice vreme și dreapta lor să strălucească prin isprăvi minunate (Psalm 45, 4).
Amin!
În clipa mărturiei Tale
În clipa mărturiei Tale,
dezbracă-mi teama și sfiala,
să-nfrunt cum cere Adevărul
trufia, mlaștina și fala
și-mbracă-mă-n puterea plină
de stăpânire și dreptate
ce totdeauna face cinste
soliei Tale-adevărate.
În clipa rugăciunii Tale,
dezbracă-mi gheața și-amorțirea,
să mi-o înalț cu vrednicia
ce-o cere taina și sfințirea
și-mbracă-mă cu raza sfântă
ce arde-n para mântuirii,
să-mi ducă rugăciunea până
la Tronul Veșnic al Măririi.
În clipa încercării Tale,
dezbracă-mă de nerăbdare,
să-mi pot sui întreg calvarul
cu liniștită ascultare
și-mbracă-mă cu-ncredințarea
că toate-mi vor sfârși cu bine,
ca mărturia vieții mele
să-mi fie vrednică de Tine.
Curajul împăratului
Despre marele Napoleon, împăratul Franței, se spune, printre altele, că era un om plin de curaj. Că în timpul celor mai grele bătălii el rămânea în mijlocul oricăror primejdii neînfricat, la locul lui.
- Împărate, i-a zis odată un general, de ce nu te ferești puțin? Uite cum cad gloanțele, ca grindina.
- Generale, i-a zis Napoleon, glonțul care să mă omoare pe mine încă n-a fost fabricat. Când va fi, în zadar mă voi ascunde de el.
*
Fiul meu, cât Adevărul fi-ți-va-n inimă și-n gură,
nu te teme niciodată de întreaga lumii ură,
căci oricât întâi tu fi-vei pe nedrept târât în tină,
pân-la urmă Adevărul te va scoate la lumină;
și pe cât de mândră-i ziua după-o noapte de furtună,
tot așa-i și Adevărul înălțat după minciună.
*
Ce spun Sfinții noștri Părinți
- Nimic nu ne poate apropia mai mult de Dumnezeu și nimic nu ne poate face mai asemănători cu El decât dragostea inimii noastre pentru Hristos și împlinirea de bunăvoia noastră, cu bucurie, a Voii Lui.
Dragostea vine din bunăvoință, iar bunăvoința vine din dragoste.
Hristos n-a dat ca semn de recunoaștere pentru ucenicii Săi în lume minunile, ci dragostea. Dragostea statornică, fierbinte și de bună voie. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Toate virtuțile nu sunt decât bunăvoința și dragostea față de Dumnezeu, sub diferite forme. (Fericitul Augustin)
- Dragostea desăvârșită stă în disprețuirea de bună voie a slavei lumii, a bogăției și a sărăciei, a plăcerii și a întristării, a tot ce-i vremelnic, pentru Numele și pentru voia lui Iisus Hristos, Domnul nostru. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
*
Eu n-am chemat pe nimeni să pornească pe urmele mele, dar i-am chemat pe toți să pornească - din dragoste și bunăvoie - pe urmele Domnului Iisus Hristos spre Golgota.
Frații mei, scris este: Acela care pune mâna pe plug să nu se mai uite înapoi (Luca 9, 62). Așa și noi, prin oricâte lupte și necazuri am avea să mai trecem: înainte, numai înainte. (Părintele Iosif Trifa)
*
Cine va iubi-Adevărul îl va și-apăra oricând
cu curajul cel mai mare și cuvântul cel mai blând;
dar curajul cel mai mare nu-i doar vorba care-o spui,
ci-i dovada luminoasă a viețuirii lui.
*
Când simți valul de-asuprire al vrăjmașului hapsân
pentru Adevărul care sfânt tu-l porți curat în sân,
crede! - și-ntărind piciorul stai la locul tău stăpân;
apa trece că e apă, însă pietrele rămân!