Apărător al Adevărului
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Jumătate din Lucrarea Evangheliei este lucru, este muncă şi osteneală - iar cealaltă jumătate este apărare, este curaj, este luptă.
Păstorul cel bun are nu numai grija păstoririi, numai grija hranei şi adăpării oilor sale, ci o tot atât de însemnată grijă are şi trebuie să aibă şi de apărarea turmei. De adăpostirea şi paza ei, spre a o feri de orice atac răufăcător.
Lucrătorul bun are nu numai grija să lucreze, ci şi grija ca lucrul pe care îl face să fie ocrotit de primejdii. Împăratul cel bun are nu numai grija ca ţara lui să meargă bine înăuntrul ei, ci să fie şi bine apărată la toate hotarele ei, spre a o feri de orice năvălitor hrăpăreţ.
Tot aşa face şi ziditorul înţelept şi vrednic. Cu un ochi priveşte înăuntru, iar cu unul înafară. E cu o mână pe mistrie, iar cu cealaltă pe sabie. Cu o jumătate de grijă construieşte, cu cealaltă jumătate apără ceea ce a construit.
Aşa făcea omul lui Dumnezeu, Neemia, la vremea sa, când înălţarea zidurilor cetăţii sfinte îi fusese încredinţată lui. Şi când vrăjmaşi atât dinăuntru cât şi dinafară pândeau să nimicească Lucrarea Domnului. Când tot felul de iscoade mişunau pretutindeni. Când şi prostia dinăuntru şi răutatea dinafară erau la fel de primejdioase, când şi lucrătorii şi lucrarea erau la fel de urmăriţi (Neemia 4, 1-23).
Bunul conducător şi credinciosul zidar Neemia a ştiut atunci acest mare şi însemnat adevăr: că lucrarea lui Dumnezeu, în astfel de împrejurări, are nevoie tot atât de mare de curaj, cât are de înţelepciune. Că adevăratul împreună-lucrător al lui Dumnezeu nu este şi nu poate fi un om fricos care, atunci când se iveşte primejdia, să lase lucrarea şi să fugă, să lase zidul în voia dărâmătorilor şi să alerge la adăpost, să-şi lase turma în voia lupilor şi să se ascundă pe unde poate. Ci să apere acestea cu orice preț.
Ar trebui să citim mai des despre curajul marilor lucrători ai lui Dumnezeu dinaintea noastră. Ar trebui să privim mai adânc în viaţa celor ale căror nume Biblia ni le aminteşte cu cinste şi cu vrednicie, ca să luăm pildă şi să ne încredinţăm şi noi că în zadar am lucrat dacă nu apărăm.
Că în zadar am cucerit, dacă nu păstrăm. Că în zadar am adunat, dacă nu ştim păzi. Nesocotinţa unei clipe poate pierde tot rodul unei lupte de o viaţă întreagă. Să nu uităm aceasta niciodată și niciunul dintre noi.
Frate împreună-lucrător al lui Dumnezeu, nu fi nici nepăsător, nici fricos, nici uşuratic în ceea ce privește munca și paza în Lucrarea lui Dumnezeu! Fii atent, fii curajos și fii statornic.
Aceasta va face uneori chiar mai mult decât a lucra. Un singur paznic treaz şi curajos poate apăra uneori cât au lucrat o sută sau o mie de muncitori harnici. Atunci el face cât o sută. Sau cât o mie. Dar și dacă doarme când trebuie să vegheze sau dacă fuge când trebuie să lupte, pierde tot atât.
Totul este să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău. Să iubeşti Lucrarea în care ai ajuns prin voia lui Dumnezeu, cu toată statornicia ta și cu toată jertfa ta. Și să-ţi iubeşti slujba pe care ţi-a încredinţat-o Hristos în Oastea Lui, cu toată îndrăzneala ta.
Atunci, oricât ai fi de slab ori de neştiutor, poţi deveni un puternic apărător
al Adevărului contra minciunii,
al credinţei împotriva rătăcirii,
al curăţiei împotriva păcatului,
al nevinovăţiei împotriva nedreptăţii,
al fraţilor împotriva vrăjmaşului,
al lui Hristos împotriva Mamonei!
Când nu poţi prin puterea ta, să o faci prin jertfa ta. Când nu poţi prin cuvântul tău, să o faci prin tăcerea ta. Când nu poţi prin nimic altceva, să o faci măcar prin prezenţa ta acolo. Prin statornicia ta. Prin rămânerea ta în locul unde ai fost aşezat, cu orice preț și cu orice jertfă.
Chiar dacă nimic nu poţi nici spune, nici face, nici apăra, rămâi totuși acolo la locul tău. Aceasta va fi o mare încurajare pentru cei care fac şi apără. Iar în Ziua Biruinţei şi Răsplătirii vei putea şi tu să te mângâi fericit cu gândul că atunci şi tu ai fost acolo. Că deși n-ai putut face altceva, măcar n-ai fugit cu fricoşii. Ci ai rămas cu cei care au avut curaj. Şi Hristos te va încununa împreună cu ei.
Slavă veşnică Ţie, Măreţ Biruitor Iisus Hristos!
Tu ne-ai învăţat că Evanghelia Ta este un curaj sfânt. Iar Cuvântul Tău cel puternic ne porunceşte din fiecare verset: Nu vă temeţi, aveţi credinţă în Dumnezeu, și aveţi credinţă în Mine!
Îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea... Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele vieții (şi în toate luptele) până în vecii vecilor.
Te rugăm, Iisuse Doamne, dăruieşte Duhul Sfânt al curajului, tuturor lucrătorilor Tăi. Şi pune în inimile lor o statornică îndrăzneală totdeauna în apărarea Adevărului Tău.
Nu-i lăsa să facă niciodată pace cu păcatul, cu desfrâul, cu necinstea, cu rătăcirea, cu dezbinătorul, cu înşelătorul şi cu dărâmătorul Lucrării Tale.
Ci, credincioşi, statornici şi îndrăzneţi să apere Adevărul în orice vreme şi dreapta lor să strălucească prin isprăvi minunate (Psalm 45, 4).
Amin!
În clipa mărturiei Tale
În clipa mărturiei Tale,
dezbracă-mi teama şi sfiala,
să-nfrunt cum cere Adevărul
trufia, mlaştina şi fala
şi-mbracă-mă-n puterea plină
de stăpânire şi dreptate
ce totdeauna face cinste
soliei Tale-adevărate.
În clipa rugăciunii Tale,
dezbracă-mi gheaţa şi-amorţirea,
să mi-o înalţ cu vrednicia
ce-o cere taina şi sfinţirea
şi-mbracă-mă cu raza sfântă
ce arde-n para mântuirii,
să-mi ducă rugăciunea până
la Tronul Veşnic al Măririi.
În clipa încercării Tale,
dezbracă-mă de nerăbdare,
să-mi pot sui întreg calvarul
cu liniştită ascultare
şi-mbracă-mă cu-ncredinţarea
că toate-mi vor sfârşi cu bine,
ca mărturia vieţii mele
să-mi fie vrednică de Tine.
Curajul împăratului
Despre marele Napoleon, împăratul Franţei, se spune, printre altele, că era un om plin de curaj. Că în timpul celor mai grele bătălii el rămânea în mijlocul oricăror primejdii neînfricat, la locul lui.
- Împărate, i-a zis odată un general, de ce nu te fereşti puţin? Uite cum cad gloanţele, ca grindina.
- Generale, i-a zis Napoleon, glonţul care să mă omoare pe mine încă n-a fost fabricat. Când va fi, în zadar mă voi ascunde de el.
*
Fiul meu, cât Adevărul fi-ţi-va-n inimă şi-n gură,
nu te teme niciodată de întreaga lumii ură,
căci oricât întâi tu fi-vei pe nedrept târât în tină,
pân-la urmă Adevărul te va scoate la lumină;
şi pe cât de mândră-i ziua după-o noapte de furtună,
tot aşa-i şi Adevărul înălţat după minciună.
*
Ce spun Sfinţii noştri Părinţi
- Nimic nu ne poate apropia mai mult de Dumnezeu şi nimic nu ne poate face mai asemănători cu El decât dragostea inimii noastre pentru Hristos şi împlinirea de bunăvoia noastră, cu bucurie, a Voii Lui.
Dragostea vine din bunăvoinţă, iar bunăvoinţa vine din dragoste.
Hristos n-a dat ca semn de recunoaştere pentru ucenicii Săi în lume minunile, ci dragostea. Dragostea statornică, fierbinte şi de bună voie. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Toate virtuţile nu sunt decât bunăvoinţa şi dragostea faţă de Dumnezeu, sub diferite forme. (Fericitul Augustin)
- Dragostea desăvârşită stă în dispreţuirea de bună voie a slavei lumii, a bogăţiei şi a sărăciei, a plăcerii şi a întristării, a tot ce-i vremelnic, pentru Numele şi pentru voia lui Iisus Hristos, Domnul nostru. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
*
Eu n-am chemat pe nimeni să pornească pe urmele mele, dar i-am chemat pe toţi să pornească - din dragoste şi bunăvoie - pe urmele Domnului Iisus Hristos spre Golgota.
Fraţii mei, scris este: Acela care pune mâna pe plug să nu se mai uite înapoi (Luca 9, 62). Aşa şi noi, prin oricâte lupte şi necazuri am avea să mai trecem: înainte, numai înainte. (Părintele Iosif Trifa)
*
Cine va iubi-Adevărul îl va şi-apăra oricând
cu curajul cel mai mare şi cuvântul cel mai blând;
dar curajul cel mai mare nu-i doar vorba care-o spui,
ci-i dovada luminoasă a vieţuirii lui.
*
Când simţi valul de-asuprire al vrăjmaşului hapsân
pentru Adevărul care sfânt tu-l porţi curat în sân,
crede! - şi-ntărind piciorul stai la locul tău stăpân;
apa trece că e apă, însă pietrele rămân!