Ascultare și părtășie
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Cine se lipește prin ascultare de Hristos, ajunge prin părtășie un singur duh cu El (1 Cor. 6, 17).
Numai aceasta este o adevărată cunoaștere a Domnului.
Și numai pe aceștia îi va recunoaște și Isus, că sunt cu adevărat ai Lui.
2 - Pe adevăratul păstor în duh cu Mântuitorul Hristos, dacă îl va chema minciuna avantajoasă sau adevărul păgubitor, - el va alege totdeauna și fără părere de rău adevărul,
mergând hotărât și bucuros după El.
3 - Dacă îl va chema comoditatea leneviei sau asprimea muncii, el va alege hotărât munca,
fiindcă știe că aceasta este voia și plăcerea Dumnezeului său.
4 - Dacă te va chema amăgirea promițătoare a patimii, sau anevoiosul urcuș al înfrânării,
tu să alegi totdeauna și hotărât înfrânarea.
5 - Dacă te vor chema cărările lăturalnice ale unei credințe suspecte, sau drumul luminos, drept și cunoscut al luptei cinstite,
- tu să alegi hotărât ceea ce îți poruncește Domnul, mergând curajos după Hristos, Mântuitorul tău.
6 - Fericit este cel ce merge după Hristos, în biserică și în adunare în orice vreme, ca o oaie ascultătoare după bunul ei păstor.
Acela va merge după Hristos și în muncă și în cinste și în statornicie.
Va merge după El și în răbdare și în batjocuri și în prigoniri și în temnițe.
Va merge după Hristos pe pământ, căci în felul acesta are deplină încredere că va ajunge să meargă după El și în cer.
Și la capătul tuturor acestor mergeri, se va pomeni ajuns în rai - căci toate drumurile lui Hristos, sfârșesc Acolo.
7 - Prin împrumutul cunoașterii și al părtășiei noastre cu Domnul nostru Hristos, noi ne împărtășim nu numai din virtuțile Lui
și nu numai din răsplătirea fericită a acestor virtuți,
- ci cu însăși nemurirea, care este în El și pe care El este Singurul care o are.
8 - Nici avuția, nici gloria, nici arta nu te poate face cu adevărat nemuritor.
Timpul macină toate lucrurile, toate statuile, toate operele și toate urmele lumești.
Soarele le pătrunde,
ploile le fărâmițează,
vânturile le spulberă
- și în curând vor paște oile pe locul unde se înălțau odată zidurile „nebiruite”
și se făleau oameni „nebiruiți”.
9 - Zilele trec nemăsurate și necruțătoare.
Vremea le încovoaie pe toate încet și nemilos
iar moartea înghite și fierul și piatra și omul - ștergând și nivelând totul,
pentru ca nestatornicia să semene iarăși mereu și mereu, alte cetăți, alte opere, alți oameni, alte înfățișări,
căci trecerii supuse, în lume, toate sunt...
10 - Dar prin această lume și prin acest timp, supuse acestei grabnice treceri, - mereu același, și totuși mereu nou,
- Veșnicul Hristos, trece alegând pe cei ce-L aleg,
și încununând pe cei ce-L încunună,
din fiecare generație și din fiecare veac
și din fiecare popor
și din fiecare Lucrare...
- Și doar această cunună este eternă.
Fericiți cei învredniciți de ea.
11 - Fiind prezent pretutindeni și totdeauna, Veșnicul Hristos îi vede, îi ajută și îi scapă pe fiecare dintre ai Lui, din toate primejdiile lor văzute și nevăzute până la capăt,
fiindcă are toată puterea în cer și pe pământ, să facă aceasta.
12 - Generație după generație s-au dus credincioșii Domnului în cer la Hristos, Domnul lor,
iar El a rămas mereu pe pământ, spre a fi Veșnicul Însoțitor și pentru celelalte generații de oameni care încă vor veni
- până la cea din urmă.
13 - Veșnicul Hristos, rând pe rând, - a scăpat pe ai Lui din închisori, din spitale, din cuptoare, din necazuri, din lume, - dar El Însuși care fusese cu ei, a rămas mereu tot acolo, pentru ca să primească, să asculte și să izbăvească mereu pe alții, până îi va scăpa pe toți ai Săi, care vor trebui să treacă pe acolo,
- până ce îi va duce în fericita nemurire, pe toți ai Săi prin iubirea de El.
14 - Ultimul va ieși din închisorile lumii El, Nemuritorul Isus Hristos, cum și după ce-au ieșit cei trei din cuptorul lor de foc cu El, cel de al patrulea a rămas încă (Daniel 3, 25).
15 - Ultimul va pleca din lume și din toate locurile pe unde El stă acum să sufere, și de unde El a izbăvit pe toți ai Săi, Nedespărțitul și Izbăvitorul nostru Isus Hristos.
Credinciosul Mântuitor Isus Hristos, va pleca numai atunci când cel din urmă răscumpărat al Său, se va fi dus în cer.
Și El va închide pe totdeauna Ușa Cerului, în urma Lui.
16 - Domnul nostru Isus va pleca numai atunci din lume, când se va încheia deplin intrarea în ceruri a întregului număr al celor aleși (Rom. 11, 25).
Blândul Păstor va pleca numai atunci, când și ultima Lui oaie va fi ajuns în staulul Lui unic, fericit și veșnic din ceruri.
17 - Mirele va închide ușa numai când ultima fecioară înțeleaptă din Biserica Sa va fi intrat în ospățul Său (Matei 25, 10)
Căci dragostea de ei a lui Isus Hristos Dulcele Mântuitor și ascultarea lor de El i-a făcut nemuritori, una și unul pe veșnicie.
18 - O, câtă dulce pace are credinciosul ascultător, când știe bine că Tatăl său Cel Ceresc este mai mare decât toți!
Că voia Lui și numai voia Lui, se împlinește pretutindeni
19 - O, câtă dulce liniștire ar trebui să aibă toată inima noastră în toate zilele și nopțile noastre - și în orice loc, gândindu-ne că Ochiul cel iubitor al Tatălui nostru Bun din Ceruri, ne veghează neadormit și grijuliu,
că Mâna Lui cea tare ne sprijinește,
că dragostea Lui cea scumpă ne înconjoară
și că bunătatea Lui ne poartă grijă neîncetat.
20 - În tot Universul nu există nimeni mai mare decât Dumnezeu.
El este mai mare decât toți și decât toate, în ceruri, pe pământ și sub pământ.
Nimeni nu poate face nimic și nicăieri, fără controlul, fără știrea și fără voia sau îngăduința Lui (Filip. 2, 10-11).
O, slavă veșnică Marelui nostru Mântuitor, pentru grija Sa cea dulce și scumpă față de noi.
Amin.