Ascultare şi părtăşie
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Cine se lipeşte prin ascultare de Hristos, ajunge prin părtăşie un singur duh cu El (1 Cor. 6, 17).
Numai aceasta este o adevărată cunoaştere a Domnului.
Şi numai pe aceştia îi va recunoaşte şi Isus, că sunt cu adevărat ai Lui.
2 - Pe adevăratul păstor în duh cu Mântuitorul Hristos, dacă îl va chema minciuna avantajoasă sau adevărul păgubitor, - el va alege totdeauna şi fără părere de rău adevărul,
mergând hotărât şi bucuros după El.
3 - Dacă îl va chema comoditatea leneviei sau asprimea muncii, el va alege hotărât munca,
fiindcă ştie că aceasta este voia şi plăcerea Dumnezeului său.
4 - Dacă te va chema amăgirea promiţătoare a patimii, sau anevoiosul urcuş al înfrânării,
tu să alegi totdeauna şi hotărât înfrânarea.
5 - Dacă te vor chema cărările lăturalnice ale unei credinţe suspecte, sau drumul luminos, drept şi cunoscut al luptei cinstite,
- tu să alegi hotărât ceea ce îţi porunceşte Domnul, mergând curajos după Hristos, Mântuitorul tău.
6 - Fericit este cel ce merge după Hristos, în biserică şi în adunare în orice vreme, ca o oaie ascultătoare după bunul ei păstor.
Acela va merge după Hristos şi în muncă şi în cinste şi în statornicie.
Va merge după El şi în răbdare şi în batjocuri şi în prigoniri şi în temniţe.
Va merge după Hristos pe pământ, căci în felul acesta are deplină încredere că va ajunge să meargă după El şi în cer.
Şi la capătul tuturor acestor mergeri, se va pomeni ajuns în rai - căci toate drumurile lui Hristos, sfârşesc Acolo.
7 - Prin împrumutul cunoaşterii şi al părtăşiei noastre cu Domnul nostru Hristos, noi ne împărtăşim nu numai din virtuţile Lui
şi nu numai din răsplătirea fericită a acestor virtuţi,
- ci cu însăşi nemurirea, care este în El şi pe care El este Singurul care o are.
8 - Nici avuţia, nici gloria, nici arta nu te poate face cu adevărat nemuritor.
Timpul macină toate lucrurile, toate statuile, toate operele şi toate urmele lumeşti.
Soarele le pătrunde,
ploile le fărâmiţează,
vânturile le spulberă
- şi în curând vor paşte oile pe locul unde se înălţau odată zidurile „nebiruite”
şi se făleau oameni „nebiruiţi”.
9 - Zilele trec nemăsurate şi necruţătoare.
Vremea le încovoaie pe toate încet şi nemilos
iar moartea înghite şi fierul şi piatra şi omul - ştergând şi nivelând totul,
pentru ca nestatornicia să semene iarăşi mereu şi mereu, alte cetăţi, alte opere, alţi oameni, alte înfăţişări,
căci trecerii supuse, în lume, toate sunt...
10 - Dar prin această lume şi prin acest timp, supuse acestei grabnice treceri, - mereu acelaşi, şi totuşi mereu nou,
- Veşnicul Hristos, trece alegând pe cei ce-L aleg,
şi încununând pe cei ce-L încunună,
din fiecare generaţie şi din fiecare veac
şi din fiecare popor
şi din fiecare Lucrare...
- Şi doar această cunună este eternă.
Fericiţi cei învredniciţi de ea.
11 - Fiind prezent pretutindeni şi totdeauna, Veşnicul Hristos îi vede, îi ajută şi îi scapă pe fiecare dintre ai Lui, din toate primejdiile lor văzute şi nevăzute până la capăt,
fiindcă are toată puterea în cer şi pe pământ, să facă aceasta.
12 - Generaţie după generaţie s-au dus credincioşii Domnului în cer la Hristos, Domnul lor,
iar El a rămas mereu pe pământ, spre a fi Veşnicul Însoţitor şi pentru celelalte generaţii de oameni care încă vor veni
- până la cea din urmă.
13 - Veşnicul Hristos, rând pe rând, - a scăpat pe ai Lui din închisori, din spitale, din cuptoare, din necazuri, din lume, - dar El Însuşi care fusese cu ei, a rămas mereu tot acolo, pentru ca să primească, să asculte şi să izbăvească mereu pe alţii, până îi va scăpa pe toţi ai Săi, care vor trebui să treacă pe acolo,
- până ce îi va duce în fericita nemurire, pe toţi ai Săi prin iubirea de El.
14 - Ultimul va ieşi din închisorile lumii El, Nemuritorul Isus Hristos, cum şi după ce-au ieşit cei trei din cuptorul lor de foc cu El, cel de al patrulea a rămas încă (Daniel 3, 25).
15 - Ultimul va pleca din lume şi din toate locurile pe unde El stă acum să sufere, şi de unde El a izbăvit pe toţi ai Săi, Nedespărţitul şi Izbăvitorul nostru Isus Hristos.
Credinciosul Mântuitor Isus Hristos, va pleca numai atunci când cel din urmă răscumpărat al Său, se va fi dus în cer.
Şi El va închide pe totdeauna Uşa Cerului, în urma Lui.
16 - Domnul nostru Isus va pleca numai atunci din lume, când se va încheia deplin intrarea în ceruri a întregului număr al celor aleşi (Rom. 11, 25).
Blândul Păstor va pleca numai atunci, când şi ultima Lui oaie va fi ajuns în staulul Lui unic, fericit şi veşnic din ceruri.
17 - Mirele va închide uşa numai când ultima fecioară înţeleaptă din Biserica Sa va fi intrat în ospăţul Său (Matei 25, 10)
Căci dragostea de ei a lui Isus Hristos Dulcele Mântuitor şi ascultarea lor de El i-a făcut nemuritori, una şi unul pe veşnicie.
18 - O, câtă dulce pace are credinciosul ascultător, când ştie bine că Tatăl său Cel Ceresc este mai mare decât toţi!
Că voia Lui şi numai voia Lui, se împlineşte pretutindeni
19 - O, câtă dulce liniştire ar trebui să aibă toată inima noastră în toate zilele şi nopţile noastre - şi în orice loc, gândindu-ne că Ochiul cel iubitor al Tatălui nostru Bun din Ceruri, ne veghează neadormit şi grijuliu,
că Mâna Lui cea tare ne sprijineşte,
că dragostea Lui cea scumpă ne înconjoară
şi că bunătatea Lui ne poartă grijă neîncetat.
20 - În tot Universul nu există nimeni mai mare decât Dumnezeu.
El este mai mare decât toţi şi decât toate, în ceruri, pe pământ şi sub pământ.
Nimeni nu poate face nimic şi nicăieri, fără controlul, fără ştirea şi fără voia sau îngăduinţa Lui (Filip. 2, 10-11).
O, slavă veşnică Marelui nostru Mântuitor, pentru grija Sa cea dulce şi scumpă faţă de noi.
Amin.