Atunci a părăsit Iudeea, și S-a întors în Galileia.
Cei răi au și ei libertatea să facă ce voiesc,
dar nu cât voiesc
și nu cum voiesc.
Când fiecare însă își umple măsura...
atunci fiecăruia îi vine plata!
Nici cei buni nu pot să facă tot binele pe care îl vreau, nici cei răi tot răul.
Însă gândul, dorința, intenția, are toată însemnătatea! Dorința de care cineva este însuflețit și gândul cu care el lucrează este totul.
Căci dacă omul ar avea stăpânire și asupra împrejurărilor și a puterii de a face, având intenția să facă, el ar fi în stare să facă totul.
De aceea omul este și va rămâne deplin răspunzător și pentru gândul din mintea lui și pentru dorința lui din inimă.
Și este drept să-și primească răsplata pentru el fiindcă singur le-a primit și le-a păstrat umblând să le și împlinească.
Și așa judecă și Dreptul omenesc.
Dar Înțelepciunea și Bunătatea lui Dumnezeu care veghează permanent, face ca din orice rău să iese un bine pentru ai Săi.
Din răul făcut de frații lui Iosif, să iese binele său și al lor.
Din răul făcut lui Daniel să iese slava lui Hristos.
Din răul făcut de iudei apostolilor să iese mântuirea noastră.
Din răul făcut de cei răi să iese binele celor buni.
- De acest lucru cei răi nu știu! Dar grija aceasta o are necurmat chiar Domnul Însuși.
Așa răul voit de farisei care unelteau împotriva Domnului, L-a hotărât pe Isus să plece din Iudeea în Galileia.
Când ajungi nesuferit undeva, e bine să nu mai rămâi acolo.
Când ajungi nesuferit într-un loc, într-o casă, într-o adunare sau într-o inimă, cel mai bine este ca în liniște să ieși și să pleci. Rămânerea mai departe nu poate aduce nimic folositor nimănui.
Pleacă cel puțin pentru o vreme.
Când legăturile tale cu cineva s-au stricat fără leac,
când îi vine rău să te mai vadă,
când vezi că nu mai poate să-ți vorbească,
- cred că cel mai bun lucru este să-l lași.
Trăim așa de puțin pe pământul acesta. De ce să trăim și puținul acesta fără pace, amărându-i și pe alții și amărându-ne și pe noi!
Dacă nu poți pleca pe totdeauna, pleacă cel puțin pentru o vreme.
Dacă nu poți pleca din curte, pleacă cel puțin din casă.
Dacă nu poți pleca mai mult, pleacă cel puțin în momentele cele mai rele.
Când în Iudeea nu mai ai loc, este totdeauna o Galilee care te așteaptă cu bucurie. Pleacă și du-te acolo.
Când într-un loc nu mai poate fi suferit Cuvântul lui Dumnezeu, mergeți cu El în altă parte. Vor fi totdeauna alții care abia vor aștepta să-L audă și-L vor primi cu bucurie.
Săturarea unora, neascultarea și împotrivirea lor față de Evanghelie, a fost de multe ori pricina unui mare har pentru alții.
Dacă primii creștini ar fi fost bine primiți în Ierusalim,
dacă nu s-ar fi abătut nici o nenorocire asupra lor, cine știe când ar fi ajuns să se ajungă până la noi.
Cine știe în ce stare am fi astăzi nu numai noi, dar miliarde de oameni!
Dacă părintele Iosif, ar fi avut un cămin fericit și un loc liniștit la Certege și la Vidra...
dacă n-ar fi venit nici o nenorocire peste cuibușorul lui acolo și mai departe,
cine știe în ce stare am fi astăzi noi toți!
Și eu, care scriu rândurile acestea și voi dragii mei care le citiți!
Dar eu totdeauna voi mărturisi spre slava lui Dumnezeu, Mântuitorul meu, că îi datorez lui nespus de mult. Fără harul primit de la Hristos prin el, cred că n-aș fi ajuns niciodată să scriu un cuvânt tipărit.
Dragul meu, poate că uneltirile unor oameni caută să te facă și pe tine să pleci din Iudeea, de lângă Betania, de lângă Ierusalim, din locurile plăcute unde ți-ai făcut un rost, unde ți-ai câștigat prieteni iubiți, unde ți-ai aflat puțină odihnă.
Dacă este așa, totuși nu fi trist și nu deznădăjdui.
De ești tu un adevărat credincios, de ești tu un copil al lui Dumnezeu, să știi că aceasta va fi spre un bine și mai mare.
Dacă nu totdeauna și pentru tine, dar pentru alții sigur.
De aceea pleacă liniștit cum a plecat și Domnul tău.
Uneori noi ne mișcăm cu foarte mare greutate dintr-un loc unde am prins câteva rădăcini. Începem să cam stăm și să lenevim...
Dar Domnul are grijă să nu pierim.
Când dragostea și râvna pentru El și pentru Cuvântul Său nu ne pot porni, atunci vin cei răi și ne fac să mergem. Vin împrejurările care ne forțează să plecăm.
Ce bine este că Domnul are grijă de aceasta, căci altfel greu am ajunge să ne socotim străini și călători pe pământ.
Nouă nu prea ne place să locuim în corturi ca Avraam. Ci mai degrabă căutăm case bine zidite ca Lot.
Din acestea apoi numai trimișii lui Dumnezeu ne mai pot scoate. Adesea împingându-ne să nu ardem acolo cu ele cu tot.
Doamne Isuse,
Îți mulțumim pentru trimișii Tăi prin care ai salvat viața noastră.
Nu înceta Doamne să trimiți mereu soli ai Tăi cu cât este mai multă nevoie de ei,
căci lumea se pierde din lipsă de cunoștință.
Te rugăm ajută-ne și pe noi să fim niște soli ai Tăi lucrând pentru mântuirea altora.
Amin.