Atunci a părăsit Iudeea, şi S-a întors în Galileia.
Cei răi au şi ei libertatea să facă ce voiesc,
dar nu cât voiesc
şi nu cum voiesc.
Când fiecare însă îşi umple măsura...
atunci fiecăruia îi vine plata!
Nici cei buni nu pot să facă tot binele pe care îl vreau, nici cei răi tot răul.
Însă gândul, dorinţa, intenţia, are toată însemnătatea! Dorinţa de care cineva este însufleţit şi gândul cu care el lucrează este totul.
Căci dacă omul ar avea stăpânire şi asupra împrejurărilor şi a puterii de a face, având intenţia să facă, el ar fi în stare să facă totul.
De aceea omul este şi va rămâne deplin răspunzător şi pentru gândul din mintea lui şi pentru dorinţa lui din inimă.
Şi este drept să-şi primească răsplata pentru el fiindcă singur le-a primit şi le-a păstrat umblând să le şi împlinească.
Şi aşa judecă şi Dreptul omenesc.
Dar Înţelepciunea şi Bunătatea lui Dumnezeu care veghează permanent, face ca din orice rău să iese un bine pentru ai Săi.
Din răul făcut de fraţii lui Iosif, să iese binele său şi al lor.
Din răul făcut lui Daniel să iese slava lui Hristos.
Din răul făcut de iudei apostolilor să iese mântuirea noastră.
Din răul făcut de cei răi să iese binele celor buni.
- De acest lucru cei răi nu ştiu! Dar grija aceasta o are necurmat chiar Domnul Însuşi.
Aşa răul voit de farisei care unelteau împotriva Domnului, L-a hotărât pe Isus să plece din Iudeea în Galileia.
Când ajungi nesuferit undeva, e bine să nu mai rămâi acolo.
Când ajungi nesuferit într-un loc, într-o casă, într-o adunare sau într-o inimă, cel mai bine este ca în linişte să ieşi şi să pleci. Rămânerea mai departe nu poate aduce nimic folositor nimănui.
Pleacă cel puţin pentru o vreme.
Când legăturile tale cu cineva s-au stricat fără leac,
când îi vine rău să te mai vadă,
când vezi că nu mai poate să-ţi vorbească,
- cred că cel mai bun lucru este să-l laşi.
Trăim aşa de puţin pe pământul acesta. De ce să trăim şi puţinul acesta fără pace, amărându-i şi pe alţii şi amărându-ne şi pe noi!
Dacă nu poţi pleca pe totdeauna, pleacă cel puţin pentru o vreme.
Dacă nu poţi pleca din curte, pleacă cel puţin din casă.
Dacă nu poţi pleca mai mult, pleacă cel puţin în momentele cele mai rele.
Când în Iudeea nu mai ai loc, este totdeauna o Galilee care te aşteaptă cu bucurie. Pleacă şi du-te acolo.
Când într-un loc nu mai poate fi suferit Cuvântul lui Dumnezeu, mergeţi cu El în altă parte. Vor fi totdeauna alţii care abia vor aştepta să-L audă şi-L vor primi cu bucurie.
Săturarea unora, neascultarea şi împotrivirea lor faţă de Evanghelie, a fost de multe ori pricina unui mare har pentru alţii.
Dacă primii creştini ar fi fost bine primiţi în Ierusalim,
dacă nu s-ar fi abătut nici o nenorocire asupra lor, cine ştie când ar fi ajuns să se ajungă până la noi.
Cine ştie în ce stare am fi astăzi nu numai noi, dar miliarde de oameni!
Dacă părintele Iosif, ar fi avut un cămin fericit şi un loc liniştit la Certege şi la Vidra...
dacă n-ar fi venit nici o nenorocire peste cuibuşorul lui acolo şi mai departe,
cine ştie în ce stare am fi astăzi noi toţi!
Şi eu, care scriu rândurile acestea şi voi dragii mei care le citiţi!
Dar eu totdeauna voi mărturisi spre slava lui Dumnezeu, Mântuitorul meu, că îi datorez lui nespus de mult. Fără harul primit de la Hristos prin el, cred că n-aş fi ajuns niciodată să scriu un cuvânt tipărit.
Dragul meu, poate că uneltirile unor oameni caută să te facă şi pe tine să pleci din Iudeea, de lângă Betania, de lângă Ierusalim, din locurile plăcute unde ţi-ai făcut un rost, unde ţi-ai câştigat prieteni iubiţi, unde ţi-ai aflat puţină odihnă.
Dacă este aşa, totuşi nu fi trist şi nu deznădăjdui.
De eşti tu un adevărat credincios, de eşti tu un copil al lui Dumnezeu, să ştii că aceasta va fi spre un bine şi mai mare.
Dacă nu totdeauna şi pentru tine, dar pentru alţii sigur.
De aceea pleacă liniştit cum a plecat şi Domnul tău.
Uneori noi ne mişcăm cu foarte mare greutate dintr-un loc unde am prins câteva rădăcini. Începem să cam stăm şi să lenevim...
Dar Domnul are grijă să nu pierim.
Când dragostea şi râvna pentru El şi pentru Cuvântul Său nu ne pot porni, atunci vin cei răi şi ne fac să mergem. Vin împrejurările care ne forţează să plecăm.
Ce bine este că Domnul are grijă de aceasta, căci altfel greu am ajunge să ne socotim străini şi călători pe pământ.
Nouă nu prea ne place să locuim în corturi ca Avraam. Ci mai degrabă căutăm case bine zidite ca Lot.
Din acestea apoi numai trimişii lui Dumnezeu ne mai pot scoate. Adesea împingându-ne să nu ardem acolo cu ele cu tot.
Doamne Isuse,
Îţi mulţumim pentru trimişii Tăi prin care ai salvat viaţa noastră.
Nu înceta Doamne să trimiţi mereu soli ai Tăi cu cât este mai multă nevoie de ei,
căci lumea se pierde din lipsă de cunoştinţă.
Te rugăm ajută-ne şi pe noi să fim nişte soli ai Tăi lucrând pentru mântuirea altora.
Amin.