Bucuriile noastre
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Serile noastre de colinde și bucuriile noastre din Noaptea Nașterii Domnului, sunt ca ale cetelor îngerești care însoțeau pe mărețul arhanghel Gavril, purtătorul Vestei Bune la Bunavestire spre Sfânta Maria iar acum cu împlinirea ei spre păstori.
Asemenea îngerilor trebuie să însoțim și noi de fiecare dată pe cei ce duc Vestea cea Bună celor ce așteaptă pe Mântuitorul.
2 - Vouă care sunteți treji, vouă care vreți să auziți cea mai Bună Veste ce s-a dus vreodată cuiva - ascultați și primiți bucuria că și pentru voi S-a născut Isus, Singurul dar Desăvârșitul Mântuitor al fiecăruia și al tuturor.
3 - Vestea cea mai mare trebuia dusă de mesagerul cel mai însemnat. Marele înger Gavril spune el însuși despre sine: Eu sunt Gavril care stau în fața lui Dumnezeu și am fost trimis să-ți aduc această Veste Bună (Luca 1, 19).
Ce sol strălucit și ce solie strălucită!
4 - Noi dacă am fost socotiți vrednici de încrederea Domnului și am fost puși în slujba vestirii Evangheliei, trebuie să fim încredințați că aceasta este solia cea mai strălucită din lume - și că trebuie să o facem nu numai cu toată bucuria de care este în stare sufletul nostru, ci și cu toată evlavia și curăția.
5 - Oricare suflet la care ne trimite Dumnezeu poate deveni un purtător de Hristos. De aceea totdeauna trebuie să-l privim pe fiecare om căruia I-l vestim pe Domnul, ca având un preț sfânt și o însemnătate deosebită pentru Dumnezeu.
6 - Chiar dacă Vestea Bună, Evanghelia, ar trebui ca noi să o propovăduim tuturor oamenilor, totuși personal nimeni dintre noi oricât de harnici am fi în slujba aceasta, n-o putem face chiar spre toți. Umblăm zilnic printre mulți dintre oameni, dar nu tuturora le vorbim despre taina aceasta.
Unora am vrea, dar nu le putem. Altora am putea, - dar nu vrem.
Acestea toate sunt niște datorii rămase neîmplinite de noi.
7 - Noi ar trebui să ne rugăm neîncetat pentru aceste datorii neîmplinite. Pentru cele din trecut să avem lacrimi - pentru a primi iertare. Pentru cele din prezent să avem râvnă și căldură corespunzătoare. Iar pentru cele din viitor să avem o grijă și o punctualitate îngerească.
8 - Arhanghelul Gavril se pare că a fost însărcinat în chip deosebit să poarte grijă nu numai de Mântuitorul nostru la Venirea Sa în lumea aceasta pentru aducerea mântuirii noastre. Și nu numai de Maica Lui sfântă tot timpul Vieții Copilului ei Sfânt - dar și de toți cei care erau cei mai de aproape în slujba Fiului lui Dumnezeu.
9 - După ce a înștiințat pe preotul Zaharia despre nașterea profetului care va merge înaintea Domnului, pregătind astfel calea Sa, - și după ce a dus Sfintei Fecioare Maria Vestea Strălucită a Nașterii Fiului lui Dumnezeu - desigur că tot arhanghelul Gavril, trebuia să fie acela care să liniștească pe dreptul Iosif, care să înștiințeze pe păstori, care să călăuzească pe magi...
Pentru că oricine primește o slujbă de la Dumnezeu trebuie să aibă grijă de toate cele ce pot ajuta, ori primejdui slujba aceasta.
10 - Acest bun arhanghel a arătat atâta grijă de Mântuitorul nostru cât a umblat ca om pe acest pământ. El trebuia să-L fi păzit tot drumul pribegit în Egipt având grijă de Copilul Sfânt și de Maica Lui sfântă, ca de cele mai nevinovate, mai primejduite și mai slabe dar și mai sfinte din toate ființele pământului.
El a avut grijă să vină să-I slujească Domnului Isus în pustie după confruntarea cea grea cu vrăjmașul și șarpele de a cărui ispitire fusese încercat (Matei 4, 11), - având grijă de hrana și de odihna Lui.
11 - El trebuie să fi fost și acela care în ceasul cel greu al Domnului Isus din Ghețimani a venit să-L întărească
Apoi în Dimineața Învierii a prăbușit cu ușurință și bucurie marea lespede de piatră de la intrarea mormântului Sfânt, - pentru ca sfintele femei să vadă că mormântul era gol căci Isus Cel Înviat ieșise Singur prin piatra pecetluită, cum și intrase după acea prin ușile încuiate.
12 - Cu ce bucuroasă grabă și cu ce atentă dragoste sunt gata sfinții îngeri să împlinească toate misiunile pentru care sunt trimiși de Dumnezeu...
Cei cărora Domnul le-a poruncit ca să ne păzească în toate căile noastre, cu câtă grijă și dragoste bucuroasă ori atentă, ne-au păzit (Psalm 91, 11).
13 - Cei cărora Domnul vrea să le apere viața se bucură totdeauna de protecția puternică a unui înger ales. Psalmul 34 scrie: Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie.
O, din câte primejdii de moarte ne-au scăpat acești îngeri puternici și sfinți, slujitori ai Tatălui și Mântuitorului nostru!
Ce credincioși și atenți slujitori sunt ei. O, de am fi și noi așa!
14 - Într-o noapte sfântă ca cea din Betleem... dar într-un loc și într-un an mult mai aproape de noi, a fost și aici un păstor care la fel ca păstorii de atunci, veghea și muncea pentru turma sa... Era păstorul și părintele cu numele sfânt de Iosif, cum au mai fost între oamenii mari ai lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi numai trei.
Unul, cel din Geneza 35, 24 - fiul binecuvântat al lui Iacov care a iubit nespus de mult pe Dumnezeu - și a fost tot așa de mult și el iubit. A fost unul care a preînchipuit prin viața și soarta sa pe Mântuitorul nostru Isus.
15 - Al doilea a fost dreptul care a fost ales de Tatăl Ceresc ca protectorul văzut al Fiului Sfânt și al Maicii Lui sfinte (Matei 1, 19).
Al treilea a fost Iosif cel care a împlinit față de Trupul mort al Domnului Isus, cea mai pioasă și mai însemnată slujbă în Vinerea Patimilor Sale (Ioan 19, 38).
16 - ... Acest al patrulea cu același nume sfânt pentru noi cei care prin el am fost născuți în Hristos și care este părintele și păstorul nostru (1 Cor. 4, 15) - a fost acela la care poate tot acest măreț înger, purtătorul celor mai strălucite solii Dumnezeiești - a venit în noaptea acelui An Nou, când i-a inspirat nașterea Oastei Lui.
17 - Și toți cei care am ascultat vestea acestui păstor sfânt, am venit la Ieslea Noului Betleem și L-am aflat pe Isus...
Sunt zeci de ani de atunci și suntem sute de mii astăzi care nu mai putem de bucuria acestei aflări.
Te vom binecuvânta în veci și pe tine sfânt trimes ceresc!
18 - Micuți eram atunci când L-am aflat pe Pruncul Sfânt căci și El Se făcuse atât de Micuț cât să-L putem cuprinde noi.
Dar El a crescut și crește mereu în noi, crescându-ne și pe noi în El.
19 - Hristos Cel Viu și puternic ne-a transformat prin Harul Său - și din niște străini în slujitori ai Săi, și din niște oameni ai nimănui, ne-a înfiat trecându-ne pe Numele Său.
Iar când ne-a înfiat, ne-a și înfrățit cu toți cei care ca și pe noi i-a ales după mila Sa - din toate părțile și neamurile pământului.
20 - Acum să-L preamărim neîncetat cu recunoștință și să-L slujim cu toată bucuria și graba și ascultarea și curăția cu care Îl slujesc îngerii Lui care ne păzesc, ne însoțesc și ne ajută nouă.
Binecuvântată să fie și slujba noastră ca și a lor.
Amin.