Isus a răspuns: N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
O, adâncul bogăţiei de îndurare, al înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu... Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
El a închis pe toţi oamenii în neascultare, pentru ca să aibă îndurare faţă de toţi (Rom. 11, 32-33).
Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos (Gal. 3, 22).
Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu... Dar acum s-a arătat neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos... fără nici o deosebire... (Rom. 3, 21-24).
Iar pentru cei chemaţi după planul Său la părtăşia cu Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul nostru, toate lucrurile lucrează spre bine (Rom. 8, 28).
Multele noastre păcate, iertate prin harul Domnului Isus, fac să se vadă şi mai luminoasă bogăţia acestui mare har (Rom. 5, 20).
Iar bolile şi necazurile care vin uneori în viaţa celor care sunt aleşi şi iubiţi ai Domnului, vin numai pentru a se face cunoscut şi mai mult grija Lui, puterea Lui şi bunătatea Lui, faţă de ei (Ioan 11, 4).
Întreg capitolul acesta ne înfăţişează pe larg acest mare adevăr. Şi lucrarea înţeleaptă şi iubitoare, făcută cu un om care dovedindu-se cu adevărat credincios, a adus pentru Domnul mărturia care arată încă odată, că Dumnezeu e Negreşit în tot ce face cu fiecare om. Şi că acela care rămâne puternic în mărturisirea lui şi neclintit statornic lângă Mântuitorul său, - va fi cinstit şi biruitor în vecii vecilor.
O să avem nespus de mult de învăţat din aceasta.
Din naştere, noi toţi suntem orbi ai păcatului strămoşesc, după cum e scris.
Iar ca să ajungem să vedem, trebuie să ni se deschidă fiecăruia ochii.
Iar ca să ni se deschidă ochii, trebuie ca fiecare din noi să ne întâlnim cu Hristos, Singurul Dumnezeu şi Mântuitor care ne poate dărui vederea sufletului.
Nu există boală fără de leac.
Dumnezeu când a îngăduit să vină pe pământ o boală, a pregătit şi leacul pentru ea.
Dar leacul trebuie căutat. Şi în aceasta stă datoria omului şi ispăşirea păcatului care i-a adus boala: leacul trebuie căutat la timp - şi acolo unde este.
Osteneala şi zbuciumul căutării leacului său, este preţul prin care fiecare om se face vrednic de vindecarea sa.
Cine caută leacul acolo unde se găseşte şi când se găseşte şi cine caută până îl găseşte, acela se vindecă sigur.
Cine renunţă, cine îl caută unde nu se găseşte, când nu se poate găsi, sau nici nu se osteneşte să înceapă a-l căuta, acela piere în osânda lui.
Cu boala orbiei din naştere, trebuie să vină fiecare om neapărat până la Hristos.
Ce minuni a făcut Domnul cu atâţia orbi!...
Ce minuni a făcut El chiar şi cu noi înşine. Cât de orbi am fost şi noi înainte de a-L întâlni pe Domnul, şi cât eram de nenorociţi!
Dar am venit chiar atunci când am fost chemaţi. O, din ce orbie ne-a scăpat Domnul!
Fratele Gheorghe spunea: îmi este groază şi numai să mă gândesc cum eram înainte de a-L afla pe Domnul!
Fratele Ioan spunea la fel.
Şi la fel spunea, fiecare orb vindecat de Hristos.
Într-adevăr cât de orbi am fost, din naşterea noastră, până ce S-a îndurat mila lui Dumnezeu de noi. Slavă veşnică Lui.
O, câtă bunătate a avut Mântuitorul nostru faţă de noi, şi cât de mare bine ne-a făcut El nouă dăruindu-ne vederea!
Niciodată nu vom fi în stare să-I mulţumim de-ajuns.
Binecuvântate să fie lucrările lui Dumnezeu prin care am fost izbăviţi: Dragostea Tatălui, Jertfa Fiului şi harul Duhului Sfânt!
Binecuvântate să fie darurile Sale faţă de noi: harul Rugăciunii, lumina Cuvântului şi părtăşia Frăţietăţii...
Binecuvântate să fie darurile noastre faţă de El: lucrarea credinţei, osteneala dragostei, tăria nădejdii şi lacrimile recunoştinţei veşnice.
O, Isuse Doamne, Marele nostru Dumnezeu şi Vindecător,
Te rugăm să le faci desăvârşite toate binecuvântările acestea pentru noi, spre slava Tatălui nostru a cărui Bunătate şi le-a dăruit în Tine,
şi pentru ca, în faţa tuturor oamenilor să putem fi o dovadă vie a puterii şi a minunilor Tale pentru noi toţi,
ca şi alţii să fie puternic îndemnaţi prin aceasta, să vină la Tine ca să li se deschidă şi lor ochii, să vadă Lumina Ta.
Şi inima ca s-o primească, spre veşnica bucurie a mântuirii Tale.
Amin.
+
Stricăciunea ta adâncă nu ţi-o vei putea vedea
până când nu vii la Domnul să primeşti lumina Sa.