Foto Traian Dorz

Ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu

Traian Dorz - Hristos - Vindecătorul nostru

Isus a răspuns: N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
O, adâncul bogăției de îndurare, al înțelepciunii și științei lui Dumnezeu... Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!
El a închis pe toți oamenii în neascultare, pentru ca să aibă îndurare față de toți (Rom. 11, 32-33).
Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos (Gal. 3, 22).
Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu... Dar acum s-a arătat neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credința în Isus Hristos... fără nici o deosebire... (Rom. 3, 21-24).
Nimic nu vine în viața cuiva fără voia și îngăduința lui Dumnezeu (Matei 10, 30; 1 Cor. 10, 13).
Iar pentru cei chemați după planul Său la părtășia cu Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul nostru, toate lucrurile lucrează spre bine (Rom. 8, 28).
Multele noastre păcate, iertate prin harul Domnului Isus, fac să se vadă și mai luminoasă bogăția acestui mare har (Rom. 5, 20).
Iar bolile și necazurile care vin uneori în viața celor care sunt aleși și iubiți ai Domnului, vin numai pentru a se face cunoscut și mai mult grija Lui, puterea Lui și bunătatea Lui, față de ei (Ioan 11, 4).
Întreg capitolul acesta ne înfățișează pe larg acest mare adevăr. Și lucrarea înțeleaptă și iubitoare, făcută cu un om care dovedindu-se cu adevărat credincios, a adus pentru Domnul mărturia care arată încă odată, că Dumnezeu e Negreșit în tot ce face cu fiecare om. Și că acela care rămâne puternic în mărturisirea lui și neclintit statornic lângă Mântuitorul său, - va fi cinstit și biruitor în vecii vecilor.
O să avem nespus de mult de învățat din aceasta.
Din naștere, noi toți suntem orbi ai păcatului strămoșesc, după cum e scris.
Din fire noi toți suntem copii ai mâniei (Efes. 2, 3).
Iar ca să ajungem să vedem, trebuie să ni se deschidă fiecăruia ochii.
Iar ca să ni se deschidă ochii, trebuie ca fiecare din noi să ne întâlnim cu Hristos, Singurul Dumnezeu și Mântuitor care ne poate dărui vederea sufletului.
Nu există boală fără de leac.
Dumnezeu când a îngăduit să vină pe pământ o boală, a pregătit și leacul pentru ea.
Dar leacul trebuie căutat. Și în aceasta stă datoria omului și ispășirea păcatului care i-a adus boala: leacul trebuie căutat la timp - și acolo unde este.
Osteneala și zbuciumul căutării leacului său, este prețul prin care fiecare om se face vrednic de vindecarea sa.
Cine caută leacul acolo unde se găsește și când se găsește și cine caută până îl găsește, acela se vindecă sigur.
Cine renunță, cine îl caută unde nu se găsește, când nu se poate găsi, sau nici nu se ostenește să înceapă a-l căuta, acela piere în osânda lui.
Cu boala orbiei din naștere, trebuie să vină fiecare om neapărat până la Hristos.
- Nu există nimeni altcineva să o vindece. Și să vină acum (Ioan 9, 32).
Ce minuni a făcut Domnul cu atâția orbi!...
Ce minuni a făcut El chiar și cu noi înșine. Cât de orbi am fost și noi înainte de a-L întâlni pe Domnul, și cât eram de nenorociți!
Dar am venit chiar atunci când am fost chemați. O, din ce orbie ne-a scăpat Domnul!
Fratele Gheorghe spunea: îmi este groază și numai să mă gândesc cum eram înainte de a-L afla pe Domnul!
Fratele Ioan spunea la fel.
Și la fel spunea, fiecare orb vindecat de Hristos.
Într-adevăr cât de orbi am fost, din nașterea noastră, până ce S-a îndurat mila lui Dumnezeu de noi. Slavă veșnică Lui.
O, câtă bunătate a avut Mântuitorul nostru față de noi, și cât de mare bine ne-a făcut El nouă dăruindu-ne vederea!
Niciodată nu vom fi în stare să-I mulțumim de-ajuns.
Binecuvântate să fie lucrările lui Dumnezeu prin care am fost izbăviți: Dragostea Tatălui, Jertfa Fiului și harul Duhului Sfânt!
Binecuvântate să fie darurile Sale față de noi: harul Rugăciunii, lumina Cuvântului și părtășia Frățietății...
Binecuvântate să fie darurile noastre față de El: lucrarea credinței, osteneala dragostei, tăria nădejdii și lacrimile recunoștinței veșnice.
O, Isuse Doamne, Marele nostru Dumnezeu și Vindecător,
Te rugăm să le faci desăvârșite toate binecuvântările acestea pentru noi, spre slava Tatălui nostru a cărui Bunătate și le-a dăruit în Tine,
și pentru ca, în fața tuturor oamenilor să putem fi o dovadă vie a puterii și a minunilor Tale pentru noi toți,
ca și alții să fie puternic îndemnați prin aceasta, să vină la Tine ca să li se deschidă și lor ochii, să vadă Lumina Ta.
Și inima ca s-o primească, spre veșnica bucurie a mântuirii Tale.
Amin.
+
Stricăciunea ta adâncă nu ți-o vei putea vedea
până când nu vii la Domnul să primești lumina Sa.
Articol 8 din 99
Folosește săgețile ← → pentru navigare