Ei căutau pe Isus, și vorbeau unii cu alții în Templu: Ce credeți? N-are să vină la praznic?
Iată în Săptămâna Paștilor, mulți oameni venind de pretutindeni, suiau spre Ierusalim să se roage în Templu și să se curățească...
Toți aceștia veniseră nu numai spre a-și împlini o datorie de evlavie rămasă din Vechime și o formă de închinare moștenită de la înaintași, ci veniseră cu o fierbinte dorință să-L caute și să-L afle pe Hristos.
Acest gând sfânt și această curată dorință, dădea un înalt preț tuturor ostenelilor lor.
Fără căutarea și fără aflarea lui Hristos, toată îndeplinirea obligațiilor formale, nu aveau nici un folos practic pentru sufletul lor.
Căci atunci când gândul lui Hristos lipsește, toată căutarea devine zadarnică sau aproape...
Când Duhul lui Hristos lipsește, toată închinarea devine un obicei, sau aproape...
Fără prezența puternică a lui Hristos în ostenelile noastre, în cuvântările și în rugăciunile pregătirii noastre,
sărbătoarea care vine, nu înseamnă pentru sufletul nostru nimic, sau aproape...
De aceea dragă suflete al meu, adevărata pregătire pentru sărbători este să cauți pe Domnul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău și cu toată puterea ta.
Spre Hristos să-ți fie îndreptate toate gândurile și toate dorințele tale
Suie-te mereu spre Ierusalim. Adică dă-ți toate silințele să unești cu credința ta fapta, cu fapta cunoștința, apoi înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de frați și iubirea de oameni, roadele și plinătatea Duhului Sfânt (2 Petru 1, 5-8; Colos. 1, 19).
Căci adăugând virtute lângă virtute și rod lângă rod, nu numai că nu vei mai putea sta leneș și nepăsător, ci urmele tale vor deveni pline de lumină,
Noi toți, prin trecerea vieții noastre, ne apropiem de Marea Sărbătoare a Învierii de Apoi.
Ce înțelept lucru din partea fiecăruia din noi, este să ne pătrundem cel mai puternic de gândul pregătirii sufletești pentru întâmpinarea acestei Zile Mari și Înfricoșate.
Suflete al meu, să facem și noi ca și cei de atunci de demult, care se pregăteau cu teamă și cu iubire sfântă.
Vino să ne suim spre Ierusalim,
vino să ne ostenim dându-ne toate silințele să realizăm o trăire cu adevărat creștină și tot mai după voia lui Dumnezeu.
Vino să cercetăm Templul Domnului, Casa Lui de rugăciune, tot mai frământați de singurul gând al căutării și al aflării mântuirii Domnului.
El Se va lăsa aflat de noi...
va veni în casa și inima noastră, iar Sângele Lui Cel Sfânt ne va aduce adevărata curăție de toate păcatele noastre, împăcându-ne cu Dumnezeu și dându-ne înfierea Duhului Sfânt (Efes. 4, 30).
Numai în felul acesta vom putea aștepta pregătiți adevăratul Praznic al Paștelor noastre, adică pe Hristos (1 Cor. 5, 7).
Căci numai atunci noi am fi îmbrăcați în haina luminoasei Sărbători care ne va da dreptul să intrăm la masa împărătească.
Suflete al meu, cutremură-te la gândul că Paștile Cele Mari, Paștile Cele Veșnice, Paștile Domnului, Paștile sunt aproape...
pregătește-te. Pregătește-te cu înțelepciune și cu grabă, suflete al meu. Marea Sărbătoare te cere să fii curat, sfințit, îmbrăcat în faptele neprihănirii și curățit prin Sângele Mielului Isus. Domnul să te facă părtaș Minunatului Său Praznic.
Slavă Ție Doamne, slavă Ție...
Slavă Ție Isuse Hristoase Paștele nostru,
și Praznicul nostru cel fericit și veșnic, slavă Ție...
Îți mulțumim pentru adevăratul Tău Cuvânt care ne înștiințează cu tot mai multe dovezi, că Praznicul cel luminat de Slava Ta, de fulgerele Tale, de Venirea Ta și de Învierea cea mare a tuturor celor morți, este aproape.
Îți mulțumim că ne-ai chemat la curățirea și la sfințirea Sângelui Tău Celui Sfânt
și că ne primești pe fiecare din noi, care venim la Tine, fără să scoți afară pe nimeni, cu mâinile goale.
Te rugăm trezește în mintea și în inima fiecăruia dintre noi graba cea mare și temerea cea sfântă de Dumnezeu, cu care să ne pregătim pentru Ziua Venirii Tale și a Marii Învieri dintre cei morți.
Nu lăsa Doamne să rămână nepăsător sufletul nostru la nici una din chemările Tale,
ca nu cumva Ziua Aceea să ne prindă nepregătiți, necurățiți și dezbrăcați...
și fă să nu fie Doamne nici unul dintre noi izgoniți atunci în întuneric.
Amin.
+
A cunoaște o religiune bine e și nu-i urât
a cunoaște Adevărul însă-i mult mai mult de-atât
căci de cât de mult de lună, soarele-i deosebit
pe atâta-i religiunea de-Adevărul cel Slăvit.