Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: Ce credeţi? N-are să vină la praznic?
Iată în Săptămâna Paştilor, mulţi oameni venind de pretutindeni, suiau spre Ierusalim să se roage în Templu şi să se curăţească...
Toţi aceştia veniseră nu numai spre a-şi împlini o datorie de evlavie rămasă din Vechime şi o formă de închinare moştenită de la înaintaşi, ci veniseră cu o fierbinte dorinţă să-L caute şi să-L afle pe Hristos.
Acest gând sfânt şi această curată dorinţă, dădea un înalt preţ tuturor ostenelilor lor.
Fără căutarea şi fără aflarea lui Hristos, toată îndeplinirea obligaţiilor formale, nu aveau nici un folos practic pentru sufletul lor.
Căci atunci când gândul lui Hristos lipseşte, toată căutarea devine zadarnică sau aproape...
Când Duhul lui Hristos lipseşte, toată închinarea devine un obicei, sau aproape...
Fără prezenţa puternică a lui Hristos în ostenelile noastre, în cuvântările şi în rugăciunile pregătirii noastre,
sărbătoarea care vine, nu înseamnă pentru sufletul nostru nimic, sau aproape...
De aceea dragă suflete al meu, adevărata pregătire pentru sărbători este să cauţi pe Domnul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.
Spre Hristos să-ţi fie îndreptate toate gândurile şi toate dorinţele tale
Suie-te mereu spre Ierusalim. Adică dă-ţi toate silinţele să uneşti cu credinţa ta fapta, cu fapta cunoştinţa, apoi înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi şi iubirea de oameni, roadele şi plinătatea Duhului Sfânt (2 Petru 1, 5-8; Colos. 1, 19).
Căci adăugând virtute lângă virtute şi rod lângă rod, nu numai că nu vei mai putea sta leneş şi nepăsător, ci urmele tale vor deveni pline de lumină,
Noi toţi, prin trecerea vieţii noastre, ne apropiem de Marea Sărbătoare a Învierii de Apoi.
Ce înţelept lucru din partea fiecăruia din noi, este să ne pătrundem cel mai puternic de gândul pregătirii sufleteşti pentru întâmpinarea acestei Zile Mari şi Înfricoşate.
Suflete al meu, să facem şi noi ca şi cei de atunci de demult, care se pregăteau cu teamă şi cu iubire sfântă.
Vino să ne suim spre Ierusalim,
vino să ne ostenim dându-ne toate silinţele să realizăm o trăire cu adevărat creştină şi tot mai după voia lui Dumnezeu.
Vino să cercetăm Templul Domnului, Casa Lui de rugăciune, tot mai frământaţi de singurul gând al căutării şi al aflării mântuirii Domnului.
El Se va lăsa aflat de noi...
va veni în casa şi inima noastră, iar Sângele Lui Cel Sfânt ne va aduce adevărata curăţie de toate păcatele noastre, împăcându-ne cu Dumnezeu şi dându-ne înfierea Duhului Sfânt (Efes. 4, 30).
Numai în felul acesta vom putea aştepta pregătiţi adevăratul Praznic al Paştelor noastre, adică pe Hristos (1 Cor. 5, 7).
Căci numai atunci noi am fi îmbrăcaţi în haina luminoasei Sărbători care ne va da dreptul să intrăm la masa împărătească.
Suflete al meu, cutremură-te la gândul că Paştile Cele Mari, Paştile Cele Veşnice, Paştile Domnului, Paştile sunt aproape...
pregăteşte-te. Pregăteşte-te cu înţelepciune şi cu grabă, suflete al meu. Marea Sărbătoare te cere să fii curat, sfinţit, îmbrăcat în faptele neprihănirii şi curăţit prin Sângele Mielului Isus. Domnul să te facă părtaş Minunatului Său Praznic.
Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie...
Slavă Ţie Isuse Hristoase Paştele nostru,
şi Praznicul nostru cel fericit şi veşnic, slavă Ţie...
Îţi mulţumim pentru adevăratul Tău Cuvânt care ne înştiinţează cu tot mai multe dovezi, că Praznicul cel luminat de Slava Ta, de fulgerele Tale, de Venirea Ta şi de Învierea cea mare a tuturor celor morţi, este aproape.
Îţi mulţumim că ne-ai chemat la curăţirea şi la sfinţirea Sângelui Tău Celui Sfânt
şi că ne primeşti pe fiecare din noi, care venim la Tine, fără să scoţi afară pe nimeni, cu mâinile goale.
Te rugăm trezeşte în mintea şi în inima fiecăruia dintre noi graba cea mare şi temerea cea sfântă de Dumnezeu, cu care să ne pregătim pentru Ziua Venirii Tale şi a Marii Învieri dintre cei morţi.
Nu lăsa Doamne să rămână nepăsător sufletul nostru la nici una din chemările Tale,
ca nu cumva Ziua Aceea să ne prindă nepregătiţi, necurăţiţi şi dezbrăcaţi...
şi fă să nu fie Doamne nici unul dintre noi izgoniţi atunci în întuneric.
Amin.
+
A cunoaşte o religiune bine e şi nu-i urât
a cunoaşte Adevărul însă-i mult mai mult de-atât
căci de cât de mult de lună, soarele-i deosebit
pe atâta-i religiunea de-Adevărul cel Slăvit.