El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis:
Noi am găsit pe Mesia (care tălmăcit înseamnă Hristos).
Bucuria pe care o ai de un lucru pe care îl afli, este totdeauna mai mare decât valoarea lui.
Uneori parcă te ruşinezi cât de mult te-ai bucurat că ai găsit ceva, - deşi ceea ce ai găsit este un lucru aproape de nimic.
Numai bucuria aflării Domnului Isus nu poate fi niciodată atât de mare cât valoarea harului pe care l-ai aflat.
Pe măsură ce vremea trece, vezi tot mai fericit Mărgăritarul cel de mare preţ tot mai nebănuit de frumos şi de scump.
Toţi cei care L-au aflat pe Domnul, s-au alipit de El cu o iubire care face sufletul în stare să nu-i mai poată despărţi de El nimic pe pământ (Rom. 8, 39),
Ce fericiţi trebuie, într-adevăr, să fiţi voi toţi cei care L-aţi aflat cu adevărat pe Hristos Domnul nostru!
Dar oricât de adânc simţită bucuria aceasta, tot nu vă puteţi cu adevărat da seama de marea valoare a acestui fapt.
Acum adeseori lumea cu necazurile din ea
şi firea noastră pământească,
nu ne lasă să putem pricepe deplin marele Său preţ,
şi de aceea nici nu putem gusta şi rămâne mereu la starea aceea de bucurie negrăită şi strălucită (1 Petru 1, 8) la care s-ar cuveni să rămânem.
Dar când va veni Domnul...
şi când vom fi cu El, fiindcă Îl vom putea vedea aşa cum este,
- abia atunci vom putea vedea uimiţi ce mare este harul acela pe care l-am cunoscut (1 Petru 1, 13).
Acela care L-a aflat pe Hristos, nu se poate bucura multă vreme singur.
Trebuie neapărat să caute şi să conducă la Isus şi pe ai săi.
Dragul meu, caută să chemi şi tu şi cheamă pe ai tăi mereu, până vor veni şi ei la Domnul.
Faţă de toţi oamenii ai datoria să-i chemi, dar în primul rând şi cea mai mare, o ai datoria asta faţă de ai tăi...
Ce bucurie când Simon îl urmează pe Andrei fratele lui, la Hristos.
- Niciodată nu trebuie să fi uitat Petru, cât de bine i-a făcut fratele lui aducându-l la Domnul...
Ce om mare a făcut Hristos din Petru şi cât bine a făcut el prin credinţa lui cea mare!...
Dragă suflete, cheamă astfel şi tu pe ai tăi la Domnul şi nu-i lăsa până ce vor veni cu tine la El.
Poate tu nu eşti cine ştie ce om însemnat. Şi nu eşti înzestrat cu cine ştie ce daruri alese. Dar printre ai tăi - fraţii tăi, soţul tău, soţia ta, copiii tăi, sau părinţii tăi, - vreunul din ei poate că este şi el un Simon, din care Hristos va face un Petru, dacă tu cu stăruinţă nu-l laşi până ce nu-l aduci la Hristos.
Iar după aceea din toate biruinţele aceluia, vei avea şi tu un merit sfânt.
Căci tu l-ai adus la Dumnezeu.
Doamne Isuse,
Te rugăm neîncetat ajută-ne să-i căutăm şi să-i chemăm cu stăruinţă pe toţi ai noştri,
pe toţi cei din familiile noastre, din cetatea noastră, din ţara noastră,
cu dragoste, cu rugăciune şi cu pilda vieţii noastre de credinţă rodnică, până îi vom vedea venind pe toţi la Tine,
ca să-i faci urmaşi smeriţi şi buni ai Tăi.
Amin.