El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon și i-a zis:
Noi am găsit pe Mesia (care tălmăcit înseamnă Hristos).
Bucuria pe care o ai de un lucru pe care îl afli, este totdeauna mai mare decât valoarea lui.
Uneori parcă te rușinezi cât de mult te-ai bucurat că ai găsit ceva, - deși ceea ce ai găsit este un lucru aproape de nimic.
Numai bucuria aflării Domnului Isus nu poate fi niciodată atât de mare cât valoarea harului pe care l-ai aflat.
Pe măsură ce vremea trece, vezi tot mai fericit Mărgăritarul cel de mare preț tot mai nebănuit de frumos și de scump.
Toți cei care L-au aflat pe Domnul, s-au alipit de El cu o iubire care face sufletul în stare să nu-i mai poată despărți de El nimic pe pământ (Rom. 8, 39),
Ce fericiți trebuie, într-adevăr, să fiți voi toți cei care L-ați aflat cu adevărat pe Hristos Domnul nostru!
Dar oricât de adânc simțită bucuria aceasta, tot nu vă puteți cu adevărat da seama de marea valoare a acestui fapt.
Acum adeseori lumea cu necazurile din ea
și firea noastră pământească,
nu ne lasă să putem pricepe deplin marele Său preț,
și de aceea nici nu putem gusta și rămâne mereu la starea aceea de bucurie negrăită și strălucită (1 Petru 1, 8) la care s-ar cuveni să rămânem.
Dar când va veni Domnul...
și când vom fi cu El, fiindcă Îl vom putea vedea așa cum este,
- abia atunci vom putea vedea uimiți ce mare este harul acela pe care l-am cunoscut (1 Petru 1, 13).
Acela care L-a aflat pe Hristos, nu se poate bucura multă vreme singur.
Trebuie neapărat să caute și să conducă la Isus și pe ai săi.
Dragul meu, caută să chemi și tu și cheamă pe ai tăi mereu, până vor veni și ei la Domnul.
Față de toți oamenii ai datoria să-i chemi, dar în primul rând și cea mai mare, o ai datoria asta față de ai tăi...
Ce bucurie când Simon îl urmează pe Andrei fratele lui, la Hristos.
- Niciodată nu trebuie să fi uitat Petru, cât de bine i-a făcut fratele lui aducându-l la Domnul...
Ce om mare a făcut Hristos din Petru și cât bine a făcut el prin credința lui cea mare!...
Dragă suflete, cheamă astfel și tu pe ai tăi la Domnul și nu-i lăsa până ce vor veni cu tine la El.
Poate tu nu ești cine știe ce om însemnat. Și nu ești înzestrat cu cine știe ce daruri alese. Dar printre ai tăi - frații tăi, soțul tău, soția ta, copiii tăi, sau părinții tăi, - vreunul din ei poate că este și el un Simon, din care Hristos va face un Petru, dacă tu cu stăruință nu-l lași până ce nu-l aduci la Hristos.
Iar după aceea din toate biruințele aceluia, vei avea și tu un merit sfânt.
Căci tu l-ai adus la Dumnezeu.
Doamne Isuse,
Te rugăm neîncetat ajută-ne să-i căutăm și să-i chemăm cu stăruință pe toți ai noștri,
pe toți cei din familiile noastre, din cetatea noastră, din țara noastră,
cu dragoste, cu rugăciune și cu pilda vieții noastre de credință rodnică, până îi vom vedea venind pe toți la Tine,
ca să-i faci urmași smeriți și buni ai Tăi.
Amin.