Cercetați Scripturile!
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
Noi cei de la Oastea Domnului recomandăm mult și de mult Biblia. De ani de zile îndemnăm poporul să citească Biblia. De ani de zile spunem ce carte scumpă și sfântă este Biblia.
Ținem însă să spunem că această recomandare nu e a noastră. Ea nu pornește numai de la noi. Recomandarea vine de la Însuși Fiul lui Dumnezeu. Biblia este o carte pe care o recomandă Însuși Fiul lui Dumnezeu cu cuvintele din Evanghelia de la Ioan 5, 39.
Cărțile, de regulă, se recomandă cititorilor; și, în privința aceasta, Biblia este o carte unică în felul ei. O recomandă Însuși Fiul lui Dumnezeu.
„Cercetați Scripturile! zice Domnul. Și Mă veți afla în ele pe Mine.” Aceasta este taina cea mare și puterea cea mare a Bibliei: în ea Îl afli cu adevărat pe Iisus Mântuitorul.
În Biblie, vorbește cu tine Însuși Dumnezeu; vorbește cu tine Însuși Fiul lui Dumnezeu. Vorbește cu tine într-o limbă pe care nici o altă limbă omenească nu o poate grăi.
Oricât ți s-ar vorbi despre Iisus, niciodată nu-L vei putea cunoaște așa bine ca atunci când vorbești cu El prin Biblie și îți vorbește El din Biblie.
Eu, de câte ori citesc în Biblie, mă întâlnesc cu Dumnezeu; vorbesc cu El și El vorbește cu mine. Eu, de câte ori citesc în Noul Testament, mă întâlnesc cu Preadulcele meu Mântuitor, vorbesc cu El și El vorbește cu mine. Eu L-am aflat cu adevărat pe Mântuitorul în Biblie și în întâlnirea pe care mi-a făcut-o El din Biblie, în izbeliștile vieții.
Cercetați Scripturile! - zice Domnul - și veți afla în ele viața! În Biblie este ceva ce nu-i din lumea aceasta. În Biblie este o putere ce vine de sus din cer. Este o mângâiere ce vine de sus din cer. Este o învățătură ce vine de sus din cer. Este viața cea veșnică ce vine de sus din cer.
În Biblie este ceva ce nu se poate spune, ci se simte. Ca să poți afla comoara din Biblie, trebuie tu însuți să o cauți. Ca să poți afla dulceața din Biblie, trebuie să o guști.
Un ostaș al Domnului cercetase odată pe un cunoscut al lui, un om bogat, dar necredincios. Mergând printr-o grădină încărcată cu poame, bogatul îi zise ostașului:
- Mă tot mir ce plăcere afli tu în Biblia ta; uite, plăcerea mea este această frumoasă grădină, pe care n-o dau pe toate cărțile tale!
Ostașul nu răspunse la asta nimic. Dar, mergând mai departe, arătă spre un păr încărcat de pere mari și frumoase:
- Uite ce pere frumoase, grăi ostașul, păcat însă că, la mâncare, nu sunt de nici o treabă!
- Ce grăiești, prietene? Acesta e un păr de soi, adus din străinătate. Perele lui sunt mai dulci decât zahărul! Ia gustă numai, să vezi!
- Ei, vezi? răspunse ostașul. Așa e și cu Biblia mea. În ea este o dulceață necunoscută, o dulceață ce întrece toate dulcețile din lume. Ia gustă numai, să vezi! Gustă mai întâi - citește mai întâi în Biblie - și apoi mă întreabă ce plăcere aflu eu în cartea aceasta!
„Cercetați Scripturile!” - zice Domnul. Acesta este și cel mai tare răspuns pentru aceia care sunt contra cercetării Scripturilor.
„Vă rătăciți, citind Scripturile!” - zic adversarii Bibliei.
Biblia este Cartea lui Dumnezeu și totuși sunt atât de puțini creștini care se ocupă de această Carte. Eu zic că nu este sub soare un lucru mai dureros decât un creștin care știe citi, dar nu are în casa lui măcar Noul Testament și nu citește regulat în el, ca să ia din el dar și putere.
Se vorbește despre multe lucruri bune pe care le-a făcut Oastea Domnului. Eu cred că cel dintâi acesta este: am strigat mereu cuvintele Mântuitorului: „Cercetați Scripturile!” (In 5, 39). Am pornit cu poporul întreg în cercetarea Scripturilor.
Multe vor mai fi de făcut la Oaste. Dar treaba cea dintâi și cea mai mare aceasta este: să împroprietărim poporul cu Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie!
Pentru restul vieții mele, învrednicește-mă, o, Doamne Iisuse, să strig mai departe cuvintele Tale: „Cercetați Scripturile!”.
Eu cred că n-am de la Domnul o altă poruncă mai mare decât aceasta.
Pe patul meu de suferință, de multe ori mă gândesc ce solie să mai las din partea Domnului pentru iubiții mei frați din fronturile Oastei. Și cred că n-am de la Domnul o solie mai mare decât solia Lui: „Cercetați Scripturile!”.
«Oastea Domnului» nr. 50 / 10 dec. 1933, p. 5
O carte căzută din cer: Biblia
Nu e demult de când târgurile erau pline de „epistolii” și „visuri” căzute din cer. Dar aceste „căderi din cer” erau puse la cale de comercianții de cărți; erau aranjate de niște oameni care nu aveau nimic cu cerul. Dacă poate fi vorba de vreo carte căzută din cer, apoi Cartea aceasta e una singură: Biblia.
Biblia este cu adevărat o Carte căzută din cer; este o Carte prin care Dumnezeu grăiește cu lumea, cu omul, cu omenirea. Este o Carte prin care Dumnezeu ne-a descoperit toate tainele și toate rosturile acestei lumi și ale acestei vieți.
Biblia este o Carte căzută din cer pentru tine, dragă cititorule. Este o Carte căzută din cer, ca să te ridice și pe tine la cer. Este o Carte ce spune lămurit tot ce a făcut cerul pentru mântuirea ta și tot ce trebuie să faci tu pentru a dobândi această mântuire.
Biblia îți grăiește cum nimeni din lumea aceasta nu țiar putea grăi. Ea îți grăiește într-o limbă care nu-i din lumea aceasta. Ea îți grăiește cu o putere care nu-i din lumea aceasta.
Biblia este o Carte plină de dar și de putere. Este o Carte prin care cerescul de Sus grăiește cu cerescul din noi. Biblia este o Carte căzută din cer, o Carte care vine din Patria sufletului nostru. Sufletul nostru are o „foame de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu” din Biblie, pentru că acest cuvânt vine din Țara lui.
Eu, de câte ori deschid Biblia și citesc în ea, simt ceva tainic, ceva ceresc. Simt ceva ce nu este din lumea aceasta, ci din Patria mea de mâine. Când citesc în Biblie, sufletul meu parcă se simte în largul lui: respiră aer din Țara lui, bea apă din Țara lui, se hrănește cu pâine din Țara lui. Și, împreună cu sufletul meu, mă simt și eu atras spre Patria mea de mâine, mă simt desprins din lumea aceasta și ridicat în marea Familie a cerului.
Cine a zis că viața cea veșnică începe numai după moarte? O, nu! Ea începe - ea trebuie să înceapă - de pe acum. Când citesc în Biblie, Dumnezeu vorbește cu mine, Fiul Său vorbește cu mine, Apostolii și Proorocii vorbesc cu mine, cerul vorbește cu mine. Iar când îmi aplec genunchii în rugăciune fierbinte și stropesc cu lacrimi paginile Cărții Sfinte, parcă mă simt și eu acolo undeva, în marea Familie a cerului, în marea gloată a celor răscumpărați, care Îl slăvesc neîncetat pe Mielul.
O, binecuvântată Carte a lui Dumnezeu! Ce aș putea spune eu despre toate darurile pe care ni le cobori tu din cer? Cum te-aș putea recomanda mai călduros, ca tot sufletul să te iubească, să te citească, să te cerceteze!
Suflete dragă, cititorule dragă! Cuvântul meu, al unui biet muritor, este prea slab pentru a recomanda Cartea lui Dumnezeu. Nici un grai de om pământean nu va putea spune niciodată ce anume este Biblia și ce este în Biblie. Această carte trebuie citită, trebuie gustată. Numai citind-o vei afla tainica putere ce este în ea.
Închipuiți-vă că ar mai fi undeva prin lume niște oameni care nu cunosc încă zahărul. Și ar trebui să le spunem ce anume este acest zahăr. Spre acest scop, le-am arăta o mare bucată de zahăr și le-am zice: „Oameni buni! Vedeți bucata asta albă?... Să nu credeți cumva că-i o piatră... E ceva ce se topește în gură și în apă... și este dulce”.
Oare prin explicația asta ar înțelege acei oameni ce anume este zahărul? O, nu. Oricât li s-ar vorbi despre ce este zahărul, ei nu vor înțelege nimic până nu vor fi poftiți să guste din el, să afle ei înșiși ce gust are.
Așa e și cu Biblia. Dulceața cerească, puterea cerească din ea se pot afla numai citind-o, numai gustând-o.
Citiți Biblia și veți afla - ca David - că „cuvintele ei mai dulci decât mierea sunt” (Ps 118, 103).
Suflete dragă! Biblia este o Carte căzută din cer pentru tine. Este o Solie trimisă din cer pentru tine. Eu te rog din tot sufletul meu: citește și cercetează această Solie, pentru ca nu cumva, în Ziua Judecății, să auzi această întrebare: „Fiule! Țiam trimis o Carte, o Solie din cer. Ai citit-o?...”. Și tu să nu poți da un răspuns bun la această divină întrebare.
Slăvit să fie Domnul! Cartea lui Dumnezeu a început să cadă și peste hotarele țării mele! Comercianții de cărți se întreabă azi cu mirare de ce nu li se mai trec cărțile „căzute din cer”. Pentru că a aflat și neamul meu „Cartea” cea cu adevărat căzută din cer. A ajuns și poporul meu la cunoștința Bibliei! Fraților ostași! Citiți și răspândiți pe tot locul Biblia!
«Oastea Domnului» nr. 48 / 25 nov. 1934, p. 3 (parțial) Calendarul «Oastea Domnului» 1935, p. 92-94