Cercetaţi Scripturile!
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
Noi cei de la Oastea Domnului recomandăm mult şi de mult Biblia. De ani de zile îndemnăm poporul să citească Biblia. De ani de zile spunem ce carte scumpă şi sfântă este Biblia.
Ţinem însă să spunem că această recomandare nu e a noastră. Ea nu porneşte numai de la noi. Recomandarea vine de la Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Biblia este o carte pe care o recomandă Însuşi Fiul lui Dumnezeu cu cuvintele din Evanghelia de la Ioan 5, 39.
Cărţile, de regulă, se recomandă cititorilor; şi, în privinţa aceasta, Biblia este o carte unică în felul ei. O recomandă Însuşi Fiul lui Dumnezeu.
„Cercetaţi Scripturile! zice Domnul. Şi Mă veţi afla în ele pe Mine.” Aceasta este taina cea mare şi puterea cea mare a Bibliei: în ea Îl afli cu adevărat pe Iisus Mântuitorul.
În Biblie, vorbeşte cu tine Însuşi Dumnezeu; vorbeşte cu tine Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Vorbeşte cu tine într-o limbă pe care nici o altă limbă omenească nu o poate grăi.
Oricât ţi s-ar vorbi despre Iisus, niciodată nu-L vei putea cunoaşte aşa bine ca atunci când vorbeşti cu El prin Biblie şi îţi vorbeşte El din Biblie.
Eu, de câte ori citesc în Biblie, mă întâlnesc cu Dumnezeu; vorbesc cu El şi El vorbeşte cu mine. Eu, de câte ori citesc în Noul Testament, mă întâlnesc cu Preadulcele meu Mântuitor, vorbesc cu El şi El vorbeşte cu mine. Eu L-am aflat cu adevărat pe Mântuitorul în Biblie şi în întâlnirea pe care mi-a făcut-o El din Biblie, în izbeliştile vieţii.
Cercetaţi Scripturile! - zice Domnul - şi veţi afla în ele viaţa! În Biblie este ceva ce nu-i din lumea aceasta. În Biblie este o putere ce vine de sus din cer. Este o mângâiere ce vine de sus din cer. Este o învăţătură ce vine de sus din cer. Este viaţa cea veşnică ce vine de sus din cer.
În Biblie este ceva ce nu se poate spune, ci se simte. Ca să poţi afla comoara din Biblie, trebuie tu însuţi să o cauţi. Ca să poţi afla dulceaţa din Biblie, trebuie să o guşti.
Un ostaş al Domnului cercetase odată pe un cunoscut al lui, un om bogat, dar necredincios. Mergând printr-o grădină încărcată cu poame, bogatul îi zise ostaşului:
- Mă tot mir ce plăcere afli tu în Biblia ta; uite, plăcerea mea este această frumoasă grădină, pe care n-o dau pe toate cărţile tale!
Ostaşul nu răspunse la asta nimic. Dar, mergând mai departe, arătă spre un păr încărcat de pere mari şi frumoase:
- Uite ce pere frumoase, grăi ostaşul, păcat însă că, la mâncare, nu sunt de nici o treabă!
- Ce grăieşti, prietene? Acesta e un păr de soi, adus din străinătate. Perele lui sunt mai dulci decât zahărul! Ia gustă numai, să vezi!
- Ei, vezi? răspunse ostaşul. Aşa e şi cu Biblia mea. În ea este o dulceaţă necunoscută, o dulceaţă ce întrece toate dulceţile din lume. Ia gustă numai, să vezi! Gustă mai întâi - citeşte mai întâi în Biblie - şi apoi mă întreabă ce plăcere aflu eu în cartea aceasta!
„Cercetaţi Scripturile!” - zice Domnul. Acesta este şi cel mai tare răspuns pentru aceia care sunt contra cercetării Scripturilor.
„Vă rătăciţi, citind Scripturile!” - zic adversarii Bibliei.
Biblia este Cartea lui Dumnezeu şi totuşi sunt atât de puţini creştini care se ocupă de această Carte. Eu zic că nu este sub soare un lucru mai dureros decât un creştin care ştie citi, dar nu are în casa lui măcar Noul Testament şi nu citeşte regulat în el, ca să ia din el dar şi putere.
Se vorbeşte despre multe lucruri bune pe care le-a făcut Oastea Domnului. Eu cred că cel dintâi acesta este: am strigat mereu cuvintele Mântuitorului: „Cercetaţi Scripturile!” (In 5, 39). Am pornit cu poporul întreg în cercetarea Scripturilor.
Multe vor mai fi de făcut la Oaste. Dar treaba cea dintâi şi cea mai mare aceasta este: să împroprietărim poporul cu Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie!
Pentru restul vieţii mele, învredniceşte-mă, o, Doamne Iisuse, să strig mai departe cuvintele Tale: „Cercetaţi Scripturile!”.
Eu cred că n-am de la Domnul o altă poruncă mai mare decât aceasta.
Pe patul meu de suferinţă, de multe ori mă gândesc ce solie să mai las din partea Domnului pentru iubiţii mei fraţi din fronturile Oastei. Şi cred că n-am de la Domnul o solie mai mare decât solia Lui: „Cercetaţi Scripturile!”.
«Oastea Domnului» nr. 50 / 10 dec. 1933, p. 5
O carte căzută din cer: Biblia
Nu e demult de când târgurile erau pline de „epistolii” şi „visuri” căzute din cer. Dar aceste „căderi din cer” erau puse la cale de comercianţii de cărţi; erau aranjate de nişte oameni care nu aveau nimic cu cerul. Dacă poate fi vorba de vreo carte căzută din cer, apoi Cartea aceasta e una singură: Biblia.
Biblia este cu adevărat o Carte căzută din cer; este o Carte prin care Dumnezeu grăieşte cu lumea, cu omul, cu omenirea. Este o Carte prin care Dumnezeu ne-a descoperit toate tainele şi toate rosturile acestei lumi şi ale acestei vieţi.
Biblia este o Carte căzută din cer pentru tine, dragă cititorule. Este o Carte căzută din cer, ca să te ridice şi pe tine la cer. Este o Carte ce spune lămurit tot ce a făcut cerul pentru mântuirea ta şi tot ce trebuie să faci tu pentru a dobândi această mântuire.
Biblia îţi grăieşte cum nimeni din lumea aceasta nu ţiar putea grăi. Ea îţi grăieşte într-o limbă care nu-i din lumea aceasta. Ea îţi grăieşte cu o putere care nu-i din lumea aceasta.
Biblia este o Carte plină de dar şi de putere. Este o Carte prin care cerescul de Sus grăieşte cu cerescul din noi. Biblia este o Carte căzută din cer, o Carte care vine din Patria sufletului nostru. Sufletul nostru are o „foame de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu” din Biblie, pentru că acest cuvânt vine din Ţara lui.
Eu, de câte ori deschid Biblia şi citesc în ea, simt ceva tainic, ceva ceresc. Simt ceva ce nu este din lumea aceasta, ci din Patria mea de mâine. Când citesc în Biblie, sufletul meu parcă se simte în largul lui: respiră aer din Ţara lui, bea apă din Ţara lui, se hrăneşte cu pâine din Ţara lui. Şi, împreună cu sufletul meu, mă simt şi eu atras spre Patria mea de mâine, mă simt desprins din lumea aceasta şi ridicat în marea Familie a cerului.
Cine a zis că viaţa cea veşnică începe numai după moarte? O, nu! Ea începe - ea trebuie să înceapă - de pe acum. Când citesc în Biblie, Dumnezeu vorbeşte cu mine, Fiul Său vorbeşte cu mine, Apostolii şi Proorocii vorbesc cu mine, cerul vorbeşte cu mine. Iar când îmi aplec genunchii în rugăciune fierbinte şi stropesc cu lacrimi paginile Cărţii Sfinte, parcă mă simt şi eu acolo undeva, în marea Familie a cerului, în marea gloată a celor răscumpăraţi, care Îl slăvesc neîncetat pe Mielul.
O, binecuvântată Carte a lui Dumnezeu! Ce aş putea spune eu despre toate darurile pe care ni le cobori tu din cer? Cum te-aş putea recomanda mai călduros, ca tot sufletul să te iubească, să te citească, să te cerceteze!
Suflete dragă, cititorule dragă! Cuvântul meu, al unui biet muritor, este prea slab pentru a recomanda Cartea lui Dumnezeu. Nici un grai de om pământean nu va putea spune niciodată ce anume este Biblia şi ce este în Biblie. Această carte trebuie citită, trebuie gustată. Numai citind-o vei afla tainica putere ce este în ea.
Închipuiţi-vă că ar mai fi undeva prin lume nişte oameni care nu cunosc încă zahărul. Şi ar trebui să le spunem ce anume este acest zahăr. Spre acest scop, le-am arăta o mare bucată de zahăr şi le-am zice: „Oameni buni! Vedeţi bucata asta albă?... Să nu credeţi cumva că-i o piatră... E ceva ce se topeşte în gură şi în apă... şi este dulce”.
Oare prin explicaţia asta ar înţelege acei oameni ce anume este zahărul? O, nu. Oricât li s-ar vorbi despre ce este zahărul, ei nu vor înţelege nimic până nu vor fi poftiţi să guste din el, să afle ei înşişi ce gust are.
Aşa e şi cu Biblia. Dulceaţa cerească, puterea cerească din ea se pot afla numai citind-o, numai gustând-o.
Citiţi Biblia şi veţi afla - ca David - că „cuvintele ei mai dulci decât mierea sunt” (Ps 118, 103).
Suflete dragă! Biblia este o Carte căzută din cer pentru tine. Este o Solie trimisă din cer pentru tine. Eu te rog din tot sufletul meu: citeşte şi cercetează această Solie, pentru ca nu cumva, în Ziua Judecăţii, să auzi această întrebare: „Fiule! Ţiam trimis o Carte, o Solie din cer. Ai citit-o?...”. Şi tu să nu poţi da un răspuns bun la această divină întrebare.
Slăvit să fie Domnul! Cartea lui Dumnezeu a început să cadă şi peste hotarele ţării mele! Comercianţii de cărţi se întreabă azi cu mirare de ce nu li se mai trec cărţile „căzute din cer”. Pentru că a aflat şi neamul meu „Cartea” cea cu adevărat căzută din cer. A ajuns şi poporul meu la cunoştinţa Bibliei! Fraţilor ostaşi! Citiţi şi răspândiţi pe tot locul Biblia!
«Oastea Domnului» nr. 48 / 25 nov. 1934, p. 3 (parţial) Calendarul «Oastea Domnului» 1935, p. 92-94