Ceva despre cum învață Cerescul Învățător

Să vedem acum ce fel de metodă de învățământ are acest Învățător Ceresc. Înainte de toate, vom spune că Duhul Sfânt învață pe cine vrea. Vântul Duhului Sfânt „suflă încotro vrea” (In 3, 8). Acest Învățător nu are, apoi, nici ore anumite și nici un loc anumit. El învață oricând și oriunde. El învață în Biserică, în predică, în citirea Bibliei, în rugăciune, în adunare, în cântare, în necazuri, în boli, în încercări etc. Pe unii îi învață într-un chip, pe alții într-altul.

Pentru fiecare om, Duhul Sfânt are o metodă specială, Se ocupă special cu învățarea lui. Duhul Sfânt învață în diferite chipuri, însă, pe urmă, școlarii Lui se întâlnesc în aceeași lecție. Să vedem!

Duhul Sfânt Își începe școala cu lecția cea mai grea: cu cunoașterea păcatului, cu cunoașterea și simțirea stării noastre celei păcătoase. Numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem cunoaște păcatul, iar cunoașterea cea adevărată a păcatului este prima condiție a mântuirii noastre sufletești.

Poți să vorbești celui păcătos zile întregi despre starea lui cea păcătoasă. Poți să-i vorbești zile întregi despre mânia lui Dumnezeu și despre iad și pedeapsa păcatului, el nu va înțelege, el nu va simți cu adevărat păcatul și starea lui cea grozavă, până nu-i va arăta acest lucru Duhul Sfânt.

Să-l agrăiești pe cineva cu cuvântul „păcătosule!”, se simte jignit și ofensat. Își închipuie omul că, dacă n-a omorât, n-a aprins, nu este păcătos. Când vrei să-l așezi pe banca acuzaților, pe banca păcătoșilor, protestează. Dar se schimbă îndată lucrurile când Duhul Sfânt face acest lucru. Când Duhul Sfânt îl așază pe om pe banca acuzaților pentru păcate, pe banca păcătoșilor, atunci omul deodată se trezește îngrozit. Își vede starea grozavă și fioroasă în care se află. Simte sentința: „Plata păcatului este moartea” (Rom 6, 23) și strigă îngrozit: „Oh, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi din o astfel de pierzare?” (Rom 7, 24). Târât de Duhul Sfânt pe banca acuzaților pentru păcat, omul se simte „sărac, gol, nemernic, orb” (Apoc 3, 17) și cere ajutorul ceresc.

După această binecuvântată trezire, Duhul Sfânt merge mai departe cu lecția. Pe cei treziți - în diferite chipuri - îi strânge pe un singur drum: pe drumul ce duce la Golgota. Și, pe urmă, îi depune la picioarele Crucii, unde află iertare și mântuire. În diferite chipuri îi trezește Duhul Sfânt pe cei păcătoși, și pe urmă îi întâlnește în aceeași lecție: la picioarele Crucii.

Trebuie apoi să știm că Duhul Sfânt nu trezește numai frica de păcat și de pedeapsă, ci trezește și plăcerea pentru cele sufletești. Omul trezit de vântul Duhului Sfânt începe a căpăta o plăcere pentru cele sufletești, întocmai cum bolnavul care se tămăduiește începe a căpăta gust de mâncare.

Așa face și Duhul Sfânt. El nu ne vorbește numai despre dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul, ci ne și întinde această dragoste, să gustăm din ea. El nu ne ține numai predică despre Golgota și iertarea păcatelor, ci ne dă să și gustăm din dulceața mântuirii sufletești. El ne duce în cămara bucuriei și ne dă să gustăm din bunătățile ei. El ne duce în grădina dumnezeirii și ne dă să gustăm din roadele ei, zicându-ne: „Gustați, să vedeți ce bun este Domnul!”.

Ce învățător minunat este Duhul Sfânt! Învățământul din această lume se face prin urechi, iar urechile sunt foarte departe de inimă. Duhul Sfânt-Învățătorul vorbește cu noi pe calea inimii; de aceea, fiecare cuvânt al Lui cade în pământ bun și roadă bogată aduce.

Școala Duhului Sfânt e o școală tainică; e o școală duhovnicească. Lucrurile cele duhovnicești numai în școala aceasta se pot învăța. Fără ajutorul Duhului Sfânt nu putem cunoaște lucrurile cele duhovnicești. De aceea, oamenii cei lumești nu pot înțelege lucrurile cele duhovnicești și oamenii cei lumești nu se pot înțelege cu oamenii cei duhovnicești (1 Cor 2, 14). De aceea, oamenii cei lumești au urât și prigonit și vor urî și prigoni până la sfârșit pe oamenii cei duhovnicești.

Aici voi spune că Duhul Sfânt învață pe școlarii Lui și ce să răspundă pe vreme de prigoană. Ne-a spus Însuși Mântuitorul acest lucru: „Când vă vor duce pe voi înaintea dregătorilor și stăpânilor, să nu vă îngrijorați cum veți răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veți vorbi, căci Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să vorbiți” (Lc 21, 14).

Și ce răspunsuri minunate știe da Duhul Sfânt! Citiți prin Faptele Apostolilor, să vedeți ce răspunsuri minunate dădea Duhul Sfânt: „Noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte 5, 29). Orice ar fi să ni se întâmple, noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. „Judecați voi înșivă - răspundeau creștinii în fața prigoanelor de pe atunci - dacă este drept să ascultăm mai mult de voi, decât de Dumnezeu!” (Fapte 4, 19).

Vom spune apoi că Duhul Sfânt-Învățătorul nu ne lasă din mâna Lui și din școala Lui, până nu sfârșim școala.

Adevărat că drumul spre cunoștință e greu și obositor; genunchii tăi vor tremura de multe ori suind muntele Domnului; dar, în sfârșit, vei atinge înălțimea. Într-o bună zi, sufletul tău va primi razele soarelui ceresc; te vei uita în jos și vei vedea ceața și norii pământului; te vei uita în sus și vei vedea față în față pe Iisus Mântuitorul și vei auzi glasul Lui cel dulce: „Vino, slugă bună și credincioasă!...”

Aici voi spune, din nou și cu apăs, că și Oastea Domnului a ieșit din școala cea mare a Duhului Sfânt și va trăi numai până când va rămâne în școala aceasta. Toți ostașii Domnului trebuie să fie elevi în școala Duhului Sfânt. Adunările și „petrecerile” noastre trebuie să fie școala Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este Învățătorul nostru cel mare. Vom putea lupta și birui numai până vom petrece în școala Duhului Sfânt.

Slavă Ție, Duhule Sfinte, slavă Ție! Toată râvna noastră, toată căldura noastră, toate revărsările noastre, toate rugăciunile noastre, toate cunoștințele noastre, toată deșteptarea noastră, toate cântările noastre sunt aripile Tale, Porumbel Sfânt și Scump!