Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
Nu auzirea cu plăcere şi primirea cu bucurie numai,
- ci ascultarea cu împlinire şi credinţa cu statornicie, are făgăduinţa vieţii veşnice!
Fiindcă mulţi au auzit cu plăcere şi au primit cu bucurie în inima lor Cuvântul lui Hristos,
dar n-au adus nici un rod pentru Dumnezeu,
Fiindcă ori spinii îngrijorărilor,
ori uscăciunea necazurilor,
Nici auzirea cu plăcere şi nici primirea cu grăbire, nu le-a folosit la nimic, fiindcă n-au avut credinţă statornică.
Vai, câte exemple de acestea cunoaştem!
Dar cine ascultă, adică împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu,
cine crede, adică se încrede în acest Cuvânt
şi cine rămâne statornic, adică duce până la capăt mărturisirea deplinei ascultări şi încrederi în Hristos,
acela are viaţă veşnică, prin făgăduinţă!
Are viaţă veşnică chiar de aici de pe pământ.
Un astfel de credincios, ajunge să fie sigur de ea, cu smerenie şi teamă, dar cu încrederea credinţei în dobândirea ei (1 Petru 1, 3-13).
Are viaţă veşnică pentru că are în el pe Duhul Sfânt care este Izvor de viaţă şi de putere (Rom. 8, 9-11).
Fraţii şi surorile mele, bucuraţi-vă de această moştenire negrăită şi strălucită, păstrată în ceruri pentru voi...
care v-a fost descoperită odată cu cunoaşterea şi aflarea lui Hristos
Precum se bucură o fiică de zestrea pe care i-o pregăteşte mama ei, zestre pe care ea ştie sigur că o are chiar dacă acum nu-i în mâinile ei ci într-ale mamei.
O va primi sigur însă, în ziua şi în clipa când va sosi vremea să o primească.
Şi precum se bucură copilul căruia tatăl i-a promis un dar la întoarcerea sa, iar el este încredinţat că îl are fiindcă tatăl care i l-a făgăduit nu poate să mintă.
Într-un fel este însă bucuria făgăduinţei.
Şi cu totul altfel trebuie să fie bucuria primirii!
Într-un fel ne bucurăm acum prin nădejde,
dar când va sosi vremea să primim cu adevărat harul care ni-l va aduce arătarea lui Hristos, bucuria noastră va fi negrăită şi strălucită (1 Petru 1, 8),
O, cât de adevărată a fost făgăduinţa lui Hristos, în care ne-am încrezut, vom vedea abia atunci!
Slavă Ţie Domnul şi Mântuitorul nostru,
care ne-ai făcut măreţele Tale făgăduinţe
şi ne-ai dăruit în inimi arvuna primirii lor, prin bucuria şi pacea Duhului Sfânt.
Te rugăm să ne păstrezi statornici în credinţă
şi curaţi în trăire,
pentru ca să fim găsiţi vrednici de ele la venirea Ta.
Amin.
+
Pentru multele necazuri ce le-ndură-acum Credinţa
nu simţim întreaga slavă care-o dă Făgăduinţa,
numai când dureri şi lupte şi-ncercări pieri-vor toate
vom simţi întreaga slavă a credinţii-adevărate.