Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
Nu auzirea cu plăcere și primirea cu bucurie numai,
- ci ascultarea cu împlinire și credința cu statornicie, are făgăduința vieții veșnice!
Fiindcă mulți au auzit cu plăcere și au primit cu bucurie în inima lor Cuvântul lui Hristos,
dar n-au adus nici un rod pentru Dumnezeu,
Fiindcă ori spinii îngrijorărilor,
ori uscăciunea necazurilor,
Nici auzirea cu plăcere și nici primirea cu grăbire, nu le-a folosit la nimic, fiindcă n-au avut credință statornică.
Vai, câte exemple de acestea cunoaștem!
Dar cine ascultă, adică împlinește Cuvântul lui Dumnezeu,
cine crede, adică se încrede în acest Cuvânt
și cine rămâne statornic, adică duce până la capăt mărturisirea deplinei ascultări și încrederi în Hristos,
acela are viață veșnică, prin făgăduință!
Are viață veșnică chiar de aici de pe pământ.
Un astfel de credincios, ajunge să fie sigur de ea, cu smerenie și teamă, dar cu încrederea credinței în dobândirea ei (1 Petru 1, 3-13).
Are viață veșnică pentru că are în el pe Duhul Sfânt care este Izvor de viață și de putere (Rom. 8, 9-11).
Frații și surorile mele, bucurați-vă de această moștenire negrăită și strălucită, păstrată în ceruri pentru voi...
care v-a fost descoperită odată cu cunoașterea și aflarea lui Hristos
Precum se bucură o fiică de zestrea pe care i-o pregătește mama ei, zestre pe care ea știe sigur că o are chiar dacă acum nu-i în mâinile ei ci într-ale mamei.
O va primi sigur însă, în ziua și în clipa când va sosi vremea să o primească.
Și precum se bucură copilul căruia tatăl i-a promis un dar la întoarcerea sa, iar el este încredințat că îl are fiindcă tatăl care i l-a făgăduit nu poate să mintă.
Într-un fel este însă bucuria făgăduinței.
Și cu totul altfel trebuie să fie bucuria primirii!
Într-un fel ne bucurăm acum prin nădejde,
dar când va sosi vremea să primim cu adevărat harul care ni-l va aduce arătarea lui Hristos, bucuria noastră va fi negrăită și strălucită (1 Petru 1, 8),
O, cât de adevărată a fost făgăduința lui Hristos, în care ne-am încrezut, vom vedea abia atunci!
Slavă Ție Domnul și Mântuitorul nostru,
care ne-ai făcut mărețele Tale făgăduințe
și ne-ai dăruit în inimi arvuna primirii lor, prin bucuria și pacea Duhului Sfânt.
Te rugăm să ne păstrezi statornici în credință
și curați în trăire,
pentru ca să fim găsiți vrednici de ele la venirea Ta.
Amin.
+
Pentru multele necazuri ce le-ndură-acum Credința
nu simțim întreaga slavă care-o dă Făgăduința,
numai când dureri și lupte și-ncercări pieri-vor toate
vom simți întreaga slavă a credinții-adevărate.