Creatori și creații
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Spune Cuvântul Sfânt așa: „Sunteți dumnezei”, toți! ... adică toți sunteți creatori,
pentru că mai mult sau mai puțin voi toți creați,
creați gânduri și creați cărți,
creați caractere și creați exemple.
Ce mare har este acesta - dar și ce mare răspundere.
2 - La început fiecare avem în jurul nostru un pustiu întunecos, avem o inimă necredincioasă sau o casă pustie și întunecată de păcat,
sau niște vecini necredincioși, sau niște elevi încă neformați,
sau propria noastră viață, plină de haos sau de dezordine,
întocmai așa cum era totul înainte de a veni lumina
din care s-a născut totul.
În acest haos, noi trebuie să ne începem munca divină a creației noastre.
3 - Răspundem fiecare de ceea ce creăm acolo - după voia noastră, după puterea noastră și după chipul nostru.
Familia ta, pe care o întemeiezi, va fi până departe, așa cum o creezi tu.
Societatea ta și cultura ta va merge adesea după felul pe care i l-ai creat tu.
Școala ta, mersul tău, viața ta, literatura ta și caracterele celor formați de tine, prin această muncă și voință a ta, vor purta timp îndelungat - mulți din aceștia poate pe totdeauna,
- pecetea pusă peste ei de creația ta.
4 - Tu porți răspunderea întreagă și veșnică pentru tot ceea ce ai creat și pentru toate urmările imprimate lor, în lumea și sufletele la care ai lucrat,
pentru că tu poți face în jurul tău o lume fericită, sau nefericită, prin voința ta.
Simte-ți deci marea ta răspundere totdeauna, pentru tot ceea ce creezi.
5 - Începe și tu totdeauna cu începutul începutului. Adică cu tine însuți, cu lumina care trebuie să se facă în tine,
începe cu ceea ce a făcut și Dumnezeu în cel dintâi rând, adică fă lumină!
Cheamă Lumina, primește-L pe Hristos în tine, căci El este Lumina sufletului tău. Și lasă-L acolo să despartă acolo în adâncul ființei tale, lumina de întuneric și apele de uscat.
- Să facă rânduială în propria ta viață.
6 - Desparte de la început apele de uscat și binele de rău, cele de sus și cele de jos, cele curate și cele necurate,
- numește-le pe fiecare după numele lor adevărat, și nu le amesteca.
Pentru ca nimic să nu mai rămână în nedumerire și în necunoștință, adică în haos.
7 - Fă în fiecare zi, tot ce faci în așa fel ca la sfârșitul zilei să te poți uita peste tot ceea ce ai făcut, și să poți vedea că toate sunt bune.
8 - Caută să creezi numai gânduri înalte, numai cărți folositoare, numai fapte și exemple vrednice de urmat,
caractere cinstite,
copii credincioși...
Numai așa te vei putea odihni bine și tu la sfârșitul fiecărei zile
și la sfârșitul tuturor ostenelilor tale, gustând fericirea și mulțumirea deplină.
9 - Tu faci lucrări Dumnezeiești de creator, atunci când aduci minunea luminii acolo unde a stăpânit atât de îndelungat înghețul atât de apăsător al nopții și al întunericului (Facere 1, 4).
Și când faci rânduială acolo unde a domnit înainte, îndelungă vreme, numai nelegiuirea, dezbinarea și haosul (Facere 1, 10).
Și când lucrezi curăție și frumusețe, acolo unde nu fusese decât gunoaie și urâciuni.
10 - Când deschizi drumuri noi în locuri nemaicunoscute și nepătrunse până atunci, pe care oamenii să meargă spre dragoste și spre fericire (Rom. 15, 20-21),
- tu faci o muncă divină, de creator.
Când creezi gânduri luminoase, cărți originale, cărți rodnice, caractere nobile și oameni noi, - tu faci o muncă Dumnezeiască
când faci credincioși adevărați și suflete convertite,
opere folositoare și fapte binecuvântate,
- da, tu faci atunci lucruri Dumnezeiești, ești un creator, ca Dumnezeu - în acest înțeles a fost scris: sunteți dumnezei.
11 - Nici o altă ființă din tot Universul, afară de Dumnezeu și omul n-are o astfel de putere.
Și fiindcă creezi liber, creezi adică așa cum vrei tu, cum dorești tu, cum îți alegi tu,
- de aceea vei și purta tu singur, și pe veșnicie toată răspunderea pentru tot ce ai creat.
Atât față de Creatorul tău, cât și față de creaturile tale.
Nu uita aceasta nici o clipită.
12 - Adevărul este Hristos - în Sfânta Biserică a Sa Vie. Și în Sfânta Sa Scriptură. Pentru că în aceasta este - și rămâne - Cuvântul lui Dumnezeu Cel Unul Adevărat și Viu!
Iar Cuvântul Său este Fiul Său, Isus Hristos.
13 - Adevărul este ceea ce este. Adică realitatea adâncă. Aceea ce nu se schimbă. Aceea ce nu piere. Aceea ce nu se învechește. Aceea ce nu scade. Aceea ce nu se contrazice.
Aceea ce suntem fiecare datori să primim și să urmăm.
14 - Adevărul este ceea ce este Etern Înalt, Etern Curat, Etern Statornic, Etern Frumos, Etern Valabil,
și aceasta este în Sfânta Biserică Vie, fiindcă ea este Trupul lui Hristos
și în Sfânta Scriptură, care este Cuvântul lui Dumnezeu - Sfânta Descoperire pe înțelesul nostru, a ceea ce depășește orice înțelegere și pricepere a noastră.
15 - Ca tot ceea ce este din Dumnezeu, Sfânta Scriptură nu poate fi desființată...
Nu poate fi nici nimicită, nici dezmințită,
nici de oameni, nici de întâmplări, nici de timp.
Ea este adevărată.
16 - Sfânta Biblie nu poate fi dezmințită, nici în întregimea ei, nici în vreo parte mare sau mică din ea (Matei 24, 34-35).
Nu poate fi desființată nici deformată, nici de răutatea oamenilor, nici de răstălmăcirile lor,
nici de știința, nici de prostia lor.
Nici de descoperirile, nici de acoperirile lor.
Ea este mai presus de toate astea.
17 - Sfânta Scriptură este Cartea Realităților Universale.
Ea cuprinde toată Știința, toată Arta și toată Tehnica și Gândirea omenirii, depășindu-le nespus de mult pe toate acestea.
Biblia cuprinde tot ceea ce poate descoperi vreodată geniul uman. Dar încă și mai mult. Pentru că ea este alcătuită de geniul Divin.
18 - Ceea ce știința a descoperit abia cum, sau nici n-a descoperit încă, Sfânta Scriptură proclamă de mii de ani.
În ea sunt arătate și spuse, cu veacuri înainte, adevăruri la care știința ajunge târziu după muncă și muncă, - și în măsură atât de jalnic de neînsemnată.
Dar toate acestea le vezi numai când le vine vremea să se împlinească. Abia atunci bagi de seamă că ele s-au spus cu mult înainte, dar știința înaintând încet, ajunge cu greu și târziu etape pe care credința le-a atins în zborul ei cu ușurință,
și le-a depășit de mii de ani.
19 - O, de când spune Biblia că atomul, pe care nimeni nu-l poate vedea, este nevăzuta materie din care sunt plămădite toate lucrurile care se văd? (Evrei 11, 3).
Atunci unde este adevărata știință?
Ce luminați și ce luminoși sunt cei ce cred. Ce înțelepciune este cea a lui Dumnezeu.
Binecuvântat să fie cel ce ne-a revelat-o.
Amin.