Știința și neștiința
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - De mii de ani vorbește Sfânta Scriptură despre o energie a cărei declanșare și căldură va topi, va arde și va nimici într-o clipă nu numai pământul cu tot ce este pe el, dar și atmosfera și ionosfera, putând atinge printr-o explozie în lanț chiar și planetele (2 Petru 3, 10-12; Isaia 51, 6)...
2 - Această energie poate nici nu s-a putut descoperi încă. Nu s-a arătat fiindcă poate nu i-a sosit încă vremea nici păcatului, nici pedepsei, pe care le va pedepsi ea. Sau poate mijlocul acesta chiar există.
Dar n-a sosit încă vremea nici a omului nici a lui Dumnezeu, ca să facă aceasta.
3 - Descoperirile noi, vin ca să adeverească acum cu mărturia științei că datele istorice cuprinse în Sfânta Scriptură sunt adevărate. Deși multe veacuri, învățații lumii le-au crezut basme.
Tot așa, nu va trece nici în viitor nici o iotă din Biblie, fără ca să se împlinească. Dar numai la vremea sa (Matei 5, 18).
4 - Scriptura nu poate fi desființată niciodată, căci într-adevăr cine oare ar putea-o desființa?
Cine oare poate avea tăria să răstoarne rânduielile din Univers, așezate pe temelii veșnice?
Cine ar putea schimba ordinea planetelor, rotația anotimpurilor, mersul vremii și rânduiala lucrurilor statornicite de la început?
Scriptura este și mai de neclintit decât toate acestea, și atunci cine oare ar putea-o desființa?
5 - Dar cine să desființeze Scriptura? - Omul? O, zilele lui sunt ca iarba: atât de slab e omul ca floarea de pe câmp, când trece un vânt peste ea sau peste el, - nu mai este.
Chiar dacă s-ar înălța omul până la ceruri - și capul i-ar ajunge până la nori, va pieri pe totdeauna ca murdăria lui, iar cei ce-l vedeau vor zice: unde este? (Iov 20, 5-10).
Iată omul! Nimic nu-i mai neputincios ca el.
Toată istoria oamenilor și-a omenirii, toate cimitirele și toate ruinele omenești - sunt dovezile acestui trist și înțelept adevăr.
6 - Atunci cine oare va putea fi în stare să desființeze Scriptura?
Nu există o astfel de putere în afară de puterea lui Dumnezeu! Dar El nu Se poate tăgădui Singur.
și până după ce se vor sfârși veacurile acestea.
Mai mult va dăinui ea în Etern și Etern.
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este Veșnic, ca El.
7 - Există oameni a căror viață este curată ca lumina soarelui, care merge mereu crescând, până la miezul zilei (Ioan 8, 12).
Cuvintele pe care le spun acești oameni binecuvântați sunt și ele tot limpezi, calde, pătrunzătoare și vii, ca lumina soarelui,
lucrurile pe care le fac ei sunt și ele puternice și minunate.
Și mai ales chemarea deosebită pe care o au ei și care emană din toată ființa și trăirea lor,
în întregime străbătute totdeauna de adevăr,
le dă harul ca să fie totdeauna crezuți și primiți, mai presus de orice îndoială.
8 - Oamenii curați ca lumina și prețioși ca adevărul, nu-și întinează buzele de minciuni, nici nu-și coboară cinstea la nimicuri,
nici nu se înjosesc cu promisiuni neținute
și nici nu vorbesc fără rost.
De aceea ei sunt cinstiți ca adevărul și necesari ca lumina.
9 - Fiecare vorbă a oamenilor cinstiți și necesari este spusă cu greutate și cu miez
și fiecare pas al lor este făcut drept și plin,
și fiecare faptă a lor le este luminoasă și folositoare.
- Astfel de oameni sunt unici.
Dar dureros de rari.
10 - Astfel de oameni când sunt, - nu pot să rămână necunoscuți. Cinstea lor frumoasă este cunoscută de către toți. Autoritatea lor spirituală se impune tuturor, neforțat de nimeni,
dar simțită și apreciată de toți acei care le cunosc viața și purtarea plină totdeauna de lumină și demnitate.
Nimeni n-are voie să-i bănuiască și să-i contrazică
fiindcă vorba lor este întotdeauna în afară de bănuieli, după cum viața lor este în afară de orice compromis.
12 - Oamenii de adevăr și de sfințenie știu valoarea cuvântului, dar știu și măsura lui.
Cinstea lor, curăția lor, demnitatea lor sfântă și toată prețuirea lor, trebuie pusă mai presus de orice îndoială.
Cum poți să zici că un astfel de om hulește, când spune un adevăr?
Numai oamenii de nimic - pot fi în stare de astfel de batjocuri.
13 - Cum poți să-l bănuiești pe un astfel de trimis al lui Dumnezeu?
care are atât de înalte în el conștiința Adevărului și scârba minciunii,
amândouă acestea - la trimișii lui Dumnezeu sunt cu mult mai presus decât teama rușinii sau decât atracția ispitei.
14 - Orice om, care pe acești mari oameni îi cunoaște bine, dar îi contrazice, nu poate fi decât un prost înfumurat.
Cu toți știm că lucrurile stau așa.
Dar știm că astfel de oameni sunt așa de puțini pe lumea asta, încât cei mai mulți dintre noi poate nici n-au întâlnit încă nici unul.
15 - N-am întâlnit noi poate,
- dar mulți i-au întâlnit totuși.
I-au întâlnit, dar asemenea iudeilor de demult, mulți nu i-au recunoscut.
Au crezut că acel Om rar este totuși un om, la fel cu ei și la fel ca alții, -
numai prea târziu - au văzut că nu era așa.
16 - Unii l-au disprețuit alții l-au înfruntat.
Și toți au nesocotit cuvintele lui, fără să înțeleagă timpul petrecut împreună cu el.
I-au răpit vremea scurtă cu lucruri nefolositoare - și cu certuri de vorbe fără rost.
Cuvintele lui erau așchii de aur, dar multe dintre ele nu le-au atins nimeni.
17 - L-au chinuit cu învinuiri nedrepte, l-au rănit cu vorbe otrăvite
și l-au împiedicat astfel de la o lucrare și de la învățătură din care un nesfârșit număr de oameni
- și chiar aceia înșiși -
ar fi putut câștiga atât de mult.
18 - Oamenii aleși de felul profeților, poartă asupra lor un semn Dumnezeiesc după care pot fi recunoscuți,
dar numai acei cu cugetul curat și cu inima smerită, pot vedea și recunoaște semnul acesta, ca să le arate adevărata prețuire.
Însă și astfel de suflete sunt rare.
19 - În urmă îi văd toți, iar înainte îi pot vedea numai acei smeriți și iubitori.
Adică numai acei foarte-foarte puțini, după cum tot puțini L-au cunoscut și pe Hristos, Domnul lor,
dar aceștia au un câștig veșnic din clipa petrecută cu ei, căci aceasta este clipa Taborului lor.
20 - Omul niciodată nu trebuie să se prefacă.
Nici animalele nu te mai cred dacă tu doar te prefaci, dar nu faci.
Dacă numai te prefaci că le dai mâncare, dar nu le dai,
dacă numai te prefaci că mergi cu ele, dar nu mergi,
dacă numai te prefaci că ești, dar nu ești, - îndată nimeni nu te mai crede.
Prefăcătoria este totdeauna minciună și înșelăciune.
Oricine iubește adevărul urăște prefăcătoria.
O, Dumnezeule al Credincioșiei, izbăvește-ne de orice prefăcătorie și de orice prefăcuți.
Amin.