Ştiinţa şi neştiinţa
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - De mii de ani vorbeşte Sfânta Scriptură despre o energie a cărei declanşare şi căldură va topi, va arde şi va nimici într-o clipă nu numai pământul cu tot ce este pe el, dar şi atmosfera şi ionosfera, putând atinge printr-o explozie în lanţ chiar şi planetele (2 Petru 3, 10-12; Isaia 51, 6)...
2 - Această energie poate nici nu s-a putut descoperi încă. Nu s-a arătat fiindcă poate nu i-a sosit încă vremea nici păcatului, nici pedepsei, pe care le va pedepsi ea. Sau poate mijlocul acesta chiar există.
Dar n-a sosit încă vremea nici a omului nici a lui Dumnezeu, ca să facă aceasta.
3 - Descoperirile noi, vin ca să adeverească acum cu mărturia ştiinţei că datele istorice cuprinse în Sfânta Scriptură sunt adevărate. Deşi multe veacuri, învăţaţii lumii le-au crezut basme.
Tot aşa, nu va trece nici în viitor nici o iotă din Biblie, fără ca să se împlinească. Dar numai la vremea sa (Matei 5, 18).
4 - Scriptura nu poate fi desfiinţată niciodată, căci într-adevăr cine oare ar putea-o desfiinţa?
Cine oare poate avea tăria să răstoarne rânduielile din Univers, aşezate pe temelii veşnice?
Cine ar putea schimba ordinea planetelor, rotaţia anotimpurilor, mersul vremii şi rânduiala lucrurilor statornicite de la început?
Scriptura este şi mai de neclintit decât toate acestea, şi atunci cine oare ar putea-o desfiinţa?
5 - Dar cine să desfiinţeze Scriptura? - Omul? O, zilele lui sunt ca iarba: atât de slab e omul ca floarea de pe câmp, când trece un vânt peste ea sau peste el, - nu mai este.
Chiar dacă s-ar înălţa omul până la ceruri - şi capul i-ar ajunge până la nori, va pieri pe totdeauna ca murdăria lui, iar cei ce-l vedeau vor zice: unde este? (Iov 20, 5-10).
Iată omul! Nimic nu-i mai neputincios ca el.
Toată istoria oamenilor şi-a omenirii, toate cimitirele şi toate ruinele omeneşti - sunt dovezile acestui trist şi înţelept adevăr.
6 - Atunci cine oare va putea fi în stare să desfiinţeze Scriptura?
Nu există o astfel de putere în afară de puterea lui Dumnezeu! Dar El nu Se poate tăgădui Singur.
şi până după ce se vor sfârşi veacurile acestea.
Mai mult va dăinui ea în Etern şi Etern.
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este Veşnic, ca El.
7 - Există oameni a căror viaţă este curată ca lumina soarelui, care merge mereu crescând, până la miezul zilei (Ioan 8, 12).
Cuvintele pe care le spun aceşti oameni binecuvântaţi sunt şi ele tot limpezi, calde, pătrunzătoare şi vii, ca lumina soarelui,
lucrurile pe care le fac ei sunt şi ele puternice şi minunate.
Şi mai ales chemarea deosebită pe care o au ei şi care emană din toată fiinţa şi trăirea lor,
în întregime străbătute totdeauna de adevăr,
le dă harul ca să fie totdeauna crezuţi şi primiţi, mai presus de orice îndoială.
8 - Oamenii curaţi ca lumina şi preţioşi ca adevărul, nu-şi întinează buzele de minciuni, nici nu-şi coboară cinstea la nimicuri,
nici nu se înjosesc cu promisiuni neţinute
şi nici nu vorbesc fără rost.
De aceea ei sunt cinstiţi ca adevărul şi necesari ca lumina.
9 - Fiecare vorbă a oamenilor cinstiţi şi necesari este spusă cu greutate şi cu miez
şi fiecare pas al lor este făcut drept şi plin,
şi fiecare faptă a lor le este luminoasă şi folositoare.
- Astfel de oameni sunt unici.
Dar dureros de rari.
10 - Astfel de oameni când sunt, - nu pot să rămână necunoscuţi. Cinstea lor frumoasă este cunoscută de către toţi. Autoritatea lor spirituală se impune tuturor, neforţat de nimeni,
dar simţită şi apreciată de toţi acei care le cunosc viaţa şi purtarea plină totdeauna de lumină şi demnitate.
Nimeni n-are voie să-i bănuiască şi să-i contrazică
fiindcă vorba lor este întotdeauna în afară de bănuieli, după cum viaţa lor este în afară de orice compromis.
12 - Oamenii de adevăr şi de sfinţenie ştiu valoarea cuvântului, dar ştiu şi măsura lui.
Cinstea lor, curăţia lor, demnitatea lor sfântă şi toată preţuirea lor, trebuie pusă mai presus de orice îndoială.
Cum poţi să zici că un astfel de om huleşte, când spune un adevăr?
Numai oamenii de nimic - pot fi în stare de astfel de batjocuri.
13 - Cum poţi să-l bănuieşti pe un astfel de trimis al lui Dumnezeu?
care are atât de înalte în el conştiinţa Adevărului şi scârba minciunii,
amândouă acestea - la trimişii lui Dumnezeu sunt cu mult mai presus decât teama ruşinii sau decât atracţia ispitei.
14 - Orice om, care pe aceşti mari oameni îi cunoaşte bine, dar îi contrazice, nu poate fi decât un prost înfumurat.
Cu toţi ştim că lucrurile stau aşa.
Dar ştim că astfel de oameni sunt aşa de puţini pe lumea asta, încât cei mai mulţi dintre noi poate nici n-au întâlnit încă nici unul.
15 - N-am întâlnit noi poate,
- dar mulţi i-au întâlnit totuşi.
I-au întâlnit, dar asemenea iudeilor de demult, mulţi nu i-au recunoscut.
Au crezut că acel Om rar este totuşi un om, la fel cu ei şi la fel ca alţii, -
numai prea târziu - au văzut că nu era aşa.
16 - Unii l-au dispreţuit alţii l-au înfruntat.
Şi toţi au nesocotit cuvintele lui, fără să înţeleagă timpul petrecut împreună cu el.
I-au răpit vremea scurtă cu lucruri nefolositoare - şi cu certuri de vorbe fără rost.
Cuvintele lui erau aşchii de aur, dar multe dintre ele nu le-au atins nimeni.
17 - L-au chinuit cu învinuiri nedrepte, l-au rănit cu vorbe otrăvite
şi l-au împiedicat astfel de la o lucrare şi de la învăţătură din care un nesfârşit număr de oameni
- şi chiar aceia înşişi -
ar fi putut câştiga atât de mult.
18 - Oamenii aleşi de felul profeţilor, poartă asupra lor un semn Dumnezeiesc după care pot fi recunoscuţi,
dar numai acei cu cugetul curat şi cu inima smerită, pot vedea şi recunoaşte semnul acesta, ca să le arate adevărata preţuire.
Însă şi astfel de suflete sunt rare.
19 - În urmă îi văd toţi, iar înainte îi pot vedea numai acei smeriţi şi iubitori.
Adică numai acei foarte-foarte puţini, după cum tot puţini L-au cunoscut şi pe Hristos, Domnul lor,
dar aceştia au un câştig veşnic din clipa petrecută cu ei, căci aceasta este clipa Taborului lor.
20 - Omul niciodată nu trebuie să se prefacă.
Nici animalele nu te mai cred dacă tu doar te prefaci, dar nu faci.
Dacă numai te prefaci că le dai mâncare, dar nu le dai,
dacă numai te prefaci că mergi cu ele, dar nu mergi,
dacă numai te prefaci că eşti, dar nu eşti, - îndată nimeni nu te mai crede.
Prefăcătoria este totdeauna minciună şi înşelăciune.
Oricine iubeşte adevărul urăşte prefăcătoria.
O, Dumnezeule al Credincioşiei, izbăveşte-ne de orice prefăcătorie şi de orice prefăcuţi.
Amin.