Credința
Pr. Iosif Trifa - Examenul lui Iov
Satana a încercat să nimicească credința lui Iov cu ajutorul suferințelor și ispitelor, dar nu i-a reușit. Cu ajutorul ispitelor stăruie și azi Satana neîncetat să tulbure credința celor credincioși. Așa se explică faptul de ce oamenii credincioși dau parcă de mai multe necazuri decât cei păcătoși. Suferințele și necazurile sunt o încercare a credinței lor, care trebuie biruită prin credință. Credința adevărată se adeverește tocmai în focul ispitelor și necazurilor. Credința cea tare biruie toate ispitele, trece cu bine peste toate încercările, pentru ca la urmă să se bucure de roadele biruinței. Aurul care a trecut prin foc iese la urmă și mai curat, și mai strălucitor. Credinciosul care rabdă suferința la urmă iese biruitor. Necredinciosul se înalță până la un loc și apoi se răstoarnă cu huiet mare (Ps 36și 72).
Suferința și răbdarea duc la biruință
Când am fost la Ierusalim, pe drumul pe mare am avut și o furtună. Valurile vuiau îngrozitor. Părea că toate apele mării s-au revoltat. Căpitanul vaporului ne-a spus că la o adâncime de 200 de metri nu se simte furtuna. Oricât de groaznică ar fi furtuna pe mare, de la adâncimea de 200 de metri în jos ea nu se mai simte. Acolo marea este mereu liniștită și nemișcată. Așa e și viața unui creștin adevărat, a cărui credință s-a pogorât în adâncimile Evangheliei Mântuitorului.
Orice vifor de valuri și furtuni ar scorni diavolul în marea vieții noastre, ea nu se tulbură până când avem o credință înfiptă în adâncimile Evangheliei Mântuitorului. Creștinii de azi sunt o mare ce n-are liniște, tocmai fiindcă nu trăiesc o viață adâncită în Evanghelia Mântuitorului. Știți de cine se teme mai mult diavolul? De cel ce vrea să sufere și știe să sufere.
O viață ce biruie suferințele și ispitele, aceasta e viața cea adevărat creștinească. Despre această viață zice Ap. Pavel: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?... Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos, Domnul nostru” (Rom 8, 35-39).
Suferința și răbdarea duc la biruință.
Îmi aduc aminte de un doctor care spunea că la spital a avut o femeie care suferea cumplit, dar era veșnic voioasă și lăuda pe Dumnezeu. Când a întrebat-o cum poate fi așa, femeia a răspuns: „Credința cea adevărată în necazuri de acestea se lămurește...”.
„...Domnul a ales vasele cele slabe, să facă de ocară pe cele tari”... Fiind atacată greu de oftică, doctorii i-au dat femeii drumul, să moară acasă. Însă peste trei luni femeia s-a ridicat deplin tămăduită...
Iată un Iov din zilele noastre! Credința cea adevărată face și azi minuni. „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iacov 1, 12). De altcum, ca și față de Iov, ispita Satanei are și ea un hotar pe care nu-l poate trece, iar noi avem darul și ajutorul lui Dumnezeu pentru a birui. „Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, Care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci împreună cu ispita a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca să puteți răbda” (1 Cor 10, 13). Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici (2 Petru 2, 9).