Credinţa
Pr. Iosif Trifa - Examenul lui Iov
Satana a încercat să nimicească credinţa lui Iov cu ajutorul suferinţelor şi ispitelor, dar nu i-a reuşit. Cu ajutorul ispitelor stăruie şi azi Satana neîncetat să tulbure credinţa celor credincioşi. Aşa se explică faptul de ce oamenii credincioşi dau parcă de mai multe necazuri decât cei păcătoşi. Suferinţele şi necazurile sunt o încercare a credinţei lor, care trebuie biruită prin credinţă. Credinţa adevărată se adevereşte tocmai în focul ispitelor şi necazurilor. Credinţa cea tare biruie toate ispitele, trece cu bine peste toate încercările, pentru ca la urmă să se bucure de roadele biruinţei. Aurul care a trecut prin foc iese la urmă şi mai curat, şi mai strălucitor. Credinciosul care rabdă suferinţa la urmă iese biruitor. Necredinciosul se înalţă până la un loc şi apoi se răstoarnă cu huiet mare (Ps 36şi 72).
Suferința și răbdarea duc la biruință
Când am fost la Ierusalim, pe drumul pe mare am avut şi o furtună. Valurile vuiau îngrozitor. Părea că toate apele mării s-au revoltat. Căpitanul vaporului ne-a spus că la o adâncime de 200 de metri nu se simte furtuna. Oricât de groaznică ar fi furtuna pe mare, de la adâncimea de 200 de metri în jos ea nu se mai simte. Acolo marea este mereu liniştită şi nemişcată. Aşa e şi viaţa unui creştin adevărat, a cărui credinţă s-a pogorât în adâncimile Evangheliei Mântuitorului.
Orice vifor de valuri şi furtuni ar scorni diavolul în marea vieţii noastre, ea nu se tulbură până când avem o credinţă înfiptă în adâncimile Evangheliei Mântuitorului. Creştinii de azi sunt o mare ce n-are linişte, tocmai fiindcă nu trăiesc o viaţă adâncită în Evanghelia Mântuitorului. Ştiţi de cine se teme mai mult diavolul? De cel ce vrea să sufere şi ştie să sufere.
O viaţă ce biruie suferinţele şi ispitele, aceasta e viaţa cea adevărat creştinească. Despre această viaţă zice Ap. Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?... Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos, Domnul nostru” (Rom 8, 35-39).
Suferinţa şi răbdarea duc la biruinţă.
Îmi aduc aminte de un doctor care spunea că la spital a avut o femeie care suferea cumplit, dar era veşnic voioasă şi lăuda pe Dumnezeu. Când a întrebat-o cum poate fi aşa, femeia a răspuns: „Credinţa cea adevărată în necazuri de acestea se lămureşte...”.
„...Domnul a ales vasele cele slabe, să facă de ocară pe cele tari”... Fiind atacată greu de oftică, doctorii i-au dat femeii drumul, să moară acasă. Însă peste trei luni femeia s-a ridicat deplin tămăduită...
Iată un Iov din zilele noastre! Credinţa cea adevărată face şi azi minuni. „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iacov 1, 12). De altcum, ca şi faţă de Iov, ispita Satanei are şi ea un hotar pe care nu-l poate trece, iar noi avem darul şi ajutorul lui Dumnezeu pentru a birui. „Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca să puteţi răbda” (1 Cor 10, 13). Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici (2 Petru 2, 9).