Credința și încredințarea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Pe acel suflet care crede puternic și viu în Hristos,
nu moartea va veni să-l ia, în clipa când își va fi sfârșit călătoria vieții și lucrarea credinței (2 Tim. 4, 8)
fiindcă El a zis: Eu voi veni și vă voi lua la Mine, ca acolo unde sunt Eu
să fiți și voi.
Nici o făgăduință din lume nu cred că-i mai mare ca aceasta.
2 - Sufletul bunului credincios va trece în chip așa de obișnuit spre veșnicie, cum a trecut adeseori trupul său din odaia de lucru a casei sale, în cea de sărbătoare,
sau de la prietenii de muncă de aici, la familia și preaiubiții lui, care îl așteptau dincolo.
3 - Când Cuvântul lui Dumnezeu ne spune atât de limpede și de sigur un adevăr, nimeni dintre noi n-are voie, și n-are dezvinovățire ca să nu-l creadă.
4 - Când punem mâna sau ochii pe Cartea Sfântă a Evangheliei, trebuie să fim încredințați deplin că tot ce este acolo scris, e numai adevăr.
Unicul și veșnicul adevăr, fiindcă Gura lui Dumnezeu L-a spus
și mâinile călăuzite de Duhul Său, L-au scris.
a arătat, în tot ce conțin Sfintele Scripturi, numai ceea ce avea să se întâmple la vremea rânduită. Fiecăreia din acele întâmplări descrise acolo, i s-a rânduit o vreme (1 Petru 1:10-12; Ioan 16, 4)
și tot ce a fost scris și i-a sosit vremea s-a întâmplat întocmai așa.
6 - Când auzim ceea ce se vestește cu tărie, de către cei mai vrednici de crezare oameni, care au vorbit cu vie încredințare și cu puternice dovezi,
întemeiate pe Cuvântul lui Dumnezeu, despre trecutul, despre prezentul, sau despre viitorul celor care ascultau de Dumnezeu,
- sau a acelor ce nu vreau să asculte de El -
atunci în sufletul nostru trebuie să se împlânte ca un stâlp puternic încredințarea că toate acestea sunt întocmai așa!
Atunci, de fiecare dată, trebuie să spunem cu deplină hotărâre inimii noastre: crede inima mea.
Și să spunem și lui Dumnezeu care ne vorbește: da Doamne cred!
7 - Dincolo de omul care ne grăiește, sau ne scrie, Cuvintele Domnului,
este glasul lui Dumnezeu care le-a spus și care le garantează.
Dincolo de Cartea care le adeverește, este Duhul Sfânt care le-a insuflat, celor ce le-au spus (2 Petru 1, 20-21).
Cine le crede din toată inima, - se împărtășește de toate făgăduințele lor.
8 - Oricine se apropie de Dumnezeu și de Cartea Lui,
și de Biserica Lui,
și de Împărăția Lui,
sau de oricare din lucrările Lui, și de tot ce este cu privire la El,
- acela trebuie neapărat să creadă!
9 - Este cu neputință să înțelegem, sau să ne alegem cu ceva, din tot ce promite și dăruiește Hristos prin Cuvântul Său și prin Harul Său
- dacă nu avem convingerea neclintită că aceasta este absolut adevărat,
că nu e altfel, ci că întocmai așa este. Și că numai întocmai așa va fi, tot ce are să se întâmple.
Sau să ni se întâmple.
10 - Da Doamne cred! - spune și tu sufletul meu, după fiecare verset din Sfânta Scriptură,
și după fiecare minune pe care o vezi
și după fiecare rugăciune pe care o faci,
și după fiecare adevăr Dumnezeiesc pe care îl auzi
și după fiecare meditație, în care descoperi un îndemn al Duhului Sfânt.
Și în adevăr - să crezi!
11 - Da Doamne cred! - De la acest adevăr hotărât să pornești și tu suflet drag în înfăptuirea oricărui lucru cerut ție de voia lui Dumnezeu.
Și aceasta să-ți fie și oprirea de la orice păcat!
Fiindcă în toate cele materiale poți merge prin vedere. Dar în cele duhovnicești nu poți merge decât prin credință. Până nu descoperi credința, n-ai ce căuta acolo.
12 - Ceea ce îți dă credința este o comoară și o putere veșnică
aceasta să-ți fie bucuria oricărei izbânzi,
și mustrarea oricărei greșeli
și nădejdea oricărei înfrângeri
și mângâierea oricărei nedreptăți
și răsplata oricărei suferințe,
și cununa oricărei pierderi
și strălucirea oricărei nopți.
13 - Nădejdea puternică a credinței să te însoțească pe drumul vieții. Și să te lumineze în pragul trecerii, spre a te bucura veșnic și veșnic apoi, acolo în cer, de tot harul ce vine în urma ei.
Și așa va face ea, dacă vei face tu așa.
14 - Toată taina izbânzilor în luptele noastre,
și a roadelor în ostenelile noastre
și a câștigării de suflete pentru Hristos în propovăduirea noastră,
stă în încredințarea vie pe care o avem
(sau n-o avem)
- în noi înșine, despre adevărul în Hristos.
15 - Dacă noi pornim să chemăm sufletele la Hristos, fără ca mai înainte să fi stat în rugăciune în fața Lui
și fără să fi căpătat un adânc respect
și o adâncă încredințare despre Dumnezeirea Lui,
și despre Viața și Învierea Sa
și despre Puterea și Harul Jertfei Sale mântuitoare
și despre cutremurătoarea apropiere a Judecății și a Dreptății Lui,
și despre faptul că tot ce spune Cuvântul Său este întocmai și întru totul așa,
în zadar pornim. Fără acestea să nu ne așteptăm la nimic.
16 - Fără tot ce ne cere Dumnezeu, înainte de a ne da,
ce rezultat am mai putea aștepta noi la chemările noastre?
Fără încredințare, totul este în zadar. Nimic nu putem primi înaintea ei, ci numai după ea.
17 - Cum să-i putem noi face pe alții să ne creadă ce spunem, când noi înșine nu credem cu adevărat în cele spuse de noi?
Cum să-i putem convinge pe alții, dacă noi înșine nu suntem încă pe deplin convinși?
Și cum să-i aducem la credință pe cei chemați, dacă noi înșine nu vorbim ca unii care am văzut cu ochii noștri
și am trăit cu inima noastră,
harul ceresc al părtășiei cu Hristos despre care vorbim?
18 - O ce mare nesocotință dovedesc cei care merg să cheme pe alții la Hristos, fără ca mai înainte, ei înșiși să fi venit la El.
Nu numai de câtă zădărnicie, dar și de câtă răspundere, este plină o astfel de slujbă.
De aceea și roadele practice a acestui fel de predicare, sunt numai pline de plâns și de osândit.
19 - Dar ce slujbă fericită fac pentru Hristos și pentru suflete, acei fericiți și binecuvântați trimiși ai lui Dumnezeu, care merg să-i cheme pe ai lor și pe alții la Hristos, numai după ce mai întâi, ei înșiși au fost la El.
20 - Pe urmele celor încredințați puternic vor veni totdeauna la Hristos, nu numai surorile lor,
vor învia nu numai frații lor,
și se vor închina primindu-L cu osanale pe Hristos nu numai cei apropiați ai lor,
- ci încă mult mai mulți. Multe cetăți și multe popoare, Îl vor binecuvânta pe Dumnezeu, prin ei și pentru ei.
Binecuvântează Doamne și Dumnezeul nostru, pe toți cei care vor veni așa. Și vor pleca așa.
Amin.