Bucuria şi roadele
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Suflete al meu, niciodată să nu mergi la ai tăi, sau la străini, fără o inimă plină de bucurie
nici în casa ta, sau în ale altora,
nici să chemi pe ai tăi, sau pe alţii,
decât cu o inimă, cu o faţă şi cu un glas, cum a avut această femeie Marta atunci când toată fiinţa ei era luminată de puterea şi încredinţarea prieteniei şi părtăşiei lui Hristos.
2 - Cine îşi dă cu adevărat seama cât de mare lucru este ceea ce i se spune, când i se vesteşte Venirea Domnului, şi chemarea Lui la mântuire,
- acela, în chiar clipa când primeşte această Veste mare,
lasă totul şi aleargă spre Hristos!
Nu-i o mai mare bucurie în cer ca pentru un astfel de suflet!
3 - Vestea Venirii Domnului este ca o străpungere a inimii, şi iluminează sufletul ca un fulger,
îl zguduie ca un cutremur
şi îl împinge ca un vânt puternic
până ce îl prăbuşeşte ca pe o mare povară, la picioarele Domnului.
Numai acolo se linişteşte toată furtuna dinăuntrul fiinţei.
4 - Însemnat lucru este nu numai cine îţi spune chemarea, dar şi cum ţi-o spune.
Căci după cum este vestitorul, după cum auzi şi după cum ştie să-ţi spună el, vestitorul Domnului,
după cum are el priceperea şi puterea să-ţi mărturisească despre venirea şi chemarea Domnului,
- aşa vei auzi. Şi aşa vei crede.
5 - Dacă cineva este un cunoscător al Domnului Isus
şi dacă mărturisirea lui este fierbinte, fericită, mişcătoare şi dulce, luminoasă şi strălucitoare,
tu te vei scula iute, şi vei veni îndată la Isus.
Dar dacă chemarea lui va fi rece şi slabă, îndoielnică şi cenuşie, sufletul tău nu se va trezi, nu se va scula şi niciodată nu va porni spre Dumnezeu.
6 - Dacă nu te vei trezi la chemarea Domnului, dacă vei sta nepăsător
- te vei întoarce pe partea cealaltă şi vei dormi mai departe în culcuşul căldicel al păcatelor şi al evlaviei formale, sau nici al acesteia
- până când se va face dintr-o dată o mare strigare de glasuri de tunete şi de trâmbiţe (Apoc. 1, 7).
Iată Mirele, iată Ziua Domnului cea înfricoşată!
7 - Te vei trezi numai în clipa când va intra pe triumful norilor în aria vederilor lumii,
spărgând Cerul şi arătându-Se
Marele Împărat Judecător
şi Stăpân Înfricoşat
şi Biruitor Hristos.
Dar ce trezire şi ce îngrozire va fi aceasta!
8 - Suflete dragă, nu aştepta să-ţi vină un înger din cer ca să-ţi spună despre întoarcerea ta în alt chip şi în alte cuvinte,
căci atunci când vor veni îngerii, vor vorbi cu tine în alt fel!
9 - Nu aştepta să ajungă Domnul până în faţa ta, căci Înfăţişarea pe care o va avea El atunci, te va umple de groaza morţii, nu de bucuria mântuirii.
Ci vino astăzi, cât încă eşti chemat şi dorit, ca să ai viaţa.
10 - Nu aştepta alt sol, care să te cheme la mântuire, căci când va veni solul morţii, nu te va mai chema la mântuire, ci la Judecată (Evrei 9, 27).
Ci ascultă chiar în clipa aceasta, acest îndemn pe care ţi-l face vestirea aceasta. Şi vino, vino, vino la Domnul Isus.
Este poate ultima chemare. Trezeşte-te, scoală-te iute şi vino, Domnul te aşteaptă.
vine iarăşi.
Vine sigur, pentru că mai are încă pe lumea aceasta o ultimă lucrare de făcut şi pe care trebuie să o facă neapărat, la vremea ei.
Nimeni altcineva nu mai poate face această lucrare decât El.
El a început-o, El a continuat-o până acum. Şi El o va sfârşi neapărat, când ceasul acestui sfârşit va sosi.
12 - Domnul Isus a înştiinţat despre aceste lucruri, mult mai înainte de a se împlini...
Toate profeţiile Sale, s-au împlinit pe parcurs, căci fiecare eveniment care s-a petrecut, a mai devenit o profeţie.
Şi cu fiecare întâmplare s-a mai împlinit o Scriptură.
13 - Puţine, foarte puţine, au mai rămas acele profeţii, la care încă nu le-a venit clipa împlinirii.
Dar şi acestora în curând, şi pe rând, le soseşte vremea. Pentru că însăşi vremea s-a împuţinat. Şi tot ce este rânduit să se împlinească în cuprinsul puţinelor zile rămase, îşi găseşte împlinirea (1 Cor. 7, 29-31; Matei 24, 22; 1 Petru 4, 7).
14 - Dar cu toate că Domnul Isus este atât de aproape, încât ar putea să Se arate în orice noapte (Luca 17, 34),
Domnul tot parcă întârzie, parcă tot nici nu S-a mişcat din locul Său, ca să vină...
Parcă este cine ştie unde, nebănuit de departe de noi şi dus foarte de demult...
15 - Păruta întârziere a Domnului este numai îndelunga Lui răbdare, care doreşte ca nimeni dintre noi să nu piară ci toţi să fim mântuiţi (2 Petru 3, 9).
Păruta întârziere a venirii Mântuitorului este numai iubitoarea Lui aşteptare pentru noi, pentru cei care încă nu ne-am trezit şi nu ne-am sculat ca să venim în întâmpinarea Lui (Matei 25, 1).
16 - Dar parcă n-ar fi ajuns niciodată încă până la noi Vestea cea mare şi Zguduitoare a Venirii Lui, aşa stăm de nepăsători,
parcă nici chemarea Lui cea dulce şi grăbitoare, ca să nu mai aşteptăm, ca să nu ne prindă cealaltă veste dormind
parcă nici asta n-am fi auzit-o niciodată, aşa dormim de adânc.
O, dacă ne-ar trezi Domnul înainte de a fi prea târziu.
17 - Acum Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos este Acelaşi faţă de toţi, Bun şi Iertător.
Dar atunci nu va mai fi faţă de toţi Acelaşi. Va fi unora Bucurie iar altora Osândă Veşnică.
Căci atunci El va da fiecăruia întocmai, după faptele lui. Şi va fi cu fiecare, întocmai după meritul său (Rom. 2, 6; Psalm 62, 12).
18 - Întoarcerea noastră la Dumnezeu nu este un lucru care să poată rămâne ascuns - ci el va ajunge neapărat un lucru văzut de toţi cei care erau cu noi, sau în jurul nostru.
Omul devine prin naşterea din nou o cetate care din fundul unei văi cum era, se mută pe un vârf de munte.
Numai dacă vederea noastră le-ar folosi bine celor ce o privesc.
19 - Ce însemnat lucru este pentru noi şi pentru alţii, momentul hotărârii noastre de a merge spre Mântuitorul Isus, momentul predării şi legământului nostru pentru Hristos, Domnul şi Răscumpărătorul nostru!
Căci dacă întoarcerea noastră se va face în chip mişcător şi puternic în care trebuie să se facă,
acest lucru va fi atât de zguduitor, încât va face şi pe alţii să ne urmeze.
20 - Dacă cel nevinovat sau cel mai puţin vinovat îşi recunoaşte cu sinceritate, chiar şi păcatele pe care nici nu le are, dar le-ar putea avea,
atunci, va fi mişcat şi cel vinovat şi va fi îndemnat să-şi recunoască şi el vinovăţia păcatelor pe care le are, - sau le-ar putea avea. Şi asta va folosi tuturora. Căci binele bine aduce, dar răul nu poate decât rău.
O Dumnezeul şi Tatăl nostru dă-ne un suflet smerit şi gata să facă binele oricând.
Amin.