Cuvânt înainte:

Cel ce scriu aceste rânduri și această carte sunt preot, adică păstor și îngrijitor de suflete. Este aceasta o slujbă aleasă, frumoasă și de multe ori mai liniștită ca alte slujbe. Pentru mine însă această slujbă este mai ales un fior, un cutremur, o veșnică neliniște și frământare sufletească. Această slujbă mi s-a dat de la Dumnezeu cu înfricoșata răspundere sufletească ce se află scrisă în Biblie, la Ezechiel prorocul cap. 33 vers. 1-10, unde Domnul zice:

Fiul omului, prorocește împotriva păstorilor sufletești ai lui Israel! Prorocește, și spune-le lor, păstorilor: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înșiși! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lână, tăiați ce e gras, dar nu pașteți oile. Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită, n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpâniți cu asuprire și cu asprime! Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor. Au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului, și s-au risipit. Turma Mea rătăcește pe toți munții și pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată fața țării, și nimeni nu îngrijește de ele, nici nu le caută! De aceea, păstorilor, ascultați Cuvântul Domnului! Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf și sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nici o grijă de oile Mele, ci se pășteau numai pe ei înșiși, și nu pășteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultați Cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, și nu se vor mai paște nici pe ei înșiși; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, și nu le vor mai sluji ca hrană! (Ezec. 34, 1-10).

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Fiul omului, vorbește copiilor poporului tău, și spune-le: Când voi aduce sabia peste vreo țară, și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare, și-l va pune ca străjer, dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trâmbiță, și va da de știre poporului, și dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiței nu se va feri, și va veni sabia și-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, își va scăpa viața. Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, și nu va suna din trâmbiță și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului. Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea, și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta (Ezec. 33, 1-8).

Aceste cuvinte apasă asupra conștiinței mele ca un munte de fier și liniște și ușurare sufletească nu am decât atunci când suflu din trâmbiță ca să deștept pe cei păcătoși.

Din această datorie și răspundere a mea de trezitor și aducător de suflete la Mântuitorul a ieșit și Oastea Domnului.

Și acesta văzând primejdia, va sufla din trâmbiță... din această datorie a ieșit Oastea Domnului ca o trâmbiță ce cheamă pe tot omul să iese din răutăți. Domnul m-a chemat de la țară, unde am slujit ca preot 10 ani și m-a pus aici la Sibiu să suflu din trâmbiță în fața primejdiei.

Da, da, în fața primejdiei căci o mare primejdie amenință sufletul oamenilor. După războiul cel mare, credința a slăbit, dragostea creștină s-a răcit și fărădelegile au sporit grozav. Niciodată parcă n-a fost lumea și purtările oamenilor așa de stricate ca azi. Satana e parcă azi - cum foarte bine zice ap. Pavel - dumnezeul veacului acestuia care a orbit mintea oamenilor să nu vadă strălucind Evanghelia lui Hristos (2 Cor. 4, 4). El domnește în întunericul acestei lumi (Efes. 6, 12). Se pare că iadul cu toate relele lui s-a slobozit la atac prin această lume. În mijlocul acestor stricăciuni sufletești, ne trebuie o mișcare de întoarcere la Dumnezeu, ne trebuie o ofensivă și o luptă împotriva vrăjmașului diavol. Oastea Domnului este și ea o astfel de mișcare.

Oastea Domnului este o declarație de război sufletesc contra vrăjmașului diavol, contra întunericului și contra răutăților.

Oastea Domnului este o armată ce luptă sub steagul și conducerea lui Isus Biruitorul. Domnul este Conducătorul acestei Oști.

Eu nu sunt altceva decât un umil gornist al Marelui meu Domnitor și Comandant care m-a pus să suflu din trâmbiță și să strâng suflete sub steagul Lui. Toată conducerea Oastei e a Lui. El Singur ne poate duce la biruință.

Și încă ceva. Oastea Domnului nu e o mișcare numai contra bețiilor și înjurăturilor, ci e o mișcare contra tuturor patimilor rele pentru că fiecare patimă rea este un fel de beție. Lupta noastră s-a îndreptat mai ales contra beției și sudalmei după ce mai ales aceste două patimi fac cele mai mari stricăciuni în viața trupească și sufletească a poporului nostru. Oastea Domnului este o mișcare de renaștere sufletească, e o mișcare de pătrundere în adâncimile sufletești ale omului pentru a înțărca răul de la izvor și a porni binele și îndreptarea tot de la izvorul puterii și al îndreptării, care este Isus Mântuitorul.

În acest înțeles, cartea de față nu e o înșirare de regulamente lungi și amănunțite despre tot ce trebuie să facă și să nu facă cei care au intrat și cei care vreau să intre în Oastea Domnului. În deosebire de aceasta, noi cu Oastea Domnului punem apăsul pe adâncirea vieții sufletești în Evanghelia Mântuitorului, pe renașterea cea sufletească la o viață nouă cu Domnul, pe creșterea și întărirea neîncetată în darul lui Dumnezeu, pe dospirea vieții cu aluatul Evangheliei... Fără de acestea, toate regulamentele și poruncile sunt sarcini grele de purtat (Luca 11, 39); sunt numai spălarea pe dinafară a blidelor (Luca 11, 39); sunt litera care omoară pentru că lipsește din ea duhul care face viu și dă omului dar și putere să iese din păcate (2 Cor. 3, 6).

Oastea Domnului caută să aducă pe păcătoși la izvorul îndreptării și puterii: la Isus Mântuitorul.

Cartea aceasta iese acum în ediția a treia; s-a tipărit a treia oară. În timp de 2 ani, s-a tipărit în 20.000 de exemplare. Este și faptul acesta o grăitoare mărturie despre puterea cu care Domnul a ajutat să iese în lume această carte. Cu dar și putere de la Domnul de sus a ieșit în lume această carte; cu dar și putere a început să lucreze și în sufletele cititorilor.

Cartea aceasta a ieșit din lucrarea Duhului Sfânt. Citirea ei a lucrat în suflete cu dar și putere. Din toate părțile sosesc știri de la cei ce se hotărăsc la o viață nouă citind această carte și celelalte cărți de la Lumina Satelor. Căci ținem să spunem și aici: mai sunt încă 8 cărți care vestesc Oastea Domnului. Unele din ele - ca Oglinda inimii omului, Corabia lui Noe, - sunt scrise special pentru cei din Oastea Domnului. Ajutate de lucrarea Duhului Sfânt, aceste cărți au strâns în armata mântuirii peste 5.000 de suflete. O mulțime de suflete au scăpat din ghearele beției și altor patimi rele. O, cum știe Domnul să lucreze și azi în lume și în sufletele care Îl primesc!

În timpul din urmă, Oastea Domnului a luat un mare avânt. Peste 5.000 de luptători se află de prezent strânși sub steagul Mântuitorului. Nu este nici un județ în țară, unde Oastea să n-aibă mai mulți sau mai puțini ostași. De la Nistru până la Tisa, steagurile noastre fâlfâie cu biruință.

Mobilizăm sufletele la luptă contra păcatului, contra întunericului și contra vrăjmașului diavol. Suntem în plină înaintare căci cu noi este Dumnezeu.

Firește, avântul ce-l va lua Oastea Domnului atârnă în rândul al doilea de la cei care ne-am strâns sub steagul Mântuitorului. Să nu slăbim cu râvna și lupta. Să înaintăm mereu spre biruință și să atragem și pe alții în fronturile mântuirii sufletești.

De încheiere mă aplec cu umilință în fața Scumpului meu Mântuitor, mulțumindu-I din adâncul sufletului meu pentru aleasa chemare ce mi-a dat-o și pentru ajutorul de care m-a învrednicit.

Al Tău este Doamne lucrul acesta! Ție îl încredințăm și pe Tine Te rugăm să fi neîncetat cu noi, căci fără de Tine, noi nu putem face nimic. Înviază-ne la o viață nouă cu viața și învierea Ta, luminează-ne cu lumina Ta, întărește-ne cu darul Tău, du-ne la biruință cu biruința Ta...

Și ne rugăm Ție, Scumpul nostru Mântuitor, ajută-ne să aducem la Tine pe cei ce nu Te cunosc. Cu darul și harul Duhului Sfânt, ajută-i să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satana, la Dumnezeu (Fap. Ap. 26, 30).

Sibiu, la 1 septembrie 1928 Iosif Trifa, preot - redactorul foii Lumina Satelor.