Cuvântul și Duhul
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Vreți să știți dacă o adunare are Duhul Sfânt sau nu?
Vreți să cunoașteți dacă o familie, o lucrare, un om, are Duhul Sfânt - sau nu?
- aceasta este foarte ușor de aflat!
- veți cunoaște asta după proslăvirea lui Hristos în fapte,
după mulțimea binefacerilor, a armoniei frățești, a roadelor bunătății ascultătoare în Duhul Sfânt prin ea sau prin el.
Aceștia vor primi multă minciună ca adevăr. Și multe rele ca bune.
Cine aude bine să înțeleagă bine și să aleagă bine.
3 - Oamenii, mai ales unii - vorbesc necontenit.
Nu-și prețuiesc cuvântul, de aceea nu-și prețuiesc nici tăcerea. Și încep din nou cu altceva.
Ei înșiși știind cât de fără valoare este cuvântul, nu și-l respectă, nu și-l țin.
Și nu-l prețuiesc, ei în primul rând. Îl spun prea mult,
iar ceea ce este prea mult se devalorizează.
Așa este cu cuvântul omenesc...
4 - Cuvântul lui Dumnezeu are și tăcerea Lui.
Căci Dumnezeu nu vorbește necontenit omului și nu-i spune prea mult.
După ce îi spune fiecărui om ce are de spus, - El tace.
Și-l lasă apoi pe om să vorbească el, prin faptele și prin viața sa.
Să arate omul cât a înțeles din cât a auzit.
5 - Dumnezeu tace și așteaptă liniștit, până când fiecare om va spune tot ce are de spus și va arăta tot ce poate să facă.
Îl lasă pe om să scrie ce poate scrie. Și așa cum vrea el să scrie.
Așteaptă ca omul să arate tot ce este în stare să facă.
Și cum este în stare să lucreze.
6 - Omul termină cu tot ce-a avut de spus, după ce își strânge buzele și își închide ochii.
După ce își așează mâinile pe piept și tace pentru totdeauna.
Atunci Dumnezeu îi va mai vorbi iarăși încă o dată fiecărui om
și îi va da atunci întocmai răspunsul pe care-l merită,
- după cum I-a vorbit și omul Lui.
7 - Dumnezeu nu mai are de acum nimic nici de adăugat nici de scos din spusele Sale și din Cuvântul Său.
Acum El ascultă și tace, luând seama la tot ce are de spus fiecare om și toată omenirea, ca răspuns la ceea ce i-a spus El, în Biblia Sa.
Pe urmă va răsuna Glasul Lui.
Și fiecare își va auzi în El răspunsul veșnic, la faptele sale.
Acel răspuns pe care l-a simțit că merită.
8 - Hristos împarte și desparte, în timp și în întindere pe toți oamenii, din una sau alta din cele două părți: unii care cred și zic: este Hristos,
iar alții care tăgăduiesc și nu cred, spunând: nu este Dumnezeu.
9 - Unii spun: Hristos este Dumnezeu, și I se închină cu credință și evlavie,
iar alții spun: nu, Hristos n-a fost, nici măcar o persoană istorică. N-a fost și nu este decât un mit și o amăgire.
Așa-i desparte Hristos pe oameni: încă de pe acum pentru veșnicie.
10 - Locul tău veșnic la dreapta sau la stânga Domnului în lumină sau în întuneric, în slavă sau în nefericire, - ți-l alegi tu singur,
poate chiar în clipa aceasta,
dar sigur,
- prin credința sau prin necredința ta față de Hristos. Alege viața, alege credința, alege-L pe Hristos, dragul meu, chiar acum, până nu va fi prea târziu.
11 - Atât cuvintele în litera lor, cât și înțelesul Duhului Scripturii, - sunt Adevăr și ele se descopăr ca Adevăr,
dar se descopăr numai acelora care au cugetul sincer și duhul smerit.
12 - Tot omul cu spiritul împotrivitor, nu face altceva decât să forțeze Scriptura și litera ei, spre a-i susține faptele sale de dezbinare, de tulburare, de mândrie și de zăpăceală religioasă.
Aceasta este trista dovadă despre nebunia și înșelăciunea în care îi duce duhul neascultării și mândriei pe oameni.
Neascultarea este jumătate din interesul mândriei,
iar jumătate, din sărăcia necunoștinței.
13 - Nu numai într-un norod sau într-o familie,
ci chiar într-unul și același suflet,
se face dezbinare din pricina lui Hristos, când pătrund în adânc Cuvintele Sale.
E despărțirea dintre lumină și întuneric.
Dintre bine și rău,
dintre minciună și adevăr.
Acestea nu pot sta niciodată împreună.
14 - Lui Satan totdeauna îi plac situațiile încurcate.
Îi place mintea tulbure, inima întunecată și duhul de amestecătură.
Îi place să facă gândurile întunecate, stările nebuloase, ideile îndoielnice, - fiindcă în această vraiște pescuiește Satan cel mai bine.
Nu iubiți aceste stări. Ieșiți cât mai curând din ele.
15 - Rare sunt sufletele care iubesc chiar întunericul gol,
care se dau pe față și cu totul, de partea răului, cu conștiința trează că fac răul numai din pornirea pentru rău.
Tuturor oamenilor le place să se scalde în apa stătută și călduță de la marginea cinstei, a adevărului și a credinței.
Le place să aibă o fantomă de credință,
o formă a ei dinafară, dar fără a fi ea adevărată înăuntru.
Le place să se gândească la ceea ce simt bine că ar trebui să fie.
Se complac în situații de amestecătură, întocmai cum se complace și Satana.
16 - Când se impune Adevărul,
când răzbate și biruie lumina
- atunci se face dezbinarea, împărțirea, alegerea.
Sigur și fără întârziere.
Cel rău și cei răi trec atunci hotărât deoparte și iau categoric atitudine împotriva lui Hristos.
Însă pentru că nu le convine nici să spună nici să recunoască Adevărul, căci îl urăsc,
- ei îi pun un alt nume, și-l osândesc așa.
17 - Celor care trec de partea lui Hristos, li se ia în clipa trecerii acesteia de peste conștiință, întreaga povară simțită atât de grea până atunci.
Iar puterea binelui și Lumina Adevărului de care s-au alipit, - chiar și dacă ar aduce urmări primejdioase pentru viața lor,
- le dă toată tăria de care au nevoie pentru lupta și pentru biruința lui Hristos.
18 - Trecerea hotărâtă de partea Adevărului, pe pământ, cere uneori jertfe mult mai mari decât jertfa vieții
și mult mai grele decât jertfa morții.
19 - Pe pământ mulți oameni au voit să-L prindă pe Hristos.
Au crezut că Hristos este în cărți.
- Au strâns cărțile și le-au ars, încredințați că-L vor nimici pe Isus,
- dar n-au putut să-L prindă.
20 - Mulți alți oameni au crezut că Hristos stă în adunări și în indivizi
- au spulberat, au închis,
- au omorât fără cruțare
- au ars pe ruguri,
- au tras pe roată,
- au tăiat munți de capete cu sabia,
- dar n-au putut să-L prindă pe Hristos.
După fiecare măcel, după fiecare prigonire Hristos Se ridica mai puternic și mai impunător, în ciuda tuturor celor ce voiseră să-L prindă.
Slavă veșnică Lui.
Amin.