Cuvântul şi Duhul
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Vreţi să ştiţi dacă o adunare are Duhul Sfânt sau nu?
Vreţi să cunoaşteţi dacă o familie, o lucrare, un om, are Duhul Sfânt - sau nu?
- aceasta este foarte uşor de aflat!
- veţi cunoaşte asta după proslăvirea lui Hristos în fapte,
după mulţimea binefacerilor, a armoniei frăţeşti, a roadelor bunătăţii ascultătoare în Duhul Sfânt prin ea sau prin el.
Aceştia vor primi multă minciună ca adevăr. Şi multe rele ca bune.
Cine aude bine să înţeleagă bine şi să aleagă bine.
3 - Oamenii, mai ales unii - vorbesc necontenit.
Nu-şi preţuiesc cuvântul, de aceea nu-şi preţuiesc nici tăcerea. Şi încep din nou cu altceva.
Ei înşişi ştiind cât de fără valoare este cuvântul, nu şi-l respectă, nu şi-l ţin.
Şi nu-l preţuiesc, ei în primul rând. Îl spun prea mult,
iar ceea ce este prea mult se devalorizează.
Aşa este cu cuvântul omenesc...
4 - Cuvântul lui Dumnezeu are şi tăcerea Lui.
Căci Dumnezeu nu vorbeşte necontenit omului şi nu-i spune prea mult.
După ce îi spune fiecărui om ce are de spus, - El tace.
Şi-l lasă apoi pe om să vorbească el, prin faptele şi prin viaţa sa.
Să arate omul cât a înţeles din cât a auzit.
5 - Dumnezeu tace şi aşteaptă liniştit, până când fiecare om va spune tot ce are de spus şi va arăta tot ce poate să facă.
Îl lasă pe om să scrie ce poate scrie. Şi aşa cum vrea el să scrie.
Aşteaptă ca omul să arate tot ce este în stare să facă.
Şi cum este în stare să lucreze.
6 - Omul termină cu tot ce-a avut de spus, după ce îşi strânge buzele şi îşi închide ochii.
După ce îşi aşează mâinile pe piept şi tace pentru totdeauna.
Atunci Dumnezeu îi va mai vorbi iarăşi încă o dată fiecărui om
şi îi va da atunci întocmai răspunsul pe care-l merită,
- după cum I-a vorbit şi omul Lui.
7 - Dumnezeu nu mai are de acum nimic nici de adăugat nici de scos din spusele Sale şi din Cuvântul Său.
Acum El ascultă şi tace, luând seama la tot ce are de spus fiecare om şi toată omenirea, ca răspuns la ceea ce i-a spus El, în Biblia Sa.
Pe urmă va răsuna Glasul Lui.
Şi fiecare îşi va auzi în El răspunsul veşnic, la faptele sale.
Acel răspuns pe care l-a simţit că merită.
8 - Hristos împarte şi desparte, în timp şi în întindere pe toţi oamenii, din una sau alta din cele două părţi: unii care cred şi zic: este Hristos,
iar alţii care tăgăduiesc şi nu cred, spunând: nu este Dumnezeu.
9 - Unii spun: Hristos este Dumnezeu, şi I se închină cu credinţă şi evlavie,
iar alţii spun: nu, Hristos n-a fost, nici măcar o persoană istorică. N-a fost şi nu este decât un mit şi o amăgire.
Aşa-i desparte Hristos pe oameni: încă de pe acum pentru veşnicie.
10 - Locul tău veşnic la dreapta sau la stânga Domnului în lumină sau în întuneric, în slavă sau în nefericire, - ţi-l alegi tu singur,
poate chiar în clipa aceasta,
dar sigur,
- prin credinţa sau prin necredinţa ta faţă de Hristos. Alege viaţa, alege credinţa, alege-L pe Hristos, dragul meu, chiar acum, până nu va fi prea târziu.
11 - Atât cuvintele în litera lor, cât şi înţelesul Duhului Scripturii, - sunt Adevăr şi ele se descopăr ca Adevăr,
dar se descopăr numai acelora care au cugetul sincer şi duhul smerit.
12 - Tot omul cu spiritul împotrivitor, nu face altceva decât să forţeze Scriptura şi litera ei, spre a-i susţine faptele sale de dezbinare, de tulburare, de mândrie şi de zăpăceală religioasă.
Aceasta este trista dovadă despre nebunia şi înşelăciunea în care îi duce duhul neascultării şi mândriei pe oameni.
Neascultarea este jumătate din interesul mândriei,
iar jumătate, din sărăcia necunoştinţei.
13 - Nu numai într-un norod sau într-o familie,
ci chiar într-unul şi acelaşi suflet,
se face dezbinare din pricina lui Hristos, când pătrund în adânc Cuvintele Sale.
E despărţirea dintre lumină şi întuneric.
Dintre bine şi rău,
dintre minciună şi adevăr.
Acestea nu pot sta niciodată împreună.
14 - Lui Satan totdeauna îi plac situaţiile încurcate.
Îi place mintea tulbure, inima întunecată şi duhul de amestecătură.
Îi place să facă gândurile întunecate, stările nebuloase, ideile îndoielnice, - fiindcă în această vraişte pescuieşte Satan cel mai bine.
Nu iubiţi aceste stări. Ieşiţi cât mai curând din ele.
15 - Rare sunt sufletele care iubesc chiar întunericul gol,
care se dau pe faţă şi cu totul, de partea răului, cu conştiinţa trează că fac răul numai din pornirea pentru rău.
Tuturor oamenilor le place să se scalde în apa stătută şi călduţă de la marginea cinstei, a adevărului şi a credinţei.
Le place să aibă o fantomă de credinţă,
o formă a ei dinafară, dar fără a fi ea adevărată înăuntru.
Le place să se gândească la ceea ce simt bine că ar trebui să fie.
Se complac în situaţii de amestecătură, întocmai cum se complace şi Satana.
16 - Când se impune Adevărul,
când răzbate şi biruie lumina
- atunci se face dezbinarea, împărţirea, alegerea.
Sigur şi fără întârziere.
Cel rău şi cei răi trec atunci hotărât deoparte şi iau categoric atitudine împotriva lui Hristos.
Însă pentru că nu le convine nici să spună nici să recunoască Adevărul, căci îl urăsc,
- ei îi pun un alt nume, şi-l osândesc aşa.
17 - Celor care trec de partea lui Hristos, li se ia în clipa trecerii acesteia de peste conştiinţă, întreaga povară simţită atât de grea până atunci.
Iar puterea binelui şi Lumina Adevărului de care s-au alipit, - chiar şi dacă ar aduce urmări primejdioase pentru viaţa lor,
- le dă toată tăria de care au nevoie pentru lupta şi pentru biruinţa lui Hristos.
18 - Trecerea hotărâtă de partea Adevărului, pe pământ, cere uneori jertfe mult mai mari decât jertfa vieţii
şi mult mai grele decât jertfa morţii.
19 - Pe pământ mulţi oameni au voit să-L prindă pe Hristos.
Au crezut că Hristos este în cărţi.
- Au strâns cărţile şi le-au ars, încredinţaţi că-L vor nimici pe Isus,
- dar n-au putut să-L prindă.
20 - Mulţi alţi oameni au crezut că Hristos stă în adunări şi în indivizi
- au spulberat, au închis,
- au omorât fără cruţare
- au ars pe ruguri,
- au tras pe roată,
- au tăiat munţi de capete cu sabia,
- dar n-au putut să-L prindă pe Hristos.
După fiecare măcel, după fiecare prigonire Hristos Se ridica mai puternic şi mai impunător, în ciuda tuturor celor ce voiseră să-L prindă.
Slavă veşnică Lui.
Amin.