Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
Ascultarea este chipul şi ea este toată lucrarea lui Hristos.
Neascultarea este chipul şi ea este toată lucrarea lui anticrist.
Toată lumea de acum şi toată viaţa desfăşurată pe faţa pământului, este numai o luptă uriaşă între Cel Bun şi între cel rău.
Între puterile şi duhurile Binelui şi între puterile şi duhurile răului.
Atât oamenii cât şi întâmplările sunt numai unelte de care se folosesc aceste două puteri, în lupta lor de stăpânire şi de întâietate asupra tuturor celor văzute şi a celor nevăzute.
În această încleştare uriaşă de duhuri, oamenii iau parte, fiecare în slujba duhului de care se lasă stăpânit şi care îl foloseşte apoi în slujba sa.
Până când omul nu cunoaşte binele şi răul - omul - prin el însuşi, nu este nici bun nici rău.
Bun sau rău devine el singur, numai după aceea când cunoaşte,
credincios sau necredincios se face el singur, după ce este pus în faţa Credinţei sau a necredinţei - şi după ce alege ori una ori alta.
Ascultătorul sau neascultătorul, ajunge singur,
şi prin voinţa lui,
când ştie, şi poate, să asculte - sau să nu asculte,
adică după ce cunoaşte şi binele şi răul.
Şi după ce singur şi-alege de partea cui vrea să fie.
Până când nu aude, omul nu ştie,
şi până când nu ştie, omul nu este vinovat că nu păzeşte şi nu se păzeşte, fiindcă nu ştie ce să păzească şi de ce să se păzească. Nu este vinovat fiindcă până nu ştie se presupune că dacă ar fi ştiut ar fi păzit şi s-ar fi păzit,
după cum s-a şi adeverit cu mulţi, când au ştiut.
Dar după ce aude Cuvintele lui Dumnezeu, cu înştiinţarea despre ce anume este voia Lui,
şi după ce cunoaşte poruncile de înfrânare de la tot ceea ce este împotriva voii Sale Sfinte,
şi totuşi nu le ţine în seamă, şi nu vrea să le păzească,
atunci omul nu mai poate avea nici o dezvinovăţire, pentru păcatul său,
căci ce dezvinovăţire ar mai putea avea?
Atunci înseamnă că omul cu voinţa lui proprie s-a alăturat duhului potrivnic lui Dumnezeu.
Că de bună voia lui a primit să slujească duhului neascultării.
Şi că singur şi-a ales să lupte împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru întinderea stăpânirii întunericului.
Şi acesta este marele lui păcat.
Multe suflete ajung în păcat astfel, prin înşelăciunea diavolului, care este un mincinos şi care luptă cu toate armele înşelăciunii, ale vicleşugului şi ale spurcăciunii (Ioan 8, 44) - pentru a robi şi a orbi pe oameni.
Dar multe din sufletele căzute astfel în slujba răului şi care l-au slujit pe cel rău, - până ce nu auziseră încă Cuvintele lui Dumnezeu - au fost trezite cu puterea Duhului Sfânt şi luminate de învăţătura Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu.
Aceste suflete s-au smuls de sub stăpânirea păcatului, au rupt-o cu întunericul şi s-au întors de sub puterea Satanei, la Dumnezeu (Fap. Ap. 26, 18; Efeseni 6, 12; 1 Petru 2, 9).
E jalnic să faci răul, împotriva Făcătorului şi Binefăcătorului tău
- şi totuşi să nu-ţi dai seama nici atâta că ce faci este rău, chiar dacă nu cunoşti Cuvântul lui Hristos.
Dar când faci răul, cunoscând Cuvântul Cel Sfânt,
ba încă chiar răstălmăcind Acest Cuvânt ca să-ţi faci ţie din El îndreptăţiri pentru păcatele de care nu vrei să te pocăieşti,
- atunci aceasta este cumplit de vinovat.
Atunci tu ajungi deplin sub îndrumarea duhului neascultării, care întrebuinţează până şi Cuvintele lui Dumnezeu pentru încălcarea voii Sale Sfinte şi împotriva voii Sale (Facere 3, 1; Rom. 3, 8).
Într-adevăr, osânda acestor oameni este dreaptă oricât de veşnică şi de cumplită ar fi ea, fiindcă ei devin demoni, prin voia lor liberă.
O, Adevărat şi Drept, Bun şi Milostiv Dumnezeu,
fii binecuvântat, pentru tot ce faci faţă de noi toţi.
Fii binecuvântat pentru Cuvântul Tău pe care ni l-ai trimis pentru ca prin lumina Lui să vedem lumina şi să umblăm prin ea.
Fii binecuvântat pentru mintea şi priceperea pe care ne-ai dat-o, pentru ca să putem înţelege drept şi limpede voia Ta din Cuvântul Tău, pentru a o face,
- şi făcând-o, să căpătăm prin ascultarea noastră, partea de moştenire cu Fiul Tău care ne-a fost şi pilda şi măsura ascultării.
Fii binecuvântat Doamne al Puterilor care ai biruit totdeauna în toate luptele cu toţi vrăjmaşii Tăi,
- Tu care vei birui în curând şi pe izvorul răului, pe căpetenia puterilor răutăţii, pe Satana şi pe anticrist,
zdrobindu-l sub picioarele noastre pe care el ni le-a însângerat adeseori.
Fii binecuvântat pentru toate sufletele pe care le-ai smuls din robia celui rău şi le-ai făcut biruitoare asupra lui prin Cruce şi prin ascultare.
Te rugăm ajută-ne pe toţi să biruim astfel.
Amin.
+
Prin păcat se pierde harul, - fără har, omu-i căzut
şi nu poate să nu facă răul care n-ar fi vrut
numai când se-ntoarce omul iar la Domnul, să-i dea har
poate iar să se ridice şi să facă bine iar.