Despre duminici şi sărbători
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- În ziua dintâi a săptămânii, care vine după Sâmbătă, Hristos a înviat, după cum este scris: „La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze spre ziua dintâi a săptămâni... s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea... și a spus femeilor: ... Iisus nu mai este aici, a înviat...” (Mat. 28, 1-6);
- În ziua dintâi a săptămânii S-a pogorât Duhul Sfânt, după cum de asemenea este scris: „În ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc (Fapte 2, 1). Iar despre Cincizecime este de asemenea scris: De a doua zi după Sabat când veți aduce snopul... să numărați șapte săptămâni întregi ... cincizeci de zile până în ziua care vine după al șaptelea Sabat şi atunci aduceți Domnului darul.” (Levitic 23, 15-16);
- Ziua dintâi a săptămânii este Duminica, Ziua Domnului, după cum iarăși este scris: „În Ziua Domnului era în Duhul” (Apoc. 1, 10). Şi iarăși: „În ziua dintâi a săptămânii fiecare dintre voi să pună deoparte ce va putea ... pentru Domnul” (1 Cor. 16, 2);
- În ziua dintâi a săptămânii a sărbătorit Biserica Creștină chiar de la început luarea Cinei Domnului și ținerea adunărilor frățești (Fapte 20, 7);
- Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim în ea (Psalm 118, 24);
- Iată sărbătorile Domnului... pe care le veți vesti ca adunări sfinte... iată sărbătorile Mele, zice Domnul (Levitic 23, 2);
- Iată sărbătorile Mele, să le vestiți la vremile lor hotărâte... Iată Paştile Domnului (Levitic 23, 4-5);
- În ziua de pe urmă, care este ziua cea mare a Praznicului, Iisus a stat în picioare și a strigat: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea (Ioan 7, 37);
- În cea dintâi zi a lunii să aveți o zi de odihnă. Atunci să nu faceți nici o lucrare și să aduceţi Domnului jertfe (Levitic 23, 24-25).
- Ce spun Sfinţii Părinţi -
- Ziua de Duminică este cea mai potrivită pentru a ne îndemna la dragoste şi la fapte bune. Pe lângă aceasta apoi noi avem porunca Domnului şi a Bisericii de a ne împărtăși în această zi cu sfintele, nemuritoarele și înfricoşatele lui Hristos Taine, care insuflă credincioşilor multă bunăvoinţă și multă milostenie. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Duminica ne adunăm cu toții împreună ca să lăudăm pe Dumnezeu, pentru că ea este Ziua Întâia în care a făcut Dumnezeu lumina, despărțind-o de întunerec. Și în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înviat din morți. (Sf. Justin Martirul)
- Mulți oameni ţin sărbătorile, știu numele lor, dar nu ştiu pricina pentru care s-au așezat ele. Este cea mai mare ruşine și batjocură să nu știi pricina pentru care sunt aşezate aceste sărbători. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Când vă adunați în Duminica Domnului, frângeți Pâinea şi mulțumiți, după ce mai întâi vă mărturisiți păcatele, ca jertfa voastră să fie curată. (Învăţătura celor 12 Apostoli)
- Sărbătorind, înălțăm sufletele noastre în chip deosebit spre Dumnezeu, Tatăl nostru, și Îi aducem slavă și mulțumire. (Sf. Vasile cel Mare)
- Sărbătorile au fost orânduite ca să dăm odihnă trupurilor noastre și în același timp să ne îngrijim în chip deosebit şi de cele sufleteşti.
- Duminica sau Ziua Domnului este închinată în chip deosebit amintirii și slăvirii Învierii lui Hristos. Ea este ziua de odihnă și de sărbătoare săptămânală a creştinului.
- Sfinții apostoli și primii creştini au numit Duminica Ziua Domnului și au sărbătorit-o printr-un cult public alcătuit prin rugăciuni și laude în centrul cărora stătea Sfânta Împărtăşanie, după cum lămurit citim în Sfânta Scriptură la Fapte 20, 7 unde se spune: „În ziua dintâî a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea.” Și la 1 Cor. 16, 2 când se făceau milostenii. Şi la Apoc. 1, 10 când erau în Duhul, adică în puternică și înaltă stare cu Dumnezeu.
- În afara Duminicii sunt rânduite mai multe sărbători peste an. Unele sunt sărbători Împărătești, altele ale sfinților mai aleşi, iar altele ale Maicii Domnului. Toate sunt prilejuri de mari înălțări duhovniceşti - şi în toate trebuie să luăm parte cu tot sufletul la slujbele de laudă și de închinare către Dumnezeu.
- Ce spune părintele Iosif -
- Dumnezeu binecuvântează casa şi viaţa celui ce cu toţi ai lui cinstesc duminica, ziua Domnului.
- Nu au spor nici binecuvântare acei care nu ţin praznicele Domnului.
- Bucuria cea adevărată a praznicelor Domnului nu este înăbuşirea de petrecerile păcătoase şi de chefurile lumeşti. Ce păgânătate mare este aceasta! Noi ostaşii Domnului trebuie să luptăm şi pentru ca praznicele Domnului să fie cu adevărat şi în întregime ale Domnului.
- De ce plângi Maică Duminică?
- Eu plâng pentru că sunt Ziua Învierii Domnului şi tocmai atunci se fac cele mai multe păcate şi fărădelegi. Sunt Ziua cea mai luminată, iar oamenii fac din mine ziua cea mai batjocorită şi mai întunecată.
- Din Ziua Învierii Domnului oamenii fac ziua morţii lor.
- Oamenii îşi omoară sufletele cel mai mult tocmai în zilele când ar putea să şi le mântuiască.
- Duminica şi Praznicele Domnului sunt zilele de reculegere şi rugăciune spre îndreptarea cea mântuitoare.
- Noi ostaşii Domnului, suntem mai datori ca toți ceilalți ca să cinstim praznicele și Zilele Domnului, punând tot timpul acestor zile în slujba Domnului pentru slava Numelui Său Sfânt și pentru folosul Lucrării Sale duhovniceşti.
- Ziua Domnului nu trebuie s-o punem în slujba lumii, ci în slujba lui Dumnezeu. Avem șase zile de lucrat pentru cele trupești iar ziua de odihnă, Ziua închinată Domnului, trebuie să o petrecem căutând foloasele cele sufleteşti şi aducând slavă și mulțumire lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a ajutat, atât trupește cât şi sufleteşte.
- Prin urmare, suntem datori:
- Să ne încredințăm pe deplin că Ziua de odihnă pentru creştini, Ziua închinată Domnului este Duminica, după cum reiese limpede atât din Sfintele Scripturi ale Noului Testament, cât şi din îndrumările date de către Sfinții Părinți Bisericești.
- Să ne încredințăm pe deplin că, chiar din primele sale începuturi, Biserica creştină nu a sărbătorit ca zi de odihnă Sâmbăta, care era semnul Vechiulul Legământ, ci Duminica, Semnul Legământului celui Nou, nespus mai bun, cu cât Golgota e mai înaltă ca Sinaiul. Și Sângele lui Hristos, mai de preț ca orice alt sânge. Şi poruncile lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, mai mari ca poruncile oricărui alt prooroc.
- Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, venind în lume, a făcut toate lucrurile noi. Nouă este Jertfa Sa. Nouă este Legea Sa. Nouă este învăţătura Sa. Nou este Templul Său. Noi sunt sărbătorile Sale. Nouă este odihna Sa. Nouă este Ziua acestei odihne.
- Nu Constantin cel Mare a aşezat ca zi de odihnă şi de prăznuire Duminica, ci Domnul Iisus Hristos a aşezat-o prin Învierea Sa din morți. Şi Duhul Sfânt a confirmat-o prin Pogorârea Sa cu întemeierea Bisericii. Încă din primele zile Sfinții Apostoli şi toată Biserica creștină au prăznuit cu toată evlavia aceste minuni mari şi mântuitoare.
- Să respingem cu tărie orice învăţături contra acestui adevăr și să ne depărtăm cu toată graba şi scârba de cei ce le aduc, ca de nişte vrăjmaşi ai adevărului şi necinstitori ai lui Dumnezeu.
- În Duminici și sărbători să luăm parte la biserică şi adunare, pentru slava lui Dumnezeu şi mărturisirea Numelui Său. Să cercetăm pe săraci, pe bolnavi, pe orfani, pe cei lipsiți, ducându-le după putinţă ajutor trupesc şi sufletesc.
- Să ne înfrânăm de la tot ce este oprit a se face în Ziua Domnului şi după cuvântul care zice: Toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta...
- Să apărăm Ziua Domnului în fața tuturor celor care o calcă și o nesocotesc, mai întâi prin purtarea noastră respectuoasă şi plină de evlavie în timpul ei - și apoi prin cuvântul nostru, arătind adevărul despre ea.
Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm luminează-ne cu darul Tău şi învață-ne să știm cu cât respect și evlavie suntem datori să ținem întocmai toate rânduielile și poruncile Tale, toate sărbătorile şi praznicele din cinstea Ta și a sfinților Tăi. Ca să fim cu adevărat plăcuți Ţie.
Amin.