Dezbinătorul dragostei frăţeşti
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Când vine păcatul dezbinării, ce curând se lasă peste florile cântărilor fericite, bruma şi noaptea apăsătoare a încercărilor îndelungi şi aspre!
Şi în loc să cântăm neîncetat, ani îndelungaţi suferim neîncetat,
şi gemem neîncetat.
Ce blestemat este dezbinătorul dragostei - şi ce amare sunt roadele pe care le lasă el oriunde pătrunde!
2 - În urma dezbinătorului plângem şi ne rugăm şi nădăjduim aşteptând neîncetat după unitatea pierdută, strigând, şoptind şi suspinând către Domnul zicând:
- Înveseleşte-ne Dumnezeul nostru iarăşi măcar tot atâtea zile câte ne-ai smerit...
Vai de sufletul care otrăveşte bucuria frăţească! Vai de cel ce se veseleşte, când fraţii săi sufăr!
3 - O Doamne Isuse, dar cu toate acestea noi Te iubim pe Tine mai presus de orice şi iubim Lucrarea Ta la fel.
Căci am descoperit ce fericită şi strălucită este părtăşia cu Tine mai ales în suferinţă (1 Petru 4, 13-14),
dar fă să suferim nu pentru dezbinarea dintre noi.
4 - Niciodată n-am fi ştiut noi ce mare poate fi bucuria de a pătimi pentru Tine Isuse, dacă nu ai fi îngăduit s-o cunoaştem (Filip. 1, 29).
Cum am fi aflat noi altfel că fericirea cea mai mare de pe pământ este de a suferi împreună cu Tine Isuse şi pentru Numele Tău (Luca 6, 22; Evrei 13, 13) - dacă nu ne-ai fi făcut parte de ea?
căci necazuri având totdeauna, dacă în ele ne căutăm prilejul bucuriilor, - atunci le vom avea neîncetat.
Dar aceasta este o taină pe care puţini o cunosc
şi un har care la puţini le este dat!
6 - În necazuri vom putea avea şi noi neîncetat, ca primii noştri fraţi creştini, acele bucurii pe care lumea nu le poate cunoaşte şi nu le poate înţelege, pentru că ea fuge de necazuri, le urăşte şi caută să le înlăture.
Binecuvântat este acel hotar de la care noi începem să ne bucurăm în necazuri. Nu oricine îl cunoaşte!
7 - După ce ai fost înşelat mereu de mulţi oameni în care ai avut o mare încredere,
şi după ce ai fost amăgit de mulţi dintre cei pe care te-ai bizuit cu o inimă sinceră, rezemându-te pe ei cu multă nădejde,
- ce greu te mai poţi încrede în vreun om!
Şi totuşi ce mulţi sunt oamenii vrednici de încrederea noastră,
numai că noi nu-i cunoaştem!
8 - După ce te-a înşelat chiar şi acela care îţi era cel mai aproape frate şi prieten, chiar acela care era una cu tine şi cu sufletul tău
şi chiar cel ce mânca din pâinea ta, -
- într-adevăr, în cine oare te-ai mai putea încrede vreodată?
Nu trece niciodată marginea încrederii. Faţă de toţi oamenii să ai o astfel de margine. Numai faţă de Domnul nu!
9 - Pe cine te-ai mai putea bizui fără margini - dintre oameni?
Cui să mai îndrăzneşti să-ţi deschizi inima chiar întreagă?
şi să-ţi dezveleşti chiar şi cele mai ascunse rane
şi a-ţi vărsa sufletul chiar tot?
Nu-ţi împărtăşi taina ta şi simţămintele tale chiar toate nimănui, decât lui Dumnezeu.
Căci nici chiar cel mai apropiat nu ţi le poate purta fără să te judece sau să le arunce.
10 - După ce ai fost înşelat în iubirea ta, cu toată fiinţa sufletului tău zdrobită de durere şi de întristare, priveşti nemaiîncrezător peste toţi oamenii.
Închizându-te în durerea ta îi osândeşti atunci pe toţi, dispreţuindu-i pe toţi şi rupându-te de toţi.
Totuşi vina pentru asta nu-i numai a celui ce te-a înşelat, ci şi a ta care l-ai crezut mai mult decât un om.
11 - O, ce grele sunt clipele dezamăgirii despre oameni
şi cât de amărât este sufletul tău în starea aceasta!...
Atunci îţi spui cu legământ pentru tot restul vieţii tale, ca numai în Dumnezeu să te mai încrezi! În nimenea altcineva niciodată...
Ce bine ar fi fost să-ţi spui asta înainte - şi nu înapoi!
12 - Când trăieşti în locuri şi în timpuri de apăsare şi de nedreptate, - atunci da, bine faci să nu te încrezi în cei mai mulţi dintre oameni.
Când la fiecare colţ este un pândar sau un hoţ, cum să te mai poţi bizui pe cineva?...
Şi totuşi uneori uşurătatea noastră nu ţine seama de asta!
13 - Când orice ai spune şi orice ai face, chiar şi cu gândurile cele mai bune, -totul îţi este răstălmăcit şi interpretat rău,
când cele mai curate dorinţe spre împlinirea voii lui Hristos, totul îţi este judecat rău şi îţi este privit cu răutate şi cu suspiciune, - atunci în cine să te mai încrezi?
Când umbli printre şerpi, caută să fii cel puţin tot aşa de înţelept ca ei, - spre a putea să te strecori printre ei ca să faci binele!
14 - Când îţi este răstălmăcit mereu cu rea credinţă, totul, când ce spui la urechi auzi de pe acoperişul caselor,
- atunci da, învaţă ca numai în Dumnezeu să te mai încrezi! În nimeni altcineva nu. Şi numai Lui să-I spui ce nu vrei să auzi din gura lumii,
căci pretutindeni mişună cei răi sub toate numirile
Căci nu mai poţi şti adeseori
şi nu mai poţi alege
care nu-i
sau care nu poate deveni
un răufăcător pentru tine,
fie cu voia, fie fără voia lui,
fie prin ştiinţa, fie prin neştiinţa sa...
16 - Mântuitorul a spus că vor veni vremuri în care va trebui să fii foarte atent şi să te păzeşti chiar şi de cei din casa ta şi din familia ta.
O taină este un lucru foarte greu, puţine inimi o pot purta.
17 - Într-atât de mare va ajunge stricăciunea oamenilor din urmă, încât nu te vei mai putea încrede în chiar nici un om.
Într-atât de vicleană va fi orânduirea asupritoare şi într-atât de pierdută va fi credinţa în Dumnezeu pe pământ, - încât fiecare se va vinde pe fiecare şi nici un om nu se va mai încrede în nici un om.
Întocmai aşa este iadul!
18 - În astfel de vremi şi de stări Lucrarea lui Dumnezeu va trăi şi va propăşi numai prin puterea şi grija lui Hristos.
Căci orice altă putere a lucrătorilor Domnului
şi orice mişcare a credincioşilor Domnului va fi îngrădită, pândită şi împiedicată cu gândul cel mai ucigaş şi mai necruţător.
Doamne, ai milă de ai Tăi atunci şi scurtează acele zile din pricina marilor primejdii sub care vor sta.
19 - În vremurile grele din urmă, toată stăruinţa şi încrederea trebuie să fie pusă fierbinte şi tare numai în Domnul Dumnezeu.
Tot reazemul să fie pus numai în El şi cerut fierbinte de la El, numai de la El.
Fiindcă de nicăieri din altă parte nu va fi nici un ajutor pentru copiii lui Dumnezeu.
20 - Numai Dumnezeu Singur mai poate deschide atunci porţile pe care nici unii nu le vor mai putea.
Şi numai El va putea înlătura zidul după care toţi ai Domnului vor suspina neputincioşi .
Fără El nu vor putea nimic atunci.
- Ce minunat va veni atunci dintr-odată Domnul în ajutorul alor Săi, nimicindu-l pe nelegiuit cu suflarea gurii Sale...
Vino Doamne Isuse la timp!
Amin.