Dezbinătorul dragostei frățești
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Când vine păcatul dezbinării, ce curând se lasă peste florile cântărilor fericite, bruma și noaptea apăsătoare a încercărilor îndelungi și aspre!
Și în loc să cântăm neîncetat, ani îndelungați suferim neîncetat,
și gemem neîncetat.
Ce blestemat este dezbinătorul dragostei - și ce amare sunt roadele pe care le lasă el oriunde pătrunde!
2 - În urma dezbinătorului plângem și ne rugăm și nădăjduim așteptând neîncetat după unitatea pierdută, strigând, șoptind și suspinând către Domnul zicând:
- Înveselește-ne Dumnezeul nostru iarăși măcar tot atâtea zile câte ne-ai smerit...
Vai de sufletul care otrăvește bucuria frățească! Vai de cel ce se veselește, când frații săi sufăr!
3 - O Doamne Isuse, dar cu toate acestea noi Te iubim pe Tine mai presus de orice și iubim Lucrarea Ta la fel.
Căci am descoperit ce fericită și strălucită este părtășia cu Tine mai ales în suferință (1 Petru 4, 13-14),
dar fă să suferim nu pentru dezbinarea dintre noi.
4 - Niciodată n-am fi știut noi ce mare poate fi bucuria de a pătimi pentru Tine Isuse, dacă nu ai fi îngăduit s-o cunoaștem (Filip. 1, 29).
Cum am fi aflat noi altfel că fericirea cea mai mare de pe pământ este de a suferi împreună cu Tine Isuse și pentru Numele Tău (Luca 6, 22; Evrei 13, 13) - dacă nu ne-ai fi făcut parte de ea?
căci necazuri având totdeauna, dacă în ele ne căutăm prilejul bucuriilor, - atunci le vom avea neîncetat.
Dar aceasta este o taină pe care puțini o cunosc
și un har care la puțini le este dat!
6 - În necazuri vom putea avea și noi neîncetat, ca primii noștri frați creștini, acele bucurii pe care lumea nu le poate cunoaște și nu le poate înțelege, pentru că ea fuge de necazuri, le urăște și caută să le înlăture.
Binecuvântat este acel hotar de la care noi începem să ne bucurăm în necazuri. Nu oricine îl cunoaște!
7 - După ce ai fost înșelat mereu de mulți oameni în care ai avut o mare încredere,
și după ce ai fost amăgit de mulți dintre cei pe care te-ai bizuit cu o inimă sinceră, rezemându-te pe ei cu multă nădejde,
- ce greu te mai poți încrede în vreun om!
Și totuși ce mulți sunt oamenii vrednici de încrederea noastră,
numai că noi nu-i cunoaștem!
8 - După ce te-a înșelat chiar și acela care îți era cel mai aproape frate și prieten, chiar acela care era una cu tine și cu sufletul tău
și chiar cel ce mânca din pâinea ta, -
- într-adevăr, în cine oare te-ai mai putea încrede vreodată?
Nu trece niciodată marginea încrederii. Față de toți oamenii să ai o astfel de margine. Numai față de Domnul nu!
9 - Pe cine te-ai mai putea bizui fără margini - dintre oameni?
Cui să mai îndrăznești să-ți deschizi inima chiar întreagă?
și să-ți dezvelești chiar și cele mai ascunse rane
și a-ți vărsa sufletul chiar tot?
Nu-ți împărtăși taina ta și simțămintele tale chiar toate nimănui, decât lui Dumnezeu.
Căci nici chiar cel mai apropiat nu ți le poate purta fără să te judece sau să le arunce.
10 - După ce ai fost înșelat în iubirea ta, cu toată ființa sufletului tău zdrobită de durere și de întristare, privești nemaiîncrezător peste toți oamenii.
Închizându-te în durerea ta îi osândești atunci pe toți, disprețuindu-i pe toți și rupându-te de toți.
Totuși vina pentru asta nu-i numai a celui ce te-a înșelat, ci și a ta care l-ai crezut mai mult decât un om.
11 - O, ce grele sunt clipele dezamăgirii despre oameni
și cât de amărât este sufletul tău în starea aceasta!...
Atunci îți spui cu legământ pentru tot restul vieții tale, ca numai în Dumnezeu să te mai încrezi! În nimenea altcineva niciodată...
Ce bine ar fi fost să-ți spui asta înainte - și nu înapoi!
12 - Când trăiești în locuri și în timpuri de apăsare și de nedreptate, - atunci da, bine faci să nu te încrezi în cei mai mulți dintre oameni.
Când la fiecare colț este un pândar sau un hoț, cum să te mai poți bizui pe cineva?...
Și totuși uneori ușurătatea noastră nu ține seama de asta!
13 - Când orice ai spune și orice ai face, chiar și cu gândurile cele mai bune, -totul îți este răstălmăcit și interpretat rău,
când cele mai curate dorințe spre împlinirea voii lui Hristos, totul îți este judecat rău și îți este privit cu răutate și cu suspiciune, - atunci în cine să te mai încrezi?
Când umbli printre șerpi, caută să fii cel puțin tot așa de înțelept ca ei, - spre a putea să te strecori printre ei ca să faci binele!
14 - Când îți este răstălmăcit mereu cu rea credință, totul, când ce spui la urechi auzi de pe acoperișul caselor,
- atunci da, învață ca numai în Dumnezeu să te mai încrezi! În nimeni altcineva nu. Și numai Lui să-I spui ce nu vrei să auzi din gura lumii,
căci pretutindeni mișună cei răi sub toate numirile
Căci nu mai poți ști adeseori
și nu mai poți alege
care nu-i
sau care nu poate deveni
un răufăcător pentru tine,
fie cu voia, fie fără voia lui,
fie prin știința, fie prin neștiința sa...
16 - Mântuitorul a spus că vor veni vremuri în care va trebui să fii foarte atent și să te păzești chiar și de cei din casa ta și din familia ta.
O taină este un lucru foarte greu, puține inimi o pot purta.
17 - Într-atât de mare va ajunge stricăciunea oamenilor din urmă, încât nu te vei mai putea încrede în chiar nici un om.
Într-atât de vicleană va fi orânduirea asupritoare și într-atât de pierdută va fi credința în Dumnezeu pe pământ, - încât fiecare se va vinde pe fiecare și nici un om nu se va mai încrede în nici un om.
Întocmai așa este iadul!
18 - În astfel de vremi și de stări Lucrarea lui Dumnezeu va trăi și va propăși numai prin puterea și grija lui Hristos.
Căci orice altă putere a lucrătorilor Domnului
și orice mișcare a credincioșilor Domnului va fi îngrădită, pândită și împiedicată cu gândul cel mai ucigaș și mai necruțător.
Doamne, ai milă de ai Tăi atunci și scurtează acele zile din pricina marilor primejdii sub care vor sta.
19 - În vremurile grele din urmă, toată stăruința și încrederea trebuie să fie pusă fierbinte și tare numai în Domnul Dumnezeu.
Tot reazemul să fie pus numai în El și cerut fierbinte de la El, numai de la El.
Fiindcă de nicăieri din altă parte nu va fi nici un ajutor pentru copiii lui Dumnezeu.
20 - Numai Dumnezeu Singur mai poate deschide atunci porțile pe care nici unii nu le vor mai putea.
Și numai El va putea înlătura zidul după care toți ai Domnului vor suspina neputincioși .
Fără El nu vor putea nimic atunci.
- Ce minunat va veni atunci dintr-odată Domnul în ajutorul alor Săi, nimicindu-l pe nelegiuit cu suflarea gurii Sale...
Vino Doamne Isuse la timp!
Amin.