Lucrarea și mulțumirea
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Toate lucrurile din lumea aceasta care sunt zidite și lăsate de Bunul Dumnezeu,
în măsura rânduită de El
și în vremea rânduită de El,
Folositoare și îngăduite omului sunt în felul acesta, toate cele ce omul le ia și pentru trupul său și pentru sufletul lui.
2 - Când omul ajunge să-și lipească inima de lucrurile lumii și începe să trăiască numai pentru acestea, - atunci începe nefericirea sa.
Când întrebuințarea lor întrece timpul și întrece și măsura îngăduită de Dumnezeu, - toate încep să fie spre rău.
Când aceste bunuri și ființe pun stăpânire în chip idolesc și neîngăduit de mult pe inima noastră,
- atunci oricât de bune ar fi fost cele avute, ele devin o pricină de cădere și un rău pierzător pentru noi.
3 - Să nu ni se lipească inima de nimic din cele ce ni se poate răpi de către alții sau putem pierde noi în viața aceasta. Să nu ni se lege sufletul de nimic din ceea ce ne poate pe noi răpi și pierde, despărțindu-ne de Domnul Isus și de frați.
4 - Nu-ți lipi inima ta dragul meu, decât de Hristos Mântuitorul Cel Preabun și Iubitor.
Nu-ți lipi inima ta decât de Cuvântul Lui, de Biserica Lui, de Calea Lui și de Inima Lui.
și de cele ce nu se pot pierde.
5 - Nu-ți lipi inima ta de nimic din cele ce se văd căci toate acestea sunt atât de trecătoare, ele par că sunt, dar nu-s.
Și când se vor duce de la tine, vor smulge și inima ta care a fost lipită de ele.
6 - La tot ce poți avea drag pe lumea asta, trebuie să ai o margine, peste care să fii cu grijă a nu-i îngădui sărmanei tale inimi să treacă, în alipirea ei...
Chiar și în dragostea ta față de cei mai apropiați ai tăi, această margine înțeleaptă nu trebuie întrecută niciodată.
7 - Ci numai față de Dumnezeu, inima noastră nu trebuie să aibă nici o margine în alipirea, în dragostea și în încrederea ei niciodată.
Pe El trebuie să-l iubească toată inima noastră cu toată puterea alipirii ei (Matei 19, 29). Și până în cea din urmă clipă a vieții noastre.
8 - Dacă ești mamă, dacă ești tată, - sunteți părinți și priviți ca la soarele de pe cer, la copilul vostru, la comoara dragostei voastre pe care îl strângeți la pieptul și la sânul vostru, acoperindu-l cu sărutul vostru și găsindu-i atâtea drăgăstoase numiri...
aveți totuși grijă de inimă!
Mai păstrați un colțișor de rezervă și pentru neprevăzut!
9 - Să nu vă fie inima zdrobită cu totul, dacă vi s-ar întâmpla și copilului vostru,
ceea ce altora li s-au întâmplat, -
- ceea ce voi nici nu îndrăzniți a gândi acum, dar care totuși e cu putință!
Nu vi-l faceți mai scump decât pe Dumnezeu!
10 - Dacă aveți acasă o mobilă, o funcție, o stare, un lucru sau o ființă la care țineți deosebit de mult, mai mult ca la orice altceva pe lumea asta, -
- și voi să aveți totuși grijă de partea înțeleaptă a inimii voastre.
Ca să nu fiți zdrobiți de tot dacă vi s-ar lua, - aveți grijă să nu pună stăpânire pe inima voastră.
11 - Dacă aveți un nume lăudat sau o frumusețe strălucitoare,
dacă aveți o situație deosebit de bună, sau o ceată de prieteni deosebit de plăcuți,
- o, nu vă alipiți inima toată, nici de plăcerile, nici de nădejdile acestora.
Căci nimic nu-i mai înșelător astăzi,
nici mai amar mâine,
ca nimicurile acestea,
care trec mai repede decât visurile nopții,
- ci alipiți-vă inima numai de Singura Comoară care devine din ce în ce tot mai bogată și mai strălucită: de Hristos!
12 - O ureche atentă aude totdeauna cuvântul întreg: nu numai sunetul ci și înțelesul lui.
13 - Un ochi treaz vede nu numai partea dinafară a lucrurilor, ci mai ales partea lor dinăuntru. Căci aceasta este cea mai însemnată.
14 - Ochii minții înțelepte vor citi nu numai pe rânduri, ci mai ales printre rânduri și pe sub ele.
Căci acolo se află de fapt adevărul...
Vor vedea nu numai litera ei, ci mai ales duhul din ceea ce citește,
căci acesta este miezul!
15 - O minte sănătoasă va pătrunde nu numai vorbele cuiva, ci mai ales gândurile ascunse sub vorbele rostite de el.
Va deosebi nu numai sunetul prezent, ci și ecoul lui viitor.
16 - O minte atentă aude de două ori, - aude nu numai fapta ci și urmarea ei.
Aude de două ori, pentru că și urechile trupului și cele ale duhului său sunt desfundate (Marcu 7, 35).
17 - Cel înțelept va vedea de două ori, pentru că și ochii cei trupești cât și cei sufletești ai săi îi sunt deschiși.
Va înțelege de două ori pentru că și mintea cealaltă curățită de Apa cea Vie a Cuvântului și luminată de Adevărul Veșnic, s-a deprins prin întrebuințare să deosebească bine voia lui Dumnezeu (1 Tes. 4, 1).
18 - Pentru un om care își are toate simțurile sale treze și sănătoase,
- o dată dacă vorbește Domnul - îi este de ajuns: el aude de două ori.
O dată aude înțelesul datoriilor celor trupești, a doua oară aude înțelesul datoriilor celor duhovnicești.
19 - Cel credincios cu adevărat aude de două ori: o dată înțelegând voia lui Dumnezeu. A doua oară făcând această voie a lui Dumnezeu.
Dorința de a-L asculta pe Dumnezeu și dragostea de a fi pe placul Lui, sunt la el atât de grabnice spre ascultare (2 Tim. 2, 24), și spre împlinire, încât el nu lasă nici un timp gol între auzirea și între înfăptuirea Cuvântului voii lui Dumnezeu.
20 - Drumul de la urechea la inima celui credincios, este atât de scurt, iar aceste două părți ale ființei celui bun sunt atât de unite,
încât ele aud deodată,
aud în același timp,
aud în același gând,
și aud în același fel, Cuvântul dorinței lui Dumnezeu.
Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm să le faci la fel în noi.
Amin.