Mintea şi inima
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Fericită şi binecuvântată să fie veşnic fiinţa care are deschişi ochii săi şi treze urechile sale, aceste două căi de pricepere a Cuvântului lui Dumnezeu.
Mintea unei astfel de fiinţe nu va întârzia auzind Cuvântul şi trimiţându-L spre inimă (2 Cor. 2, 17).
Nici inima nu va înfăptui rău şi vinovat ceea ce trebuie înfăptuit bine şi curat.
2 - Binecuvântate să fie mintea ascultătoare şi inima bună care nu nesocotesc şi nici nu răstălmăcesc vorbele Domnului, ci preţuiesc bine ceea ce trebuie primit cu scumpătate şi împlinit cu sfinţenie.
3 - Binecuvântate să fiţi voi suflete scumpe şi veghetoare care în orice vreme sunteţi gata să ascultaţi cu orice preţ ca Avraam, - şi să împliniţi toată voia lui Dumnezeu ca David,
auzind nu numai Cuvântul Lui,
ci şi Duhul Lui, din poruncile Sale.
4 - Binecuvântaţi să fiţi voi care auzind aceste două ecouri ale voii lui Dumnezeu, le împliniţi fără a schimba nimic din ele,
nici după dorinţele inimii voastre omeneşti,
nici după scopurile minţii fireşti,
ci împliniţi totul cu grabnică sinceritate şi bucurie, întocmai după cum aţi auzit şi primit (1 Ioan 2, 4).
5 - După cum fiecare om îşi are duhul său, adică felul lui de a fi, fiind deosebit al fiecărui om de al altui om,
- tot aşa orice familie, orice localităţi, orice popoare, îşi au duhul lor şi felul lor deosebit de al celorlalte.
6 - Felul de a fi al unui om bun este binevoitor şi blând,
este darnic şi serviabil,
este cinstit şi credincios,
este drept, evlavios şi prietenos.
Şi tot aşa sunt familii, localităţi şi popoare întregi. Ele pot fi astfel, unele bune, paşnice, credincioase, - spre deosebire de altele care sunt crude.
Binecuvântat este cel bun, - fie om, fie popor. Şi blestemat este cel rău, - fie popor, fie om.
7 - Când întâlneşti un om bun, parcă te îngraşi duhovniceşte. Te împrospătezi fericit lângă el, întărindu-te în tot ce ai frumos şi bun şi tu în tine. Te umpli de aceeaşi putere şi binecuvântare ca şi el.
Dar ce îngrozitor este când ai de a face cu unul rău.
Aşa sunt şi popoarele.
8 - Ce fericire este să găseşti câte un astfel de om al lui Dumnezeu,
câte o astfel de familie,
câte o astfel de cetate,
câte un astfel de popor!
9 - Acolo unde sunt cei buni, numai Domnul este iubit şi cinstit.
Acolo Cuvântul lui Dumnezeu este respectat şi împlinit.
Acolo toată voia lui Hristos este adâncită şi trăită cu căldură, cu dragoste, cu rugăciune şi cu evlavie.
10 - Ce fericit este totul, unde stăpâneşte Duhul Domnului Isus printr-un om, sau prin mai mulţi.
Acolo uşa este totdeauna deschisă, iar câinii sunt totdeauna legaţi, ori sunt prietenoşi.
Acolo totul şi totdeauna este liniştitor şi dulce, cald şi binevoitor.
11 - Unde stăpâneşte Duhul lui Isus, totdeauna mergi cu bucurie, stai cu plăcere şi te desparţi cu lacrimi, dorind să te reîntorci mereu şi mereu...
Dar vai, cât de puţine sunt pe pământ astfel de locuri şi astfel de suflete.
Cât de rare sunt ocaziile să le afli
şi cât de scurte sunt clipele în care te poţi bucura de ele.
12 - Dar ce obişnuite sunt ocaziile amare
şi ce lungi sunt vremurile nefericite, când trebuie să petreci în locuri seci, uscate şi fără apă...
Ori să întâlneşti numai oameni răi, familii crude şi localităţi respingătoare!
Şi să auzi numai de popoare stăpânite de duhul lăcomiei, desfrânării, necredinţei, trufiei, cruzimii şi întunericului.
13 - Toţi cei răi au inimile seci pe dinăuntru şi uscate pe dinafară, fără nici o revărsare a Apei Vieţii de Sus.
Seci pe dinăuntru, pentru că în simţirea lor nu există nici un miez bun, nici un conţinut curat şi nici o putere de rod duhovnicesc (Gal. 5, 22).
Uscate pe dinafară, adică în toată purtarea lor cu alţii.
14 - În toate umbletele acestora cu alţii şi în toate legăturile lor cu semenii lor, nu există decât egoism, răutate, nervozitate, îndărătnicie, nesimţire, nepăsare, trufie, - un fel urât, respingător şi uscat.
Ei sunt fără Apa de Sus - căci mereu fiind închişi faţă de cer
şi faţă de semeni,
tot aşa şi cerul este închis faţă de ei.
Ce stare nenorocită este starea aceasta, ori a cui ar fi!
15 - De Sus de lângă Dumnezeu nu se mai coboară peste astfel de oameni nici roua rugăciunii,
nici ploaia lacrimilor, de căinţă sau de blândeţe,
nici înviorarea Duhului Sfânt,
nici prospeţimea harului ceresc,
nici primăverile binecuvântărilor lui Dumnezeu.
16 - O ce tristă privelişte şi ce uscăciune jalnică este un astfel de suflet, o astfel de familie, de localitate, de popor şi de pământ sau de timp.
De acolo totdeauna Duhul lui Dumnezeu Se depărtează respins, jignit, călcat şi batjocorit (Efes. 4, 30; Evrei 10, 29).
Numai duhul diavolului se bucură tronând pustiitor şi blestemat.
17 - Vai ce viitor cumplit aşteaptă pe un astfel de loc, de om, de familie sau de popor!
Uscăciunii lui, îi va fi pus în curând focul. Şi flăcări veşnice îl vor arde, fără a se mistui niciodată.
18 - Vai în ce pârjol va arde nesfârşit o astfel de inimă, o astfel de pustietate sufletească, ce singură s-a pregătit prin uscăciunea ei pentru acest blestem.
O, dacă s-ar trezi cei care sunt în starea asta, acum mai înainte de focul veşnic care este atât de aproape de ei!
19 - Suflete drag, ascultă şi răspunde: mergi tu oare în lăcaşul cel sfânt al Domnului unde poţi să-L vezi şi să-L întâlneşti pe Dumnezeu? Unde poţi să-ţi înviorezi inima şi mintea de la Izvoarele Lui?
Iar dacă mergi în lăcaşul Domnului, cum mergi? Şi în ce fel de stare eşti când stai acolo? Cum te duci ca să-L asculţi acolo pe Hristos?
Cum L-ai ascultat până astăzi de când te tot duci în Casa Domnului?
20 - Priveşti tu oare şi asculţi tu în biserica şi în adunarea Domnului pe Hristos cu credinţă şi cu evlavie, ca să vezi puterea Lui şi să primeşti pentru mintea şi pentru inima ta putere, lumină şi viaţă?
Ori Îl priveşti cu nepăsare şi nu vezi nimic tot timpul cât stai acolo, întorcându-te astfel tot gol şi sec şi uscat şi mort?
Facă Domnul ca din clipa aceasta ochii minţii şi urechile inimii tale să se deschidă, pentru ca în sufletul tău să primeşti revărsarea apelor vii şi mântuitoare ale lui Hristos Domnul tău.
Amin.