Mintea și inima
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Fericită și binecuvântată să fie veșnic ființa care are deschiși ochii săi și treze urechile sale, aceste două căi de pricepere a Cuvântului lui Dumnezeu.
Mintea unei astfel de ființe nu va întârzia auzind Cuvântul și trimițându-L spre inimă (2 Cor. 2, 17).
Nici inima nu va înfăptui rău și vinovat ceea ce trebuie înfăptuit bine și curat.
2 - Binecuvântate să fie mintea ascultătoare și inima bună care nu nesocotesc și nici nu răstălmăcesc vorbele Domnului, ci prețuiesc bine ceea ce trebuie primit cu scumpătate și împlinit cu sfințenie.
3 - Binecuvântate să fiți voi suflete scumpe și veghetoare care în orice vreme sunteți gata să ascultați cu orice preț ca Avraam, - și să împliniți toată voia lui Dumnezeu ca David,
auzind nu numai Cuvântul Lui,
ci și Duhul Lui, din poruncile Sale.
4 - Binecuvântați să fiți voi care auzind aceste două ecouri ale voii lui Dumnezeu, le împliniți fără a schimba nimic din ele,
nici după dorințele inimii voastre omenești,
nici după scopurile minții firești,
ci împliniți totul cu grabnică sinceritate și bucurie, întocmai după cum ați auzit și primit (1 Ioan 2, 4).
5 - După cum fiecare om își are duhul său, adică felul lui de a fi, fiind deosebit al fiecărui om de al altui om,
- tot așa orice familie, orice localități, orice popoare, își au duhul lor și felul lor deosebit de al celorlalte.
6 - Felul de a fi al unui om bun este binevoitor și blând,
este darnic și serviabil,
este cinstit și credincios,
este drept, evlavios și prietenos.
Și tot așa sunt familii, localități și popoare întregi. Ele pot fi astfel, unele bune, pașnice, credincioase, - spre deosebire de altele care sunt crude.
Binecuvântat este cel bun, - fie om, fie popor. Și blestemat este cel rău, - fie popor, fie om.
7 - Când întâlnești un om bun, parcă te îngrași duhovnicește. Te împrospătezi fericit lângă el, întărindu-te în tot ce ai frumos și bun și tu în tine. Te umpli de aceeași putere și binecuvântare ca și el.
Dar ce îngrozitor este când ai de a face cu unul rău.
Așa sunt și popoarele.
8 - Ce fericire este să găsești câte un astfel de om al lui Dumnezeu,
câte o astfel de familie,
câte o astfel de cetate,
câte un astfel de popor!
9 - Acolo unde sunt cei buni, numai Domnul este iubit și cinstit.
Acolo Cuvântul lui Dumnezeu este respectat și împlinit.
Acolo toată voia lui Hristos este adâncită și trăită cu căldură, cu dragoste, cu rugăciune și cu evlavie.
10 - Ce fericit este totul, unde stăpânește Duhul Domnului Isus printr-un om, sau prin mai mulți.
Acolo ușa este totdeauna deschisă, iar câinii sunt totdeauna legați, ori sunt prietenoși.
Acolo totul și totdeauna este liniștitor și dulce, cald și binevoitor.
11 - Unde stăpânește Duhul lui Isus, totdeauna mergi cu bucurie, stai cu plăcere și te desparți cu lacrimi, dorind să te reîntorci mereu și mereu...
Dar vai, cât de puține sunt pe pământ astfel de locuri și astfel de suflete.
Cât de rare sunt ocaziile să le afli
și cât de scurte sunt clipele în care te poți bucura de ele.
12 - Dar ce obișnuite sunt ocaziile amare
și ce lungi sunt vremurile nefericite, când trebuie să petreci în locuri seci, uscate și fără apă...
Ori să întâlnești numai oameni răi, familii crude și localități respingătoare!
Și să auzi numai de popoare stăpânite de duhul lăcomiei, desfrânării, necredinței, trufiei, cruzimii și întunericului.
13 - Toți cei răi au inimile seci pe dinăuntru și uscate pe dinafară, fără nici o revărsare a Apei Vieții de Sus.
Seci pe dinăuntru, pentru că în simțirea lor nu există nici un miez bun, nici un conținut curat și nici o putere de rod duhovnicesc (Gal. 5, 22).
Uscate pe dinafară, adică în toată purtarea lor cu alții.
14 - În toate umbletele acestora cu alții și în toate legăturile lor cu semenii lor, nu există decât egoism, răutate, nervozitate, îndărătnicie, nesimțire, nepăsare, trufie, - un fel urât, respingător și uscat.
Ei sunt fără Apa de Sus - căci mereu fiind închiși față de cer
și față de semeni,
tot așa și cerul este închis față de ei.
Ce stare nenorocită este starea aceasta, ori a cui ar fi!
15 - De Sus de lângă Dumnezeu nu se mai coboară peste astfel de oameni nici roua rugăciunii,
nici ploaia lacrimilor, de căință sau de blândețe,
nici înviorarea Duhului Sfânt,
nici prospețimea harului ceresc,
nici primăverile binecuvântărilor lui Dumnezeu.
16 - O ce tristă priveliște și ce uscăciune jalnică este un astfel de suflet, o astfel de familie, de localitate, de popor și de pământ sau de timp.
De acolo totdeauna Duhul lui Dumnezeu Se depărtează respins, jignit, călcat și batjocorit (Efes. 4, 30; Evrei 10, 29).
Numai duhul diavolului se bucură tronând pustiitor și blestemat.
17 - Vai ce viitor cumplit așteaptă pe un astfel de loc, de om, de familie sau de popor!
Uscăciunii lui, îi va fi pus în curând focul. Și flăcări veșnice îl vor arde, fără a se mistui niciodată.
18 - Vai în ce pârjol va arde nesfârșit o astfel de inimă, o astfel de pustietate sufletească, ce singură s-a pregătit prin uscăciunea ei pentru acest blestem.
O, dacă s-ar trezi cei care sunt în starea asta, acum mai înainte de focul veșnic care este atât de aproape de ei!
19 - Suflete drag, ascultă și răspunde: mergi tu oare în lăcașul cel sfânt al Domnului unde poți să-L vezi și să-L întâlnești pe Dumnezeu? Unde poți să-ți înviorezi inima și mintea de la Izvoarele Lui?
Iar dacă mergi în lăcașul Domnului, cum mergi? Și în ce fel de stare ești când stai acolo? Cum te duci ca să-L asculți acolo pe Hristos?
Cum L-ai ascultat până astăzi de când te tot duci în Casa Domnului?
20 - Privești tu oare și asculți tu în biserica și în adunarea Domnului pe Hristos cu credință și cu evlavie, ca să vezi puterea Lui și să primești pentru mintea și pentru inima ta putere, lumină și viață?
Ori Îl privești cu nepăsare și nu vezi nimic tot timpul cât stai acolo, întorcându-te astfel tot gol și sec și uscat și mort?
Facă Domnul ca din clipa aceasta ochii minții și urechile inimii tale să se deschidă, pentru ca în sufletul tău să primești revărsarea apelor vii și mântuitoare ale lui Hristos Domnul tău.
Amin.