Cernerea Lucrării Domnului
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Cernerea Lucrării Domnului trebuie să țină până când se va curăți și alege ceea ce este după voia Domnului, din ceea ce nu este.
Până când timpul sau păcatul, vor alege pe cine s-a putut îndrepta sau pe cine nu se mai poate.
Căci Dumnezeu nu poate tolera multă vreme amestecătura în Lucrarea Lui,
ori o curăță, - ori o leapădă!
2 - Numai după ce va curăți-o prin ciur și prin foc, Domnul Isus va mai putea lucra cu Oastea Sa.
Căci numai cu o Oaste curățită prin pocăință,
prin flăcări,
prin lacrimi,
și chiar prin sânge,
- prin ispășire și prin îndreptare, poate El să lucreze cum vrea El,
fiindcă ea se aliniază sănătos în ascultare și în unire, în disciplină și în curăție. Numai cu o astfel de Oaste curată Domnul poate ieși iarăși la lupta fericită și biruitoare.
Și ea numai atunci face bucurie Domnului ei.
3 - Sunt uneori împrejurări în care primejdia sau foamea sau nedreptatea sau durerea sau dragostea - îl fac pe om să strige...
Să strige după salvare,
după pâine,
după libertate,
după ușurare,
după alipire, - după tot ce dorește fierbinte și nu are.
Ce bine este dacă atunci strigătul omului se îndreaptă spre Domnul, Singurul care i le poate da!
4 - O, cât de dureroase sunt strigătele sufletului lipsit, după fiecare din adâncile trebuințe ale lui!...
Și cât de fericită bucurie îi cuprinde omului întreaga lui ființă, când le dobândește.
O, de-ar mulțumi el atunci cum se cuvine Domnului care i le-a dăruit!
5 - Ce durere mistuitoare îl chinuie până la moarte pe omul care nu mai ajunge să strângă la inima lui niciodată ceea ce a cerut îndelung cu strigăte mari,
și a așteptat cu nădejde în fiecare zi,
deși a plătit cu preț zdrobitor de greu și de îndelungat, ceea ce n-a mai putut afla până la moarte!
Cine dintre cei din starea asta, poate oare să înțeleagă că tocmai în neprimirea acestor lucruri dorite, era o binecuvântare?
6 - Nu sunt mai dureroase strigăte ca ale acelora care sufăr pe nedrept asuprire, nedreptate, silnicie, pedepse și moarte...
Lacrimile lor amare
și sângele lor nevinovat,
și dreptul lor nesocotit,
și plata lor jefuită,
și sudoarea lor și pâinea lor furată, și toată jertfa lor strigă mai puternic ca orice alt glas către Dumnezeu.
Vai de acei din pricina cărora se ridică spre Dumnezeu aceste dureroase strigăte!
7 - Nevinovăția asuprită strigă la cer,
strigă cerând dreptate...
Iar dreptatea strigă cerând pedeapsă...
- și vai de acela peste care vine pedeapsa aceasta!
8 - Dacă nedreptatea făcută unor oameni nevinovați
și dacă cererile lor drepte, - strigă la ceruri -
- atunci sângele și lacrimile și jertfele lor strigă cu atât mai puternic spre Dumnezeu, și El le va face dreptate tuturor alor Săi împotriva asupritorilor lor.
Împotriva tuturor celor ce nesocotesc aceste lucruri cutremurător de grele.
9 - Cu cât mai puternic trebuie să strige atunci suferința Crucii Domnului Isus Hristos!
Cu cât mai puternic trebuie să fie glasul Sângelui Său mai Nevinovat decât al lui Abel,
și Pătimirile Sale mai nedrepte decât oricare altele de pe pământ
- strigă și strigă - împotriva tuturor celor ce L-au batjocorit și Îl batjocoresc și azi pe Isus (1 Petru 3, 18).
Vai ce va fi în Ziua când Pedeapsa lui Dumnezeu îi va ajunge pentru toate acestea!
10 - Dacă sângele lui Abel a strigat așa, - atunci cum trebuie să strige Sângele lui Isus? (Evrei 12, 24).
Și cu cât mai aspră pedeapsă trebuie să-și ia acela care calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, pângărind Sângele Legământului cu care a fost sfințit,
Cine ar putea oare socoti ca nedreaptă pentru astfel de făptași pedeapsa focului veșnic acolo unde viermele conștiinței sale nu moare
11 - Dragă suflete, te rog ascultă cum strigă și după tine suferințele lui Hristos, pe care și pentru tine le-a îndurat El!
Sângele Crucii Lui, vărsat și din pricina păcatelor tale!
Ascultă aceste strigăte care vor să te întoarcă la Dumnezeu cu lacrimi de pocăință, pentru ca să te împaci cu El acum, ca Jertfa Crucii Sale să te poată spăla și pecetlui și pe tine pentru mântuirea Sa (Ioan 3, 16; Fap. Ap. 3, 19).
12 - Ascultă dragul meu acum aceste strigăte - și vino acum la hotărârea cu legământ de pocăință și de ascultare sub Crucea iertătoare și mântuitoare a Domnului Hristos, ca să fii cuprins în numărul aleșilor Lui.
Ascultă cât chemările Domnului pot fi mântuitoare pentru tine.
Ascultă și vino strigând cu pocăință și cu lacrimi smerite spre iertarea păcatelor tale,
13 - Strigă acum cu rugăciune, cu ascultare, cu căință, cu dragoste, cu cântare, cu binefaceri, cu mijlociri și cereri sfinte, pentru grăbirea venirii mântuirii de la Dumnezeu (1 Tim. 2, 1-3),
pentru tine și pentru toți ai tăi.
14 - Strigă acum, căci dacă nu asculți acum aceste îndemnuri, va veni în curând înfricoșata zi când și urechile tale vor auzi ce cumplite vor fi strigătele acestea împotriva ta.
Și ce grozav lucru va fi să cazi sub osânda păcatelor împotriva cărora Sângele Cel Sfânt al lui Isus Hristos nu mai strigă decât spre răzbunare și pedeapsă.
Dumnezeu să te ferească de această veșnică vină și osândă!
15 - În viața atâtor oameni sunt așa de puține zilele și de rare prilejurile în care sufletul lor plin de bucurie să simtă nevoia de a se scălda numai în valurile dulci ale cântării.
Cei mai mulți se scaldă în valurile amare ale suspinelor.
16 - În viața multor oameni sunt așa de puține clipele când preaplinul inimii lor fericite să simtă nevoie să se reverse în unde liniștite și calde de rugăciune și de iubire spre Dumnezeu,
cu mulțumire și cu recunoștință,
în dulcea înfiorare a cântării divine,
sau să izbucnească în nemaistăvilita bucurie a unor mărețe și înalte imnuri...
- dar când totuși sunt, - ce neuitate rămân ele pe totdeauna!
17 - Prea mulți ani în gura omului credincios, cântarea bucuriei are prilejul să stea foarte rar și foarte puțin, - deși ea ar trebui să fie ca un izvor viu...
Căci credinciosul este mereu ca un străin și ca un călător prin multe locuri primejdioase și printre vrăjmași nenumărați (1 Petru 2, 11).
Totuși bucuria și încrederea Domnului ar trebui să-l facă să cânte mai mult decât suspină.
18 - În gura multor credincioși în loc să stea mereu cântarea fericită a celor viitoare, răsună mai degrabă cântările de jale,
sau gemetele de durere, decât fericitele cântări cerești.
Ce tristă este o viață care zice că merge în Sus, dar se uită mereu în jos. Care zice că umblă după Domnul spre viața veșnică, dar se întoarce mereu cu regrete spre viața asta lumească.
19 - Cândva în primăvara vieții noastre de credință,
și în zilele fericite ale dragostei dintâi,
am cunoscut și noi poate câteva clipe și câțiva ani de fericire, când primele noastre întâlniri cu Hristos și cu bucuriile Lui, treziseră harfa de aur a dragostei noastre, scoțând din ea cântări cum nu se mai auziseră răsunând altele pe pământul acesta.
De ce au încetat oare aceste cântări în viața multora dintre noi?
O, ce bine ar fi dacă le-ați lăsa iarăși să revină ca atunci!
20 - Cât de minunat au luat atunci cântările noastre cele patru vânturi ale Duhului Sfânt și le-au împrăștiat peste toată fața pământului!
Câte lacrimi de dragoste pentru Hristos au stors aceste cântări și câte inimi au străpuns ele pentru viața veșnică!
Veniți să le cântăm iarăși cu inima curată și fierbinte pentru Isus ca atunci. Și vom resimți iarăși acei fiori fericiți care nu-i mai putem uita.
Doamne Isuse, adu iarăși în gurile și în inimile noastre cântarea frumoasei dragoste dintâi.
Amin.