Doamne, I-a zis femeia, n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
Nu numai de neîncredere,
ci mai mult de nerecunoștință sunt pline inimile noastre,
când e vorba de ascultarea și primirea cuvintelor și făgăduințelor Domnului!
Dumnezeu Însuși ne-a făgăduit că dacă ne vom încrede în El, cu nici un chip nu ne va părăsi (Evrei 13, 5).
- Dar noi ne încredem atât de puțin.
Sau nu ne încredem deloc în El!
Ne uităm în jurul nostru și vedem mulțimi de vrăjmași, dar nici un înger. Și gândim: Doamne, aici vom muri! Tu n-ai cu ce să ne scoți!
Ne uităm în jurul nostru și vedem ziduri înalte, porți zăvorâte, pază întărită... Iar noi deznădăjduiți și zdrobiți plângem,
unii dincoace, alții dincolo de ele,
gândind: Doamne, așa vom muri. Tu n-ai cum să ne scoți!
Tânjim adesea după zilele fericite și după ființe dragi care ne sunt departe...
După dorințe frumoase care ne par cu neputință de împlinit...
După locuri și lucruri scumpe și neuitate, dar care sunt prea depărtate de noi...
Și nu mai putem crede în revederea lor. Fiindcă omenește noi nu mai putem vedea cum s-ar putea face aceasta. Căci noi umblăm numai prin vedere...
Și dacă nu putem explica ceva, suntem gata să nu mai credem!
- Dar pornind pe drumul credinței noi trebuie să știm că am pătruns într-o lume nouă, în care lucrurile nu se văd și nu se mai petrec după gândurile firești. Și după căile dinainte.
Că totul se petrece după un fel nou,
printr-o lucrare nouă,
după o rânduială nouă și după o rațiune nouă.
După a Duhului Sfânt, pe care o putem pricepe numai prin credință.
Aici apa nu se mai scoate cu găleata din fântână ci cu toiagul din stâncă.
Nu se mai vindecă boala cu un tratament medical, ci cu un cuvânt minunat.
Nu numai un fel de ieșire ai din strâmtorare, ci o mie!
Pot fi fântânile cât de adânci, Hristos poate scoate fără găleți apa.
Pot fi împrejurările cât de grele,
primejdiile cât de mari,
vrăjmașii cât de mulți,
- Hristos poate izbăvi întotdeauna și îndată! El este Dumnezeu Atotputernic.
Nu există nici un loc greu și nici o stare nefericită pe care El să nu ți-o știe și din care să nu te poată scăpa.
Numai dacă alergi la El.
Și dacă este spre binele tău să te scape!
Și nu spune că este cu neputință ceva, numai pentru că tu nu înțelegi cum se va putea face acest lucru!
Crede în puterea lui Dumnezeu și vei vedea ce cale minunată va alege El pentru împlinirea făgăduințelor Sale.
Calea poate fi normală sau anormală,
- făgăduința Lui se va împlini însă neapărat. Dacă tu crezi.
Iar dacă nu poți crede, cel puțin să nu tăgăduiești.
O Doamne Isuse,
noi suntem atât de slabi și de primejduiți de atâtea ori în viață.
Și tocmai atunci când avem mai mare nevoie de credință și de putere, nu le avem nici pe una nici pe cealaltă.
Te rugăm vino atunci în ajutorul nostru cu puterea Ta
și ne dăruiește lumină și izbăvire.
Când fântâna este adâncă și când nici găleată nu avem, dăruiește-ne apa Ta cea vie spre înviorarea și mântuirea noastră.
Amin.
+
Fericit e credinciosul ce-al credinței har pătrunde
căci el știe unde merge chiar când nu știe pe unde.