Doamne, I-a zis femeia, n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
Nu numai de neîncredere,
ci mai mult de nerecunoştinţă sunt pline inimile noastre,
când e vorba de ascultarea şi primirea cuvintelor şi făgăduinţelor Domnului!
Dumnezeu Însuşi ne-a făgăduit că dacă ne vom încrede în El, cu nici un chip nu ne va părăsi (Evrei 13, 5).
- Dar noi ne încredem atât de puţin.
Sau nu ne încredem deloc în El!
Ne uităm în jurul nostru şi vedem mulţimi de vrăjmaşi, dar nici un înger. Şi gândim: Doamne, aici vom muri! Tu n-ai cu ce să ne scoţi!
Ne uităm în jurul nostru şi vedem ziduri înalte, porţi zăvorâte, pază întărită... Iar noi deznădăjduiţi şi zdrobiţi plângem,
unii dincoace, alţii dincolo de ele,
gândind: Doamne, aşa vom muri. Tu n-ai cum să ne scoţi!
Tânjim adesea după zilele fericite şi după fiinţe dragi care ne sunt departe...
După dorinţe frumoase care ne par cu neputinţă de împlinit...
După locuri şi lucruri scumpe şi neuitate, dar care sunt prea depărtate de noi...
Şi nu mai putem crede în revederea lor. Fiindcă omeneşte noi nu mai putem vedea cum s-ar putea face aceasta. Căci noi umblăm numai prin vedere...
Şi dacă nu putem explica ceva, suntem gata să nu mai credem!
- Dar pornind pe drumul credinţei noi trebuie să ştim că am pătruns într-o lume nouă, în care lucrurile nu se văd şi nu se mai petrec după gândurile fireşti. Şi după căile dinainte.
Că totul se petrece după un fel nou,
printr-o lucrare nouă,
după o rânduială nouă şi după o raţiune nouă.
După a Duhului Sfânt, pe care o putem pricepe numai prin credinţă.
Aici apa nu se mai scoate cu găleata din fântână ci cu toiagul din stâncă.
Nu se mai vindecă boala cu un tratament medical, ci cu un cuvânt minunat.
Nu numai un fel de ieşire ai din strâmtorare, ci o mie!
Pot fi fântânile cât de adânci, Hristos poate scoate fără găleţi apa.
Pot fi împrejurările cât de grele,
primejdiile cât de mari,
vrăjmaşii cât de mulţi,
- Hristos poate izbăvi întotdeauna şi îndată! El este Dumnezeu Atotputernic.
Nu există nici un loc greu şi nici o stare nefericită pe care El să nu ţi-o ştie şi din care să nu te poată scăpa.
Numai dacă alergi la El.
Şi dacă este spre binele tău să te scape!
Şi nu spune că este cu neputinţă ceva, numai pentru că tu nu înţelegi cum se va putea face acest lucru!
Crede în puterea lui Dumnezeu şi vei vedea ce cale minunată va alege El pentru împlinirea făgăduinţelor Sale.
Calea poate fi normală sau anormală,
- făgăduinţa Lui se va împlini însă neapărat. Dacă tu crezi.
Iar dacă nu poţi crede, cel puţin să nu tăgăduieşti.
O Doamne Isuse,
noi suntem atât de slabi şi de primejduiţi de atâtea ori în viaţă.
Şi tocmai atunci când avem mai mare nevoie de credinţă şi de putere, nu le avem nici pe una nici pe cealaltă.
Te rugăm vino atunci în ajutorul nostru cu puterea Ta
şi ne dăruieşte lumină şi izbăvire.
Când fântâna este adâncă şi când nici găleată nu avem, dăruieşte-ne apa Ta cea vie spre înviorarea şi mântuirea noastră.
Amin.
+
Fericit e credinciosul ce-al credinţei har pătrunde
căci el ştie unde merge chiar când nu ştie pe unde.