Dovada primirii Duhului
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Dovada primirii Duhului Sfânt nu este nici rostirea în timpul rugăciunii a câtorva cuvinte în niște limbi neînțelese de nimeni,
nici vindecările care se fac destule și în alte părți,
și nici chiar minunile, pe care le fac și duhurile rele
și este puterea Duhului,
- învățătura și propovăduirea mea, spune sf. ap. Pavel - nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, - pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu (1 Cor. 2, 4-5).
Această putere a lui Dumnezeu convinge sufletul și îl încredințează despre adevăr,
mai puternic decât orice dovezi ale înțelepciunii omenești
- când Duhul Sfânt lucrează împreună cu Cuvântul Sfânt, printr-un slujitor sfânt.
2 - Un mărturisitor al Evangheliei lui Hristos este dator până la moarte să meargă...
- și niciodată să nu creadă că a mers de-ajuns...
El nu trebuie să se oprească nicăieri până ce va ajunge la capătul pământului... Cum a zis Domnul Isus.
Numai când va ajunge acolo, va fi făcut de-ajuns,
- dar până atunci nu.
3 - Împărăția lui Hristos se întinde până la capătul lumii, - și mărturia despre slava Sa trebuie să fie dusă până acolo.
Toți cei trimiși de El trebuie să fie umpluți de Duhul Sfânt
și transformați prin el în flăcări, în căldură și în putere.
Fiindcă ei sunt și semănătorii și ei sunt și sămânța cerului nou și a pământului nou,
- în care singurul Soare va fi Adevărul,
singura Umbră Dragostea
și Singurul Templu Hristos.
4 - Domnul nostru Isus Hristos n-a venit în lume pentru a face în ea semne și minuni,
- ci pentru a aduce vestea mântuirii și prețul răscumpărării pentru orice suflet, care va primi prin credință vestea aceasta
și se va face prin nașterea din nou părtaș la curățirea și răscumpărarea prețului Jertfei Sale.
5 - Bieții oameni au atât de puțină pricepere în a înțelege adevărul
și au atât de multe sarcini imediate, - încât dacă Mântuitorul le-ar fi promis numai o ușurare sufletească de sub o povară pe care ei n-o simțeau încă, - nu L-ar fi putut înțelege și urma.
Dar când au văzut ei prin ușurarea poverilor lor trupești că Hristos are nu numai bunătatea ci și puterea să le ia sarcinile, - cu toții au venit să fie izbăviți.
6 - Prin vindecarea oamenilor de bolile lor trupești - ei au priceput ce boală este păcatul care era cauza tuturor acestor boli.
Și astfel le-au fost cu putință să înțeleagă Evanghelia și să primească mântuirea Lui.
7 - În marea întrebare și în marea grijă de a ști și de a alege care sarcină să i se ia omului mai întâi: cea trupească sau cea sufletească,
- a fost mereu și un bine dar și un rău.
A fost și un har, dar și o mare primejdie.
Pentru unii a fost un bine că Dumnezeu i-a vindecat de bolile lor, dar pentru alții a fost un rău...
Mulți dintre cei vindecați, care pe când erau bolnavi erau foarte credincioși, - după ce s-au făcut sănătoși, au început iarăși viața de păcate.
Și au murit pierduți.
8 - Au fost mulți oameni care pe când erau săraci și lipsiți - erau credincioși, smeriți și ascultători de Dumnezeu, în mijlocul familiei lor trupești și sufletești,
- dar îndată ce au scăpat de sărăcie și de umilință, ajungând înstăriți și înălțați lumește, - au căzut în ghearele diavolului mândriei și desfrânării,
- și au murit așa.
9 - Astăzi este tot la fel ca în zilele Mântuitorului. În alergarea după semne și după minuni nu este numai o mare primejdie ca vindecându-i omului trupul, să i se înlesnească pierderea sufletului său,
- ci și prin lăudata și marea însemnătate dată alergării după vindecări, să se piardă și să se uite de tot adevărata comoară care este mântuirea sufletului. Și alergarea după neprihănirea lui Dumnezeu.
Adevăratul vestitor al lui Hristos va fi cu toată teama și cu toată grija în acest punct. Fiindcă răspunderea lui pentru adevăr și pentru suflete este veșnică și înmiit mai grea înaintea Viului Dumnezeu,
- decât cea pentru trupuri.
10 - În casa lui Dumnezeu, nu au nici azi prea mult loc adevărații fii ai lui Dumnezeu, cum nu avusese loc nici Adevăratul Său Fiu Isus.
Dar cu toate acestea ucenicii nu s-au depărtat de templu.
Dacă au fost dați afară din el, s-au adunat lângă el, templul fiind Casa Tatălui lor, de care ei erau legați prin suferință și prin jertfă, prin nădejde și prin sfințenie
- ca Domnul lor Isus.
11 - Și noi suntem adesea dați afară din Casa cea sfântă a Tatălui nostru, pentru că iubim și mărturisim Numele Scump al Domnului și Mântuitorului nostru Isus.
Dar și noi să facem tot așa cum ne-a spus El și cum au făcut scumpii noștri frați din Ierusalim: să nu ne depărtăm de Casa Tatălui nostru, ci să rămânem lângă ea.
Ori de câte ori nu vom putea face adunările noastre în biserică, să ne strângem toți împreună în pridvorul ei, cât mai aproape de ea,
- până când iarăși va veni vremea să putem intra înăuntrul ei sfânt și iubit.
Dar să nu ne depărtăm niciodată de Biserica Domnului nostru.
12 - Prigonirile sunt pentru credință ceea ce este furtuna pentru foc. Când focul este slab, furtuna îl împrăștie, dar când focul e puternic, ea îl aprinde nespus de mult și îl răspândește nespus mai repede.
13 - Dumnezeu a îngăduit diavolului să-și împlinească în mare parte planurile lui, - dar numai în măsura în care acestea foloseau Bisericii Sale și fiecărui credincios, care ajunsese în această cernere a Satanei, cum spusese Mântuitorul (Luca 22, 31).
- Această cernere era îngăduită de Dumnezeu tocmai în vederea curățirii grâului Său din Hambarul Bisericii,
și în vederea împrăștierii focului Său prin această furtună.
14 - Diavolul nu știe niciodată că, până la urmă, toate uneltirile lui contra lui Hristos și a Lucrării Sale vii, n-au făcut decât să se aleagă mai curat ceea ce voia el să întineze...
Și să răspândească mai puternic ceea ce voia el să nimicească.
Furtuna n-a stins niciodată un foc viu, ci numai pe acela care începea și așa să fie mort.
Cernerea n-a pierdut niciodată grâul care era sănătos, ci numai pe acela care și așa era sec.
15 - Nu vine încercarea decât atunci când este nevoie
- și numai acolo unde este lipsă de ea.
Vântul nu scutură decât florile seci
- și nu face să cadă decât fructele viermănoase.
După ce și-a făcut această lucrare binefăcătoare, încercarea trece
și vântul încetează.
16 - Unde este mai puțin de înlăturat, încercarea trece mai repede.
Unde este mai puțin de scuturat, - vântul se oprește mai curând
- dar unde răul este mai adânc și stricăciunea mai mare, acolo focul trebuie să ardă mai mult și vântul trebuie să bată mai tare,
- frământările trebuie să țină până când toate aceste mijloace de curățire pe care le folosește Dumnezeu în Lucrarea Sa, își vor împlini deplin misiunea lor, acolo unde au fost trimise de El.
17 - Când sunt unii care vestesc pe Hristos din duh de ceartă, ori de slavă deșartă, ori din dorință de câștiguri mârșave,
când sunt printre noi atâția care-și zic frați și surori, - dar ei sunt mincinoși, vânzători, preacurvari, lacomi și hrăpăreți - și cu o șiretenie bine ascunsă sub versetele și cântările Domnului, se dau drept învățătorii altora,
- de ce să ne mai mirăm că a venit focul, vântul, cernerea?
Să ne mirăm că plouă numai cu apă - și nu cu foc.
Să ne mirăm că se cutremură numai pământul - și nu și cerul!
18 - Trei lucruri spune Evanghelia că au însoțit mereu Adevărul Mântuitorului: semnele, minunile și puterile pe care le făcea Duhul lui Dumnezeu prin acest Adevăr și pentru El.
Iar cea mai mare parte a oamenilor, au venit la ascultarea Evangheliei, mai ales pentru aceste trei lucruri pe care le vedeau la Hristos și la ucenicii Lui.
19 - Semnele - erau dovezile, mai mult personale, despre însușirile neobișnuite și mari pe care le avea Isus și apostolii și trimișii Domnului, semne care se vedeau pe toată ființa și umblarea lor.
20 - Minunile erau actele neobișnuite, faptele supranaturale care se făceau prin ei: vindecările bolnavilor, învierile morților, scoaterea duhurilor rele...
Puterile, erau acele iradieri de fior și de cutremur sufletesc, de teamă și de evlavie, de tărie și de frică sfântă, pe care le ai întotdeauna în prezența puternică și reală,
nevăzută, dar simțită
a lui Dumnezeu, într-un om
sau în mai mulți.
O Doamne Duhule Sfinte, dăruiește-ne cât mai mulți astfel de oameni, înzestrați cu aceste semne, minuni și puteri.
Amin.