Unitatea și înțelepciunea Duhului
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Dacă veți avea între voi o adevărată unitate și înțelepciune în Duhul Sfânt, nimic nu vă va putea nimici.
Dacă nu veți avea aceasta, nimic nu vă va putea salva.
Vrăjmașul nu vă poate niciodată nimici prin puterea lui, ci numai prin slăbiciunile care vin din dezbinările voastre.
2 - Oriunde sunt frații strânși întreolaltă, acolo Duhul Sfânt Se revarsă totdeauna și rămâne permanent.
Acolo rugăciunile sunt cutremurătoare.
Acolo este dragoste, belșug, creștere, înmulțire, sfințire și pace.
Acolo nu se greșește niciodată.
3 - Luat în parte, fiecare dintre noi suntem slabi,
- dar împreună cu toți frații, fiecare este un biruitor.
Singur, fiecare putem greși, dar împreună cu frații, fiecare suntem feriți de greșeli.
Despărțit de frați totdeauna ne rătăcim, dar mergând cu frățietatea, nu ne pierdem niciodată.
Orice ostaș adevărat și bun va ține totdeauna cadența și alinierea cu coloana sa, mergând după Comandantul său și după înaintașii săi.
Dar îndată ce iese din coloană și rupe alinierea - el devine un neascultător, un nesupus și un dezertor,
- sfârșind prin a fi osândit.
4 - Ce minunat exemplu de unitate dintre ei ne-au dat sfinții apostoli, smeriții și uriașii trimiși ai lui Hristos,
- și ce tristă pildă ne dau astăzi mărunții și îngâmfații vorbitori confesionaliști și sectariști.
Ce mare este oricine se smerește cu frații...
și ce mărunt este oricine se îngâmfă împotriva fraților.
Toate dezbinările și sectele n-au ieșit din versetele Bibliei, ci au ieșit din trufia unor flecari zgomotoși, depășiți de importanța care li s-a dat.
Din ambițiile unor răstălmăcitori interesați,
din căutătorii foloaselor lumești.
5 - Domnul Isus le vorbea ucenicilor Săi despre Împărăția lui Dumnezeu, iar ei Îl întrebau despre împărăția lui Israel.
O, ce mare durere este pentru Domnul când El caută să le îndrepte ochii ucenicilor Săi și astăzi spre lucrurile de Sus, iar ei se uită mereu tot la cele de jos.
Când una le vorbește El - și alta înțeleg ei!
Când una este Calea și Ținta Lui - și altele sunt căile și țintele lor.
6 - Împărăția lui Dumnezeu cuprindea și împărăția lui Israel,
- dar interesele împărăției lui Israel, erau atât de departe de Împărăția lui Dumnezeu.
Cauza lui Hristos, cuprinde totdeauna și foloasele noastre, dar foloasele noastre sunt mereu străine de cauza lui Hristos.
Lucrarea Duhului Sfânt asigură deplin și izbânda lucrărilor noastre, dar lucrările noastre sunt adesea spre paguba Lucrării Duhului Sfânt.
De aceea este în folosul nostru a tuturor ca să urmărim noi mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, - căci atunci va câștiga și împărăția noastră.
Dar când căutăm mai întâi foloasele noastre - le vom pierde și pe cele de acum
- dar și pe cele viitoare.
7 - O, ce minunată este înțelepciunea Duhului Sfânt și atât de cumpătat se poartă ea în tot ce lucrează, atât față de Dumnezeu cât și față de oameni.
Înțelepciunea aceasta nu întreabă ce nu se întreabă și nu spune ce nu se spune.
Nu ispitește ceea ce nu trebuie aflat și nu ascunde ceea ce trebuie știut.
8 - Înțelepciunea Duhului nu citește cum nu este scris și nu strâmbă ce este drept.
Ea nu pune adevărul în slujba ei, ci se pune pe sine în slujba adevărului.
Nu se ridică mai presus de frați, ci se coboară totdeauna mai prejos.
9 - Înțelepciunea Duhului Sfânt spune totdeauna: - nu vreau să vorbesc. Ci vreau să ascult!
Înțelepciunea va iubi tăcerea, fiindcă în tăcere este cel mai mult har și cea mai puțină ispită.
Și va iubi rugăciunea pentru că în rugăciune este cea mai multă odihnă și cea mai puțină zbuciumare.
Le va iubi pe aceste trei: tăcerea, rugăciunea și ascultarea, fiindcă în ele a trăit Hristosul său, Soarele său, Domnul său, - iar ele nu cunosc alt loc mai fericit, decât la picioarele Domnului Isus.
10 - Sunt puține lucrurile pe care noi nu trebuie să le știm.
Acele lucruri sunt cele ce Dumnezeu le-a păstrat numai sub cheia Lui.
- Unul din acelea este și viitorul.
Trecutul îl știm, prezentul îl vedem, dar viitorul ne este ascuns dincolo de zidul în care este numai o poartă zăvorâtă, a cărei singură cheie o ține Însuși Tatăl.
El dă drumul de Acolo Timpului ca să picure încet, clipă cu clipă
- aducându-ne pas cu pas fiecăruia, cele ce ne sunt rânduite acolo - și știute numai de El.
Și nimănui nu i-a fost îngăduit niciodată să știe mai mult decât a găsit Tatăl potrivit ca să ne facă El de cunoscut și nouă.
11 - Curiozitatea omenească este ca o vulpe care tot umblă toată viața ei pe lângă un gard ca să găsească o spărtură prin care să intre în locul oprit. În locul oprit al cunoașterii viitorului.
Curiosul este ca o femeie iscoditoare care se tot uită prin gaura cheii ca să vadă ce este în ascuns.
Și ca un hoț care se tot folosește de chei false, pentru a deschide ceea ce este rânduit să rămână închis.
Faptul acesta nu numai că este necinstit - dar este și păgubitor.
12 - Totdeauna ceea ce afli prin ispitirea lui Dumnezeu sau prin mijloace vrăjitorești, ori asemănătoare cu acestea,
- nu face decât să-ți mărească nefericirea ta însuți.
Vrăjitoria și toate mijloacele oculte prin care omul caută să știe ce nu este treaba lui, a fost și va fi totdeauna aspru pedepsită, și de legea lui Dumnezeu,
și de legile omenești.
Și de urmările acestui păcat peste conștiința acelui care-l face.
13 - Sunt în Sfintele Scripturi multe profeții de viitor, ca o lumină aruncată de Soarele Bunătății Dumnezeiești, peste prăpăstiile care sunt în calea noastră, - spre a ști noi pe unde mergem și a ști pe unde suntem.
Această lumină profetică, pe unele părți ale viitorului ni se luminează, iar pe altele ni se umbrește.
Cele pe care ni le luminează trebuie să le cunoaștem; cele pe care ni le umbrește, nu trebuie.
Ei bine, - iată și aici cum de nepotrivit ne purtăm noi adesea: În loc să rămânem smeriți la calea ce ni le face cunoscut Cuvântul și Duhul Sfânt, noi mereu ispitim pe cele ce ni le ascunde El.
14 - Că vom muri, asta o știm toți! Dar unde și când și cum,
- aceasta n-o știm nici unii dintre noi.
De ce ne-a ascuns Dumnezeu locul și data și felul morții noastre? Pentru că știința mai dinainte a acestora ne-ar face nespus de nefericiți.
Atâta cât știm, ne este îndeajuns pentru a crede și a ne pregăti în așa fel ca atunci când va veni clipa morții, locul morții și felul morții noastre,
- aceasta să ne fie un zbor și nu o prăbușire,
o înălțare și nu o cădere,
o încununare și nu o osândă.
15 - De lucrurile pe care Tatăl Ceresc le-a păstrat sub stăpânire, e bine ca nimeni să nu se atingă.
Nu-i treaba noastră să știm în ce zi, în ce lună și în ce an va fi Venirea Domnului și Sfârșitul Lumii.
- Treaba noastră este să credem că va veni, ca să ne pregătim în așa fel încât să fim gata oricând va fi să vină.
ci să credem că va fi și să ne pregătim pentru a avea parte de ea.
Nu-i treaba noastră să știm cine este 666,
- ci treaba noastră este să credem tot ce ni s-a spus, ca să ne pregătim pentru ca să nu cădem atunci din lumină în întuneric, din har în păcat și din Hristos în Anticrist (Apoc. 13, 18).
Cine citește să înțeleagă. Și cine înțelege - să asculte!
17 - Martorul Credincios și Adevărat Isus Hristos, a venit în lume trimis de Tatăl nu ca să predice lumii despre Tatăl, ci să-L arate prin viața Sa, spunând: „cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl...
cine Mă aude pe Mine, Îl aude pe El...
Martorii lui Hristos, cei credincioși și adevărați, - au făcut și vor face și ei tot așa.
18 - O, ce mare deosebire este între un predicator, sau vorbitor al lui Hristos - și între un mărturisitor al Lui.
Predicatorul, spune cu gura lui ce-a făcut Hristos,
- dar mărturisitorul credincios arată cu faptele sale cum a făcut Isus.
Vorbitorul zice cu buzele sale,
mărturisitorul împlinește cu trăirea sa.
19 - Predicatorul numai a auzit sau a învățat de la alții, despre Hristos,
- dar mărturisitorul L-a cunoscut personal pe Isus, și tot ce spune și arată el, a auzit și a învățat de la Isus Însuși.
De aceea nu te opri la un predicator, ci mergi până la acela ce îl vei afla că este un mărturisitor al lui Hristos.
Numai acesta te va putea ajuta să ajungi și tu cu adevărat la părtășia cu Hristos.
20 - Numai acela care ajunge la starea de a fi cu vrednicie un mărturisitor al lui Hristos dintre cei mai smeriți, mai evlavioși și mai răbdători,
mai veghetori și mai rugători,
- da, numai acela poate duce cu adevărat mărturia mântuitoare și altora mai departe.
Numai când începi de la Ierusalim, - ajungi până la marginile pământului.
Doamne Duhule Sfinte, umple-ne de puterea Ta - și așa ne trimite să mărturisim Cuvântul Sfânt.
Amin.