Dumnezeu şi glasul Lui
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Prin slava şi închinarea adusă lui Isus Hristos Domnul, dovedeşte fiecare fiu al lui Dumnezeu, că şi el este lui Dumnezeu într-adevăr un fiu.
Oricine tăgăduieşte pe Fiul, este chiar prin acest lucru un tăgăduitor şi al Tatălui (1 Ioan 2, 23).
Oricine neagă existenţa sau Dumnezeirea Domnului nostru Isus Hristos aruncă aceeaşi batjocură şi asupra Tatălui.
Căci Tatăl şi Fiul Una sunt în mărturisirea Lor,
2 - Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, sunt Unul Dumnezeu Nedespărţit, în etern şi etern,
atât pentru slava şi închinarea celor care sunt fii ai lui Dumnezeu,
3 - Purtaţi-vă cu frică şi cutremur în timpul pribegiei voastre pe acest scurt pământ - ne sfătuieşte Biblia,
cu gura, prin slujbele voastre,
prin cântările, prin predicile voastre,
- ci mai ales daţi cinste Numelui Său Celui Sfânt, prin trăirea şi umblarea voastră, cu fapta, printre ceilalţi oameni.
4 - Da-ţi Domnului Isus slavă, voi toţi cei care aţi fost izbăviţi de El din primejdii de moarte,
din primejdii de ruşine
şi din atâtea alte felurite primejdii...
Căci toate aceste izbăviri v-au fost date numai prin mila şi dragostea puterii Sale.
5 - Da-ţi Domnului Isus slavă, voi toţi cei ce vă bucuraţi de un trai uşor şi mulţumitor pe pământ,
care vă bucuraţi de sănătate şi libertate,
de o minte sănătoasă,
de o pâine mai albă,
de o casă iubitoare şi liniştită...
fiindcă toate acestea sunt numai daruri ale Lui, pentru care în primul rând Lui Îi sunteţi datori (Rom. 2, 4).
Căci prin mijlocirea bunătăţii Sale sunt primite.
6 - Da-ţi nu oamenilor slavă, - ci lui Dumnezeu, voi toţi cei care aveţi orice talente,
şi situaţii alese pe pământ,
căci darurile acestea nu vă sunt nici date nici păstrate de puterea omenească,
ci le-aţi primit de la Hristos,
şi vi le păstrează Hristos
şi ar trebui să le închinaţi lui Hristos,
Da-ţi Domnului slava închinării voastre, voi toţi cei care vă bucuraţi de vreo cinste deosebită pe pământ.
Căci şi aceasta vă vine şi vă rămâne numai prin voia Lui.
7 - Închinaţi cinstea voastră Domnului Isus,
puneţi-o în slujba Lui,
faceţi ca prin ea să fie cinstit şi mai mult Numele Domnului Isus Hristos,
căci numai în felul acesta voi veţi fi găsiţi cu adevărat vrednici de cinste, atât în faţa lui Dumnezeu, cât şi a oamenilor.
8 - Prezenţa lui Dumnezeu în toate şi pretutindeni, este aşa de puternică şi de răsunătoare,
de vie şi de vizibilă în orice loc şi în orice vreme pe tot pământul şi pe tot cerul,
încât trebuie să fie cineva ori plin de orbie,
ori plin de răutate - ca să n-o vadă
şi să n-o audă.
9 - Dacă are cineva cât de puţină minte sănătoasă
şi ochi cât de puţini atenţi,
- acela nu se poate să nu-L descopere pe Dumnezeu la fiecare pas,
cu teamă sau cu bucurie,
cu admiraţie sau cu spaimă,
cu uimire sau cu proşternere în faţa Lui,
- cu cerere sau cu recunoştinţă.
10 - Din clipa când glasul Domnului exteriorizându-Se din Tatăl, a creat Lumina şi Timpul,
- acest slăvit glas al lui Dumnezeu, a răsunat mereu creator,
scoţând din El Însuşi,
una după alta,
creaţiile şi creaturile,
văzutele şi nevăzutele,
cunoscutele şi necunoscutele încă...
fiindcă nimic din ce se face nu se face fără El.
11 - Tot ce trebuie să fie,
tot ce era conceput din Eternitate de El, când era în Tatăl, Ideea,
înainte de a fi Cuvânt, Glas,
- după ce a răsunat prima dată în golul imens şi întunecat, făcând Lumina,
a răsunat apoi felurit şi mereu mai bogat,
a creat zilele,
şi viaţa,
şi mişcarea,
şi echilibrul,
şi ordinea,
şi frumuseţea,
şi diversitatea,
şi trecerile...
12 - După ce a creat totul, Dumnezeu Creatorul tuturor S-a odihnit, admirând cu bucurie tot ce crease (Facere 1, 31),
creând astfel una din cele mai mari binefaceri ale Sale: Odihna şi Tăcerea...
13 - Înainte de a fi făcut soarele, luna, stelele, cărora El le-a dat în ziua a patra din strălucirea Sa,
pentru luminarea zidirii Sale,
- Glasul Domnului răsunase revărsând din Sine Însuşi Lumina în fiecare dimineaţă, -
şi retrăgându-Şi-o în Sine în fiecare seară.
Astfel era seara şi dimineaţa.
Noaptea şi ziua...
- tot aşa după cum mările îşi cresc şi îşi descresc în flux şi în reflux continuu, aceleaşi ape după aceeaşi Poruncă.
14 - De atunci, din toate aceste lucrări ale Lui, Glasul Său răsună atât de puternic, pentru urechile şi inimile noastre.
Din cele duhovniceşti Îl desprindem cu credinţă, cu simţirile inimii, cu intuirea presimţirii - adică cu acele minuni şi dovezi prezente în fiecare din noi,
15 - Ferice de ochii care văd şi de urechile care aud acest Glas Binecuvântat!
Recunoscând în El pe Isus Hristos, Expresia Tatălui.
Şi Întruparea Dragostei Lui.
16 - Ferice de cine ascultă cu smerenie Glasul lui Dumnezeu şi-L urmează cu credincioşie (Matei 13, 16-17).
Ferice de ochii care Îl văd în lucrările Sale pe Acela care le-a dat lumina şi viaţa tuturor
şi care ne-o dă când vrea şi nouă
şi care ne-o retrage iarăşi când voieşte El.
17 - Ferice de acela care auzind Glasul Domnului, Îl crede şi urmează. Glasul Domnului Cel atât de Puternic şi de Adevărat,
despre care toată istoria lumii văzută şi nevăzută mărturiseşte necontenit.
18 - O, Doamne cât de puţini sunt acei oameni care ascultă şi urmează Glasul Tău, care şi când le merge rău, să nu li se piardă inima, nici când le merge bine, să nu li se întunece mintea...
- căci numai aceştia nu-şi pierd mintea când sunt ridicaţi
şi inima când sunt trântiţi.
19 - Cât de puţini sunt oamenii care în zilele tinereţii lor sănătoase şi puternice - să nu înnebunească de încrezuţi,
în zilele înălţării lor în scaune de cinste pământească, să nu fie tirani,
în zilele stăpânirii unor avuţii lumeşti, să nu fie zgârciţi,
în zilele când toate lucrurile le merg din plin, să nu fie trufaşi
şi când pe tot ce pun mâna lor, sporeşte, reuşeşte şi creşte,
- cât de puţini într-adevăr sunt oamenii care atunci, să cugete la lucrurile înţelepte, cu smerenie şi teamă de Domnul!
20 - Cât de puţini dintre tineri, cugetă cu teamă de păcat, la un viitor frumos şi ascultător de Dumnezeu.
Cât de puţini viteji lumeşti cugetă la neprevăzutul pedepsitor care vine pe neaşteptate asupra lor.
Cât de puţini împăraţi gândesc la ruină, la cădere, la exil, când sunt pe tron.
Ce deşertăciune este slava lumii, vede omul numai când o pierde.
Amin.