Dumnezeu și glasul Lui
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Prin slava și închinarea adusă lui Isus Hristos Domnul, dovedește fiecare fiu al lui Dumnezeu, că și el este lui Dumnezeu într-adevăr un fiu.
Oricine tăgăduiește pe Fiul, este chiar prin acest lucru un tăgăduitor și al Tatălui (1 Ioan 2, 23).
Oricine neagă existența sau Dumnezeirea Domnului nostru Isus Hristos aruncă aceeași batjocură și asupra Tatălui.
Căci Tatăl și Fiul Una sunt în mărturisirea Lor,
2 - Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, sunt Unul Dumnezeu Nedespărțit, în etern și etern,
atât pentru slava și închinarea celor care sunt fii ai lui Dumnezeu,
3 - Purtați-vă cu frică și cutremur în timpul pribegiei voastre pe acest scurt pământ - ne sfătuiește Biblia,
cu gura, prin slujbele voastre,
prin cântările, prin predicile voastre,
- ci mai ales dați cinste Numelui Său Celui Sfânt, prin trăirea și umblarea voastră, cu fapta, printre ceilalți oameni.
4 - Da-ți Domnului Isus slavă, voi toți cei care ați fost izbăviți de El din primejdii de moarte,
din primejdii de rușine
și din atâtea alte felurite primejdii...
Căci toate aceste izbăviri v-au fost date numai prin mila și dragostea puterii Sale.
5 - Da-ți Domnului Isus slavă, voi toți cei ce vă bucurați de un trai ușor și mulțumitor pe pământ,
care vă bucurați de sănătate și libertate,
de o minte sănătoasă,
de o pâine mai albă,
de o casă iubitoare și liniștită...
fiindcă toate acestea sunt numai daruri ale Lui, pentru care în primul rând Lui Îi sunteți datori (Rom. 2, 4).
Căci prin mijlocirea bunătății Sale sunt primite.
6 - Da-ți nu oamenilor slavă, - ci lui Dumnezeu, voi toți cei care aveți orice talente,
și situații alese pe pământ,
căci darurile acestea nu vă sunt nici date nici păstrate de puterea omenească,
ci le-ați primit de la Hristos,
și vi le păstrează Hristos
și ar trebui să le închinați lui Hristos,
Da-ți Domnului slava închinării voastre, voi toți cei care vă bucurați de vreo cinste deosebită pe pământ.
Căci și aceasta vă vine și vă rămâne numai prin voia Lui.
7 - Închinați cinstea voastră Domnului Isus,
puneți-o în slujba Lui,
faceți ca prin ea să fie cinstit și mai mult Numele Domnului Isus Hristos,
căci numai în felul acesta voi veți fi găsiți cu adevărat vrednici de cinste, atât în fața lui Dumnezeu, cât și a oamenilor.
8 - Prezența lui Dumnezeu în toate și pretutindeni, este așa de puternică și de răsunătoare,
de vie și de vizibilă în orice loc și în orice vreme pe tot pământul și pe tot cerul,
încât trebuie să fie cineva ori plin de orbie,
ori plin de răutate - ca să n-o vadă
și să n-o audă.
9 - Dacă are cineva cât de puțină minte sănătoasă
și ochi cât de puțini atenți,
- acela nu se poate să nu-L descopere pe Dumnezeu la fiecare pas,
cu teamă sau cu bucurie,
cu admirație sau cu spaimă,
cu uimire sau cu proșternere în fața Lui,
- cu cerere sau cu recunoștință.
10 - Din clipa când glasul Domnului exteriorizându-Se din Tatăl, a creat Lumina și Timpul,
- acest slăvit glas al lui Dumnezeu, a răsunat mereu creator,
scoțând din El Însuși,
una după alta,
creațiile și creaturile,
văzutele și nevăzutele,
cunoscutele și necunoscutele încă...
fiindcă nimic din ce se face nu se face fără El.
11 - Tot ce trebuie să fie,
tot ce era conceput din Eternitate de El, când era în Tatăl, Ideea,
înainte de a fi Cuvânt, Glas,
- după ce a răsunat prima dată în golul imens și întunecat, făcând Lumina,
a răsunat apoi felurit și mereu mai bogat,
a creat zilele,
și viața,
și mișcarea,
și echilibrul,
și ordinea,
și frumusețea,
și diversitatea,
și trecerile...
12 - După ce a creat totul, Dumnezeu Creatorul tuturor S-a odihnit, admirând cu bucurie tot ce crease (Facere 1, 31),
creând astfel una din cele mai mari binefaceri ale Sale: Odihna și Tăcerea...
13 - Înainte de a fi făcut soarele, luna, stelele, cărora El le-a dat în ziua a patra din strălucirea Sa,
pentru luminarea zidirii Sale,
- Glasul Domnului răsunase revărsând din Sine Însuși Lumina în fiecare dimineață, -
și retrăgându-Și-o în Sine în fiecare seară.
Astfel era seara și dimineața.
Noaptea și ziua...
- tot așa după cum mările își cresc și își descresc în flux și în reflux continuu, aceleași ape după aceeași Poruncă.
14 - De atunci, din toate aceste lucrări ale Lui, Glasul Său răsună atât de puternic, pentru urechile și inimile noastre.
Din cele duhovnicești Îl desprindem cu credință, cu simțirile inimii, cu intuirea presimțirii - adică cu acele minuni și dovezi prezente în fiecare din noi,
15 - Ferice de ochii care văd și de urechile care aud acest Glas Binecuvântat!
Recunoscând în El pe Isus Hristos, Expresia Tatălui.
Și Întruparea Dragostei Lui.
16 - Ferice de cine ascultă cu smerenie Glasul lui Dumnezeu și-L urmează cu credincioșie (Matei 13, 16-17).
Ferice de ochii care Îl văd în lucrările Sale pe Acela care le-a dat lumina și viața tuturor
și care ne-o dă când vrea și nouă
și care ne-o retrage iarăși când voiește El.
17 - Ferice de acela care auzind Glasul Domnului, Îl crede și urmează. Glasul Domnului Cel atât de Puternic și de Adevărat,
despre care toată istoria lumii văzută și nevăzută mărturisește necontenit.
18 - O, Doamne cât de puțini sunt acei oameni care ascultă și urmează Glasul Tău, care și când le merge rău, să nu li se piardă inima, nici când le merge bine, să nu li se întunece mintea...
- căci numai aceștia nu-și pierd mintea când sunt ridicați
și inima când sunt trântiți.
19 - Cât de puțini sunt oamenii care în zilele tinereții lor sănătoase și puternice - să nu înnebunească de încrezuți,
în zilele înălțării lor în scaune de cinste pământească, să nu fie tirani,
în zilele stăpânirii unor avuții lumești, să nu fie zgârciți,
în zilele când toate lucrurile le merg din plin, să nu fie trufași
și când pe tot ce pun mâna lor, sporește, reușește și crește,
- cât de puțini într-adevăr sunt oamenii care atunci, să cugete la lucrurile înțelepte, cu smerenie și teamă de Domnul!
20 - Cât de puțini dintre tineri, cugetă cu teamă de păcat, la un viitor frumos și ascultător de Dumnezeu.
Cât de puțini viteji lumești cugetă la neprevăzutul pedepsitor care vine pe neașteptate asupra lor.
Cât de puțini împărați gândesc la ruină, la cădere, la exil, când sunt pe tron.
Ce deșertăciune este slava lumii, vede omul numai când o pierde.
Amin.