Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
Prin unirea lor cu Hristos ucenicii au căpătat cetățenia cerească,
au devenit cetățeni ai Împărăției lui Hristos, al cărei Împărat este El, Isus, Domnul lor.
Taina aceasta pe care Hristos le-o descoperea atunci în chip așa de limpede și hotărât, a ajuns apoi pentru ei cea mai luminoasă încredințare. Și cea mai clară explicație pentru toată soarta lor din lume. Aceste cuvinte testamentare ale Mântuitorului, le-a pecetluit pe totdeauna soarta, aceeași cu a Lui.
- Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
Prin nașterea din nou, din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul lui Dumnezeu, ucenicul lui Hristos capătă o ființă duhovnicească, de natură duhovnicească, pentru o chemare duhovnicească.
Ieșind din robia păcatului,
lepădându-se de stăpânirea diavolului
și renunțând la înfierea lumească,
- sufletul devenit ucenic al lui Hristos a intrat prin chiar această naștere din nou, în robia neprihănirii, în ascultarea lui Dumnezeu și în înfierea cerească, devenind un străin pentru lume și un moștenitor al lui Dumnezeu (Efes. 2, 1-12; Gal. 4, 1-26; 1 Petru 1, 23).
Cei care au fost cândva cetățeni ai unei țări, fii ai ei și iubiți de ea, - când odată renunță la cetățenia acesteia și își aleg o altă cetățenie, prin chiar acest fapt, ajung nu numai niște străini pentru țara aceea la a cărei cetățenie au renunțat. Ci chiar să fie priviți ca niște vrăjmași ai ei și tratați ca niște răufăcători.
Îndată ce au băgat de seamă că Isus este Fiul Tatălui și nu fiul lumii, au început să-L urască și să caute cel mai grabnic mijloc să-L trimită peste hotarele lor, înapoi la Cel care L-a trimes.
Îndată ce lumea bagă de seamă că ucenicul Domnului nu mai este de al ei, procedează față de el tot așa ca față de Hristos;
- caută să-l alunge dintre ai săi,
să-l scoată din mijlocul ei,
să-l trimită cât mai curând în țara sa.
Pentru aceasta folosește toate mijloacele pe care le-a scornit diavolul, de la cel mai nedrept până la cel mai crud.
Și totuși, deși adevărul de mai nainte al cuvintelor lui Dumnezeu, se vede atât de limpede și în Sfintele Scripturi și în viața de toate zilele, totuși vedem încă destui oameni care spun că sunt ucenici ai lui Hristos,
că au nașterea din nou,
că au cetățenia cerească
și că sunt moștenitori ai vieții veșnice,
- dar n-au dovezile însoțitoare ale acestei stări.
În Cuvântul Domnului ei apar așa, dar în realitate nu. Ce e cu aceștia?
- Pe harta țării sunt o mulțime de râuri.
Ele sunt însemnate și descrise ca niște ape curgătoare cu malurile pline de viață.
Când te apropii de ele vezi și niște tăblițe pe care scrie numele lor.
Și totuși sunt vremuri și locuri în care aceste ape sunt seci. Vezi numai albia lor goală și uscată cu noroaiele de pe fundul lor.
Numele lor este acolo.
Urma că ele au fost cândva pline de viață, se vede.
Dar acum poți să arzi de sete și poți să cauți oricât - nu mai găsești acolo nici strop de umezeală și de stâmpărare.
Ci uscăciune și moarte.
Credinciosule și frate, oare nu cumva tu ai ajuns să fii din nou din lume?
Nu cumva trăirea ta care odată se lepădase de păcat și se unise cu Hristos, a ajuns din nou să se lepede de Hristos și să se unească cu păcatul?
- și ai devenit din nou un fiu al întunericului și moștenitor al osândei? (Rom. 1, 32; Apoc. 21, 27).
Ochiul lui Dumnezeu care te cercetează ce vede la tine?
- sau vede faptele firii pământești care însoțesc lepădarea de Hristos și unirea cu felul lumii, vrăjmașă cu Dumnezeu?
Prin răspunsul pe care ți-l dă conștiința ta, îți vei vedea plata ce te așteaptă în veșnicie.
Slavă Ție Domnul și Dumnezeul nostru,
care prin Taina nașterii din nou, Ți-ai ales un popor al Tău,
care să fie plin de râvnă pentru fapte bune
și umblând în căutarea moștenirii Împărăției Tale,
să trăiască prețuind lucrurile care nu se văd,
ca niște străini și călători prin lumea aceasta,
dorind să fie găsiți vrednici de Împărăția Ta cerească.
Te rugăm ajută-ne pe toți ai Tăi, să dovedim prin toată trăirea noastră că nici noi nu suntem din lume,
că suntem niște râuri pline de ape duhovnicești.
Amin.
+
Nu-i nimic în lumea asta ca să-ți dea atâta pace
câtă Dumnezeu dă celui care voia Lui o face.
+
Precum focul nu stă-n apă ci se stinge biruit
nici dorința rea nu poate sta-ntr-un suflet curățit.