Isus i-a zis: Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
Nimeni n-a putut explica deplin până astăzi ce este Viața.
Nimeni nu poate ști sigur cum a apărut Viața.
Nimeni nu-i poate ști vieții nici începutul, nici durata, nici sfârșitul, nici continuarea, după aceea ce pare acum un sfârșit.
Toate acestea sunt taine, care numai pentru credință au o explicație: Hristos. Și numai Scriptura le arată celor ce cred Cuvântul Lui.
Domnul Isus Hristos, a spus-o Însuși, că El este Învierea și Viața.
Învierea dintâi, din Început.
Adică acea chemare la Ființă, a tot ce era în neființă înainte de a fi Lumina celei dintâi Dimineți,
și chemarea în Existență a tot ce era în Neexistență, înainte de Exteriorizarea Lui din Tatăl,
și chemarea spre Materializare a tot ce exista numai în stare spirituală, în Sine Însuși.
Cuvântul, adică Hristos, Dumnezeul Adevărat din Dumnezeu Adevărat a fost cea dintâi Materializare la început (Ioan 1, 1).
Înainte de Început, Cuvântul exista ca Idee în El Însuși, care Este Veșnicul, Unicul Nemuritor.
Și prin El Cuvântul s-au creat toate cele care sunt Spirit materializat, sau Materie spiritualizată.
În Hristos, care este Izvorul și Cuprinsul Nemărginit, era și ființa noastră, înainte de a fi trup, dar care s-a materializat apoi, crescând în jurul sufletului, acel sâmbure de viață din noi, care ne învie rând pe rând, părticică cu părticică, întregind materia care aveam să fim noi, pentru existența aceasta.
În această existență veneam rânduiți pentru împlinirea faptelor bune pe care El, Dumnezeu, ni le pregătise ca să le realizăm, spre slava Lui și spre dobândirea personalității noastre.
Această personalitate va exista apoi, de sine stătătoare căpătând valoare prin meritele câștigate prin luptă, cu muncă și cu stăruință,
prin lucrarea voinței și a credinței proprii, dovedind o conștiință de sine, cu un loc și un scop veșnic.
În Hristos era viața noastră cea nouă, duhovnicească, mult înainte de-a arăta ea, și de a o simți noi, în ființa noastră cea trupească.
Doar fiecare din cei născuți din nou sunt în ei o altă ființă, pe care n-o aveam înainte,
sunt o ființă nouă, alta decât cea trupească...
un eu nou cu alți ochi, cu alte urechi, cu altă inimă, cu alte gusturi și simțiri, cu o altă trăire, pentru alte scopuri decât cele trupești.
Și dintr-o dată această ființă nouă a căpătat pentru noi preț nespus mai mare și o întâietate cu atât mai puternică asupra ființei noastre celei vechi și materiale, cu cât lumea nouă pentru care trăim și scopul nou pentru care înviase, ne sunt nespus mai de preț, decât cele vechi.
Unde fusese înainte această ființă pe care o avem acum atât de vie, de puternică, de poruncitoare în noi?
Și dacă știm bine acum, din Cuvântul Cel Veșnic al lui Hristos, că această nouă ființă a noastră este fără de sfârșit (Efes. 2, 1-7) știm și că este fără început.
Atunci trebuie să știm și că înainte de a fi pusă în noi, ea era în Hristos (Colos. 1, 15-17; Fap. Ap. 17, 28; Ioan 1, 13).
Deci din Hristos ne-am născut, adică am devenit noi.
El este Învierea noastră, adică Izvorul din care ne desprindem începutul.
Și El Viața, adică mijlocul prin care ne continuăm existența, lucrând și creând. Spre a deveni fii ai Lui, valori deosebite, cu misiuni și nume diferite, spre mulțirea fericirii și laudelor lui Dumnezeu.
Și asemenea nouă tot ce are viață, vine tot din Isus Hristos,
după cum tot ce este rază de lumină pe pământ,
vine de la același Soare.
Slavă Eternă Ție Isuse Viu Izvor Etern de Învieri și de Vieți.
Tu ești Necuprinsa Viață în care eram înainte de a fi ce suntem și în care ne vom cuprinde după ce forma sub care existăm astăzi, nu va mai fi...
Din Tine și prin Tine am devenit ce suntem, și Tu ai făcut și faci, tot ce se realizează prin noi.
Tu ai pregătit chipul pe care îl avem acum,
și locul în care suntem, viețuim și creăm,
și calea pe care să umblăm
și binele pe care să-l facem,
și meritele pe care să ni le câștigăm,
și virtuțile pe care să le dobândim,
și toate, spre fericirea noastră și spre mulțumirea fericirii Tale, care ne dorești fericiți.
Slavă Ție Isuse Bun, Răbdarea prin care biruim încercările noastre.
Slavă Ție Isuse Scump, Iubirea din care înflorești iubirea inimilor noastre.
Slavă Ție Isuse Sfânt, Neprihănirea în care găsim pacea conștiinței noastre.
Slavă Ție Isuse Strălucit, Lumină din care gustăm cunoașterea conștientă a fericirii desăvârșite.
Slavă Ție Isuse Viața și Veșnicia noastră Cel din care ne-am desprins trecători
și în care ne vom cuprinde veșnic,
atât de liberi și atât de legați, toți cei care avem aceeași părtășie și aceeași Fire Dumnezeiască, cu Tine și ca Tine.
Slavă Ție Isuse Dumnezeul și Slava noastră.
Amin.