Isus i-a zis: Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
Nimeni n-a putut explica deplin până astăzi ce este Viaţa.
Nimeni nu poate şti sigur cum a apărut Viaţa.
Nimeni nu-i poate şti vieţii nici începutul, nici durata, nici sfârşitul, nici continuarea, după aceea ce pare acum un sfârşit.
Toate acestea sunt taine, care numai pentru credinţă au o explicaţie: Hristos. Şi numai Scriptura le arată celor ce cred Cuvântul Lui.
Domnul Isus Hristos, a spus-o Însuşi, că El este Învierea şi Viaţa.
Învierea dintâi, din Început.
Adică acea chemare la Fiinţă, a tot ce era în nefiinţă înainte de a fi Lumina celei dintâi Dimineţi,
şi chemarea în Existenţă a tot ce era în Neexistenţă, înainte de Exteriorizarea Lui din Tatăl,
şi chemarea spre Materializare a tot ce exista numai în stare spirituală, în Sine Însuşi.
Cuvântul, adică Hristos, Dumnezeul Adevărat din Dumnezeu Adevărat a fost cea dintâi Materializare la început (Ioan 1, 1).
Înainte de Început, Cuvântul exista ca Idee în El Însuşi, care Este Veşnicul, Unicul Nemuritor.
Şi prin El Cuvântul s-au creat toate cele care sunt Spirit materializat, sau Materie spiritualizată.
În Hristos, care este Izvorul şi Cuprinsul Nemărginit, era şi fiinţa noastră, înainte de a fi trup, dar care s-a materializat apoi, crescând în jurul sufletului, acel sâmbure de viaţă din noi, care ne învie rând pe rând, părticică cu părticică, întregind materia care aveam să fim noi, pentru existenţa aceasta.
În această existenţă veneam rânduiţi pentru împlinirea faptelor bune pe care El, Dumnezeu, ni le pregătise ca să le realizăm, spre slava Lui şi spre dobândirea personalităţii noastre.
Această personalitate va exista apoi, de sine stătătoare căpătând valoare prin meritele câştigate prin luptă, cu muncă şi cu stăruinţă,
prin lucrarea voinţei şi a credinţei proprii, dovedind o conştiinţă de sine, cu un loc şi un scop veşnic.
În Hristos era viaţa noastră cea nouă, duhovnicească, mult înainte de-a arăta ea, şi de a o simţi noi, în fiinţa noastră cea trupească.
Doar fiecare din cei născuţi din nou sunt în ei o altă fiinţă, pe care n-o aveam înainte,
sunt o fiinţă nouă, alta decât cea trupească...
un eu nou cu alţi ochi, cu alte urechi, cu altă inimă, cu alte gusturi şi simţiri, cu o altă trăire, pentru alte scopuri decât cele trupeşti.
Şi dintr-o dată această fiinţă nouă a căpătat pentru noi preţ nespus mai mare şi o întâietate cu atât mai puternică asupra fiinţei noastre celei vechi şi materiale, cu cât lumea nouă pentru care trăim şi scopul nou pentru care înviase, ne sunt nespus mai de preţ, decât cele vechi.
Unde fusese înainte această fiinţă pe care o avem acum atât de vie, de puternică, de poruncitoare în noi?
Şi dacă ştim bine acum, din Cuvântul Cel Veşnic al lui Hristos, că această nouă fiinţă a noastră este fără de sfârşit (Efes. 2, 1-7) ştim şi că este fără început.
Atunci trebuie să ştim şi că înainte de a fi pusă în noi, ea era în Hristos (Colos. 1, 15-17; Fap. Ap. 17, 28; Ioan 1, 13).
Deci din Hristos ne-am născut, adică am devenit noi.
El este Învierea noastră, adică Izvorul din care ne desprindem începutul.
Şi El Viaţa, adică mijlocul prin care ne continuăm existenţa, lucrând şi creând. Spre a deveni fii ai Lui, valori deosebite, cu misiuni şi nume diferite, spre mulţirea fericirii şi laudelor lui Dumnezeu.
Şi asemenea nouă tot ce are viaţă, vine tot din Isus Hristos,
după cum tot ce este rază de lumină pe pământ,
vine de la acelaşi Soare.
Slavă Eternă Ţie Isuse Viu Izvor Etern de Învieri şi de Vieţi.
Tu eşti Necuprinsa Viaţă în care eram înainte de a fi ce suntem şi în care ne vom cuprinde după ce forma sub care existăm astăzi, nu va mai fi...
Din Tine şi prin Tine am devenit ce suntem, şi Tu ai făcut şi faci, tot ce se realizează prin noi.
Tu ai pregătit chipul pe care îl avem acum,
şi locul în care suntem, vieţuim şi creăm,
şi calea pe care să umblăm
şi binele pe care să-l facem,
şi meritele pe care să ni le câştigăm,
şi virtuţile pe care să le dobândim,
şi toate, spre fericirea noastră şi spre mulţumirea fericirii Tale, care ne doreşti fericiţi.
Slavă Ţie Isuse Bun, Răbdarea prin care biruim încercările noastre.
Slavă Ţie Isuse Scump, Iubirea din care înfloreşti iubirea inimilor noastre.
Slavă Ţie Isuse Sfânt, Neprihănirea în care găsim pacea conştiinţei noastre.
Slavă Ţie Isuse Strălucit, Lumină din care gustăm cunoaşterea conştientă a fericirii desăvârşite.
Slavă Ţie Isuse Viaţa şi Veşnicia noastră Cel din care ne-am desprins trecători
şi în care ne vom cuprinde veşnic,
atât de liberi şi atât de legaţi, toţi cei care avem aceeaşi părtăşie şi aceeaşi Fire Dumnezeiască, cu Tine şi ca Tine.
Slavă Ţie Isuse Dumnezeul şi Slava noastră.
Amin.