Evanghelia de duminică: căutați la păsările cerului și la crinii câmpului (1)

Zis-a Domnul: Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ținea la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea, vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși, Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte?

Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru Cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6, 22-33).

Acum duminică avem o Evanghelie din cele mai frumoase și plină de adânci învățături. Începe această Evanghelie așa de frumos prin a spune că luminătorul trupului este ochiul. N-are nici un preț viața aceasta pământească, dacă n-ai vedere; dacă n-ai ochi sănătoși. Așa e și cu viața sufletească. N-are nici un preț viața cea sufletească, dacă ochii tăi cei sufletești sunt stricați, dacă vederea ta cea sufletească e stricată, dacă îți lipsește lumina sufletului. Această lumină este Isus Mântuitorul, căci El a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (Ioan 8, 12). Această lumină a lui Hristos îți deschide ochii să vezi rosturile acestei vieți; ca să te afli pe tine însuți și rostul vieții tale. Dacă n-ai această lumină, ochi ai, dar nu vezi (Psalm 134, 16). Răului zici că este bun și binelui zici că este rău, întunericul îl numești lumină și lumina întuneric, amarul dulce și dulcele amar (Isaia 5, 20). O, ce de creștini sunt cărora le lipsește această lumină a vieții, a sufletului!

Nu puteți sluji la doi domni, și lui Dumnezeu și lui mamona... zice mai departe Evanghelia. Cu litere de aur ar trebui scrise aceste cuvinte pe pereții caselor noastre, și mai ales în inimile noastre, căci cei mai mulți creștini își pierd sufletul și viața de veci tocmai pentru că își închipuie că pot sluji deodată și lui Dumnezeu și diavolului. Viața creștinilor de azi s-ar putea împărți în trei feluri de slujiri. În clasa întâi sunt cei mulți, mulți, care slujesc numai diavolului, adică cei care înoată în păcate și fărădelegi, și de cele sufletești nici habar nu au. În clasa a doua sunt cei puțini, puțini, care slujesc numai lui Dumnezeu trăind o viață cu Domnul și Evanghelia Lui. Între aceste două clase stă apoi mulțimea cea mare a celor care umblă să slujească și lui Dumnezeu și lui mamona. Aceștia sunt cei despre care zice într-alt chip Scriptura că sunt nici reci, nici fierbinți, ci căldicei (Apoc. 3, 15). De multe ori pe aceștia din urmă îi atragi mai greu în slujba Domnului, decât pe cei reci de tot. De ce? Pentru că cel pângărit, când Îl află și Îl primește cu adevărat pe Domnul, se schimbă dintr-odată cu totul; din slujba diavolului trece dintr-odată cu totul în slujba Domnului, din rece se face fierbinte, dar pe cel căldicel, diavolul îl înșală cu șoapta să creadă că el își face datoria, că face destul pentru Dumnezeu și sufletul său.

Un ostaș din Oastea Domnului îmi scrie că la început își zicea: da ce vorbă o mai fi și asta, ostașul lui Hristos?... că doară și eu slujesc lui Hristos... că doară nici eu nu slujesc diavolului... merg la biserică... îmi fac rugăciunile... postesc... însă mai târziu - scrie ostașul - m-am întrebat în mine: oare slujesc eu numai lui Hristos? Viața mea și inima mea au răspuns: ba! Viața mea și inima mea parcă mă mustra zicându-mi: suflete dragă, bagă de seamă că tu umbli să slujești și lui Dumnezeu și diavolului. Dimineața te rogi lui Dumnezeu, dar mai târziu Îl sudui pe Dumnezeu... Duminică dimineața mergi la biserică și te închini lui Dumnezeu, dar după amiază te duci la crâșmă și te închini și diavolului cu beție, sudalme, etc... Postești de mâncări, dar nu și de faptele cele rele... Aceste cugetări - scrie ostașul - m-au îndemnat să intru în Oastea Domnului cu hotărârea să slujesc numai lui Hristos.

O, ce mare înșelător e diavolul! El nu umblă să-l rupă pe om cu totul de Dumnezeu; își dă seama că acest lucru ar fi mai greu. Înșală însă Satana pe creștini cu șoapta că și-au făcut datoria față de suflet, că sunt destul de calzi pentru Dumnezeu. Da ce? - zice Satana - doară na-i să te faci călugăr mai omule!... de ce să te lași de bucuriile și plăcerile vieții?... ți-ai făcut datoria față de suflet... viața își cere și ea plăcerile ei... așa-i făcută viața - șoptește Satana - că trebuie ici colea să mai și înșeli, să mai și minți, să mai și furi, etc.

Cu astfel de șoapte înșală Satana pe oameni să creadă că pot sluji și lui Dumnezeu și lui mamona.

Împotriva acestei înșelăciuni diavolești este numai o singură cale de scăpare: să-L primești pe Mântuitorul ca pe un Stăpân, Poruncitor și Împărat al sufletului. N-au primit creștinii de azi așa pe Mântuitorul, căci când astfel Îl primești, atunci Satana nu te mai poate trage în slujba lui, atunci ești robul Domnului și Îi slujești Lui cu toate faptele tale, cu toate vorbele tale, cu toate purtările tale, cu toată inima ta și cu tot sufletul tău. Astfel slujești tu lui Dumnezeu?

Evanghelia de duminică ne învață mai departe să aruncăm toate grijile vieții noastre asupra Domnului; să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, grija de suflet, căci apoi Tatăl ceresc are El grijă de noi, așa cum are grijă de păsările cerului și de crinii câmpului. Mare și frumos adevăr spune Evanghelia! Dar acest adevăr - s-o spunem adevărat - multora li se pare o glumă, un lucru de zâmbit. Acest adevăr îl poate pricepe și îl poate simți și avea în viața lui, numai cel ce trăiește o viață cu Domnul și Evanghelia Lui, numai cel ce este un adevărat copil al lui Dumnezeu.

Când ești cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, atunci Tatăl ceresc are grijă de tine până în cele mai mici amănunte. Văzut-ați cum sunt copiii: n-au nici o grijă și nu cunosc grija vieții; așa e și cu noi când suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu; deodată scăpăm de toate grijile și necazurile. Tatăl ceresc le ia asupră-Și.

Când trăiești o viață cu Domnul, atunci între tine și grijile, necazurile vieții, stă Domnul; atunci tu nu vezi necazurile, ci vezi pe Domnul. Însă cei necredincioși nu pot vedea pe Domnul de mulțimea necazurilor. Necredința - sau mai bine zis puțina credință - pune între om și Dumnezeu, necazurile. Puțin credinciosul se uită la necazuri, nu la Domnul, sau mai bine zis, nu poate vedea pe Domnul, de mulțimea necazurilor.

În psaltire este un minunat psalm de întregire la Evanghelia de duminică. E psalmul 22: Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă... O, ce Păstor bun este Domnul și ce pășuni minunate are El, dar dacă vrei să fi îngrijit de El, trebuie să fii oaia Lui, trebuie să fi în turma Lui și să asculți de El. Aici e taina Evangheliei de duminică: dacă vrei să scapi de greutățile și necazurile vieții, intră cu adevărat în turma lui Isus și te fă cu adevărat o oaie ascultătoare de El. O, ce viață ușoară și dulce trăiește cel care este cu adevărat un copil al Domnului și o oaie din turma Lui! El are grijă de tine (Psalm 30, 25), spre El arunci grija ta și El te hrănește.

Să nu fiu rău înțeles. Nu cumva să creadă cineva că Evanghelia ar învăța prin aceasta lene și nepăsare; ar învăța să aștepte omul să-i dea Domnul de-a gata tot ce-i trebuie. Păsările cerului - la pilda cărora ne mână Evanghelia - sunt pilde de hărnicie; ele aleargă toată ziua după hrana lor - (mergi leneșule la furnică, zice înțeleptul Solomon). Înțelesul Evangheliei e să cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, grija sufletului, căci apoi sporul și binecuvântarea lui Dumnezeu se pogoară și în lucrul mâinilor tale. Să fi, să te faci cu adevărat un copil al Domnului și o oaie din turma Lui - și apoi El va îngriji de tine și de lipsurile tale. O, ce viață dulce și ușoară este aceasta! Trăiești tu cititorule o astfel de viață?

Iosif Trifa.