Evanghelia de duminică: femeia cananeancă
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Acum duminică avem la rând Evanghelia cu femeia cananeancă de la Matei 15, 21-28. Noi am tâlcuit această Evanghelie pe larg și frumos în Calendarul nostru din anul acesta, sub titlul Cum stai tu față de examenul de credință de la Matei 15, 21? Citiți în tâlcul de acolo.
Femeia cananeancă, cu adevărat a prestat un examen strălucit de credință. De 3 ori îi respinsese Domnul rugarea, - și tot nu și-a pierdut credința.
La sfârșitul acestui examen, Mântuitorul îi zice: O, femeie, mare este credința ta, adică tu femeie crezuși că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu... crezuși că pot tămădui pe fiica ta... adăugași la credința ta rugăciuni, smerenie, umilință, stăruință... Eu nu răspunsei la rugăciunea ta. Interveniși prin apostoli și iarăși te-am respins... ai căzut iarăși în fața Mea cu credință și rugăciune stăruitoare... ți-am răspuns din nou și cu apăs că nu te pot asculta... îți dădui să înțelegi că ești o păgână - un câine - și Eu am pâine numai pentru copiii lui Israel... Iar tu nici atunci nu ai pierdut credința și încrederea în Mine, ci ca un câine alungat, te-ai tras din nou lângă picioarele Mele, cerând o fărâmă din darul și ajutorul Meu... respingerile Mele au fost o încercare a credinței tale... te-am respins ca să-ți încerc credința și să fac din tine o pildă de credință, de încredere, de rugăciune stăruitoare, pentru toți oamenii din toate vremile...
Așa trebuie să fie și credința noastră: tare, statornică, stăruitoare.
O, ce veste dulce și scumpă ne aduce Evanghelia aceasta! Ea ne spune din nou că Isus a fost trimis pentru oile cele pierdute. El a venit anume pentru tine, dragă suflet pierdut, și pentru mântuirea ta.
Este însă ceva ce ne deosebește de femeia din Evanghelie. Ea era o femeie păgână și cerșea ca o păgână, o fărâmă de la masa Domnului Isus.
Noi însă suntem fiii Lui pe care El Însuși ne cheamă la masă, zicându-ne: Veniți, căci iată că toate sunt gata (Luca 14, 17); orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul (Ioan 14, 13); Luați, mâncați cât vă trebuie (Matei 26, 26).
Însă vai, cei mai mulți creștini nu iau darurile ce li se îmbie. Femeia cananeancă umbla după Mântuitorul cerșind o fărâmă din darurile Lui - după noi umblă Mântuitorul rugându-ne și îmbiindu-ne să luăm și să gustăm din darurile mântuirii ce ni le-a câștigat pe Crucea Golgotei. Nu pentru păcate își pierd oamenii sufletul, ci pentru că nu vreau să ia mântuirea ce li se îmbie.
Isuse, Preascumpul meu Mântuitor! Ca și femeia cananeancă, vin și eu la Tine. Mă aduce și pe mine un necaz mare. Unica mea fiică: sufletul meu se chinuie cumplit în diavoleștile patimi și fărădelegi. Multe doctorii am încercat, și nimic n-am folosit. Acum vin la Tine și cu lacrimi fierbinți mă rog Ție: fie-Ți milă de mine și mă tămăduiește. Știu că nu sunt vrednic de acest dar... sunt și eu un câine netrebnic ce merită să fie bătut și alungat... sunt un vrednic de osândă, de pedeapsă, de pieire, de moarte, dar eu mă țin de Tine și strig mereu la Tine: Doamne, ajută-mi! Oricât m-ai alunga, eu nu mă depart... oricât m-ai respinge, eu nu plec, ci strig mereu: Isuse Doamne, fie-Ți milă de mine și mă mântuiește!
Iosif Trifa.