Evanghelia de duminică: învăţătura lui Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu

Iată, a zis El, ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile Neamurilor, care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia. Fiii lui Zevedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus, şi I-au zis: Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere. El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Dă-ne, I-au zis ei, să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta. Isus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu? Putem, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi; dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.

Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească, şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi (Marcu 10, 33-45).

Precum vedeţi din Evanghelie, Isus vorbea apostolilor Săi despre patimile şi moartea Sa, după care zicea că va urma învierea şi preamărirea. Dar unii din apostoli nu se puteau dezbăra de credinţa - pe care o avea poporul jidovesc - că Isus va înfăptui o împărăţie lumească. Gândul acestei împărăţii mari şi puternice, a trezit în cei doi apostoli mândria să ceară locuri de frunte în această împărăţie. Faţă cu mândria lor, Isus pune smerenia, învăţându-i că Împărăţia Lui va fi Împărăţia smereniei, unde cel mai mare va trebui să fie slugă tuturor.

Despre Împărăţia lui Dumnezeu, Isus a vorbit de multe ori, în multe chipuri. Înaintea lui Pilat, Isus a zis: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta (Ioan 18, 36). Către apostoli a zis odată: Iată Împărăţia lui Dumnezeu înăuntrul vostru (în inimile voastre) (Luca 17, 21). Altădată a zis: iată Împărăţia lui Dumnezeu între voi, şi iarăşi în rugăciunea Tatăl nostru ne-a lăsat să ne rugăm să vină Împărăţia lui Dumnezeu şi pe pământ (Matei 6, 10), adică ea n-a venit încă. S-ar părea că este o contrazicere între aceste învăţături, dar nu este. Aceste învăţături stau în legătură strânsă unele cu altele. Iată legătura şi înţelesul lor cel adevărat:

Înaintea lui Pilat, Isus a vorbit despre Împărăţia cea cerească pe care trebuie să o dobândim cu faptele şi purtările noastre cele bune. Înaintea apostolilor, Isus a vorbit despre cum trebuie să înfăptuim Împărăţia lui Dumnezeu şi la noi pe pământ. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ e acolo unde domneşte şi stăpâneşte voinţa lui Dumnezeu şi oamenii trăiesc în supunere şi ascultare de Dumnezeu, adică în dragoste, în pace, în iubire, ca nişte fii ai lui Dumnezeu şi fraţi între olaltă. În acest înţeles a zis Isus: iată Împărăţia lui Dumnezeu în mijlocul vostru, adică, iată voi puteţi înfăptui şi între voi Împărăţia lui Dumnezeu.

Dar această împărăţie nu poate sosi decât atunci când fiecare creştin o primeşte mai întâi în inima lui, adică atunci când omul lasă pe Domnul să Se facă Împărat, Stăpân şi Poruncitor în inima lui. Când omul se supune întru toate voinţei lui Dumnezeu şi trăieşte în ascultare de Dumnezeu, atunci de fapt Împărăţia lui Dumnezeu e în inima lui. Numai astfel, de mai mulţi oameni care au primit Împărăţia lui Dumnezeu în inima lor, vor putea înfăptui mai departe şi pe pământ Împărăţia Domnului. În acest înţeles a zis Isus: iată Împărăţia lui Dumnezeu în inimile voastre.

Dar această Împărăţie n-a pătruns în toate inimile - în cele mai multe stăpâneşte domnul veacului acestuia (Rom. 12, 2), diavolul - şi de aceea ne-a lăsat Isus să ne rugăm în Tatăl nostru să vină Împărăţia lui Dumnezeu şi la noi pe pământ. Acesta e înţelesul învăţăturile lui Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu.

Cititorule! Tu te rogi mereu în Tatăl nostru să vină Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, dar eu te întreb: cu ce ajuţi tu să poată veni această împărăţie? Ia seama că tu te rogi numai din gură pentru Împărăţia lui Dumnezeu, dar cu faptele tale şi cu păcatele tale stai împotriva ei. Iată Împărăţia lui Dumnezeu înăuntrul vostru, a zis Isus. Ai tu, cititorule, această împărăţie în inima ta? Când şi eu, şi tu, când şi vecinul meu şi al tău, când toţi oamenii vom avea şi vom înfăptui această Împărăţie a lui Dumnezeu în inimile noastre - atunci, şi numai atunci, va sosi Împărăţia lui Dumnezeu şi la noi pe pământ.

Iosif Trifa.