Fericirea lumii întregi
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Va veni odată şi vremea împlinirii acelei profeţii fericite când toate popoarele vor veni la Dumnezeu bătând din palme şi înălţând spre El strigătele unei mari bucurii, pentru aflarea Marii Lui Mântuiri.
Toată fericirea lumii întregi va începe abia de atunci încolo.
2 - Trebuie ca Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos să fie propovăduită tuturor popoarelor (Matei 24, 14).
Iar popoarele, ca să poată înţelege Evanghelia, trebuie să aibă cunoaşterea, adică să aibă cartea.
Acum a început să o aibă.
3 - Ca să poată urma Evanghelia Domnului Isus, toate popoarele trebuie să aibă libertatea, adică independenţa.
Numai având cunoaşterea şi libertatea vor avea meritul lor veşnic primind Evanghelia.
Sau răspunderea neprimind-o.
Acum s-a ajuns aproape peste tot, la aceasta.
4 - Cine este neştiutor sau rob, nu poate avea nici una din aceste două, adică nici libertatea şi nici răspunderea.
De aceea tot mai multe popoare îşi capătă acum aceste două mari bunuri prin care vor primi apoi chemarea lui Hristos.
Şi de aceea se fac cu atâta grabă acestea acum, pentru că se apropie vremea ultimei largi mărturisiri a credinţei lui Hristos, - pentru ca toţi să aibă ori meritul ori răspunderea primirii acestei credinţe.
5 - În tot ce credinţa şi dragostea noastră Îi aduc lui Dumnezeu, trebuie să fie înţelepciune.
Această înţelepciune trebuie să călăuzească pe omul lui Dumnezeu în toate ale sale. Tot ce este făcut fără aceasta - este rău.
6 - Înţelepciunea sfântă trebuie să îndrume toate izbucnirile credinţei şi iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi între semenii noştri.
Tot ceea ce nu este îndrumat de chibzuinţa înţelepciunii,
de bunul simţ,
de evlavia şi măsura ei,
- este nepotrivit şi chiar vinovat înaintea lui Dumnezeu.
Iar semenilor noştri le poate cauza de multe ori nu numai sminteală, ci mari nenorociri şi suferinţe.
7 - Credinţa fără înţelepciunea chibzuită, este dezordine.
Dragostea fără înţelepciune, este uşurătate.
Vorbirea fără înţelepciune este flecăreală şi nebunie...
8 - Un credincios fără înţelepciune poate să facă numai rău Lucrării lui Dumnezeu.
Dumnezeu să ferească Lucrarea Lui şi Biserica Sa, de oamenii lipsiţi de înţelepciune în purtările şi în cuvintele lor.
Aceştia i-au făcut totdeauna cel mai mare rău.
9 - O, ce însemnat lucru este ca şi noi să fim totdeauna veghetori asupra fiecărei fapte şi vorbiri ale noastre,
asupra fiecărui cuvânt şi gest al nostru,
spre a nu ne scăpa nimic fără frâu şi fără controlul unei înţelepte îndrumări şi a unei chibzuite ascultări de voia lui Hristos.
E foarte însemnat lucru ca în tot ce facem să fim stăpâniţi de o înţeleaptă măsură sănătoasă a pildei lui Hristos, Stăpânul şi Căpetenia noastră.
11 - Chiar şi cântarea noastră, adică izbucnirile bucuriei noastre,
în faţa Domnului,
în mijlocul fraţilor,
sau a familiei noastre,
- trebuie să fie pătrunsă şi îndrumată în totul de seriozitatea evlavioasă,
de buna cuviinţă respectuoasă,
de chibzuinţa măsurată a înţelepciunii sfinte şi cereşti.
12 - Conţinutul cântării noastre trebuie să fie clar şi potrivit cu învăţătura sănătoasă.
Forma ei să fie frumoasă şi inspirată, plăcută şi reuşită.
Iar în timpul ce cântăm, să fim întru totul pătrunşi de fiorul încredinţării că stăm în prezenţa Domnului
şi cântăm pentru urechea şi inima Lui,
spre a-I face o plăcere şi o bucurie vrednică de El, cu tot ce suntem şi Îi aducem.
13 - Fraţii mei, fiţi foarte atenţi pentru că de multe ori şi prin cântări se răspândesc învăţăturile rătăcite şi dezbinătoare.
Nu primiţi cântări străine şi nu le răspândiţi,
ca nu cumva să vă faceţi semănători de sămânţă străină.
14 - Bucuraţi-vă cântând cântările izvorâte din lumina adevărului învăţăturii sănătoase şi din duhul dragostei Frăţietăţii, în care v-aţi născut.
Aceasta va fi din partea voastră o purtare şi o cântare înţeleaptă.
15 - Mai presus de orice pricepere omenească este Dumnezeu...
Iar dacă este mai presus El, atunci orice om trebuie să priceapă că Mărimea Fiinţei lui Dumnezeu şi lucrările Puterii şi Înţelepciunii Sale
şi Tainele Acţiunii Lui
şi Eternitatea Nemuririi Sale,
- nu pot fi nici pricepute, nici explicate omeneşte.
Noi putem numai să năzuim spre priceperea lor, până unde reuşim.
16 - Dacă adâncul bogăţiei Înţelepciunii şi Ştiinţei lui Dumnezeu este de nepătruns,
- atunci pătrunderea şi înţelegerea acestora este mai presus de orice pricepere omenească.
Dar năzuinţa şi osteneala noastră de a ne apropia de acestea, - până unde putem fiecare, - ne luminează fiinţa noastră.
17 - Mai presus de orice ştiinţă omenească este Ştiinţa lui Dumnezeu, care a creat atât de nemărginite şi de necunoscute lucruri felurite,
toate cu o înţelepciune uimitoare...
Oricât de prosteşte s-ar lăuda oamenii cu ştiinţa lor,
cu înaltul grad la care a ajuns ea acum,
sau oricând,
- ei n-au ajuns nici măcar să poată explica cele dintâi lucruri ale Ştiinţei lui Dumnezeu
- şi cu cât se depărtează oamenii de El, cu atâta se prăbuşesc mai adânc în neştiinţa lor.
18 - Încă n-au putut să priceapă şi să explice nici cei mai ştiutori necredincioşi din lume, cum a apărut Materia şi Viaţa - altfel decât din Dumnezeu.
Apariţia Materiei, Vieţii şi Inteligenţei, nici nu poate fi pricepută altfel decât prin credinţa Existenţei Lui.
19 - Domnul Dumnezeu printr-o Ştiinţă nepricepută de noi,
şi prin o Putere de asemenea nepricepută nouă,
a putut materializa din Spiritul Său,
prin Spiritul Cuvântului Său,
acea nespus de mică părticică din Sine,
care sunt cele văzute şi nevăzute nouă, ale Creaţiunii Sale.
20 - Căile Domnului în înlănţuirea evenimentelor istorice,
în judecata şi răsplătirea binelui sau a răului,
în tot ce se întâmplă cutremurător sau neobservat, printre oameni pe pământ,
- depăşeşte priceperea noastră omenească. De aceea ele par acestei priceperi, de multe ori, ca haotice, nedrepte şi întâmplătoare.
O Dumnezeule Înţelept şi Puternic, ai milă de noi şi ajută-ne să primim priceperea Tainelor Tale.
Amin.