Fericirea lumii întregi
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Va veni odată și vremea împlinirii acelei profeții fericite când toate popoarele vor veni la Dumnezeu bătând din palme și înălțând spre El strigătele unei mari bucurii, pentru aflarea Marii Lui Mântuiri.
Toată fericirea lumii întregi va începe abia de atunci încolo.
2 - Trebuie ca Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos să fie propovăduită tuturor popoarelor (Matei 24, 14).
Iar popoarele, ca să poată înțelege Evanghelia, trebuie să aibă cunoașterea, adică să aibă cartea.
Acum a început să o aibă.
3 - Ca să poată urma Evanghelia Domnului Isus, toate popoarele trebuie să aibă libertatea, adică independența.
Numai având cunoașterea și libertatea vor avea meritul lor veșnic primind Evanghelia.
Sau răspunderea neprimind-o.
Acum s-a ajuns aproape peste tot, la aceasta.
4 - Cine este neștiutor sau rob, nu poate avea nici una din aceste două, adică nici libertatea și nici răspunderea.
De aceea tot mai multe popoare își capătă acum aceste două mari bunuri prin care vor primi apoi chemarea lui Hristos.
Și de aceea se fac cu atâta grabă acestea acum, pentru că se apropie vremea ultimei largi mărturisiri a credinței lui Hristos, - pentru ca toți să aibă ori meritul ori răspunderea primirii acestei credințe.
5 - În tot ce credința și dragostea noastră Îi aduc lui Dumnezeu, trebuie să fie înțelepciune.
Această înțelepciune trebuie să călăuzească pe omul lui Dumnezeu în toate ale sale. Tot ce este făcut fără aceasta - este rău.
6 - Înțelepciunea sfântă trebuie să îndrume toate izbucnirile credinței și iubirii noastre față de Dumnezeu și între semenii noștri.
Tot ceea ce nu este îndrumat de chibzuința înțelepciunii,
de bunul simț,
de evlavia și măsura ei,
- este nepotrivit și chiar vinovat înaintea lui Dumnezeu.
Iar semenilor noștri le poate cauza de multe ori nu numai sminteală, ci mari nenorociri și suferințe.
7 - Credința fără înțelepciunea chibzuită, este dezordine.
Dragostea fără înțelepciune, este ușurătate.
Vorbirea fără înțelepciune este flecăreală și nebunie...
8 - Un credincios fără înțelepciune poate să facă numai rău Lucrării lui Dumnezeu.
Dumnezeu să ferească Lucrarea Lui și Biserica Sa, de oamenii lipsiți de înțelepciune în purtările și în cuvintele lor.
Aceștia i-au făcut totdeauna cel mai mare rău.
9 - O, ce însemnat lucru este ca și noi să fim totdeauna veghetori asupra fiecărei fapte și vorbiri ale noastre,
asupra fiecărui cuvânt și gest al nostru,
spre a nu ne scăpa nimic fără frâu și fără controlul unei înțelepte îndrumări și a unei chibzuite ascultări de voia lui Hristos.
E foarte însemnat lucru ca în tot ce facem să fim stăpâniți de o înțeleaptă măsură sănătoasă a pildei lui Hristos, Stăpânul și Căpetenia noastră.
11 - Chiar și cântarea noastră, adică izbucnirile bucuriei noastre,
în fața Domnului,
în mijlocul fraților,
sau a familiei noastre,
- trebuie să fie pătrunsă și îndrumată în totul de seriozitatea evlavioasă,
de buna cuviință respectuoasă,
de chibzuința măsurată a înțelepciunii sfinte și cerești.
12 - Conținutul cântării noastre trebuie să fie clar și potrivit cu învățătura sănătoasă.
Forma ei să fie frumoasă și inspirată, plăcută și reușită.
Iar în timpul ce cântăm, să fim întru totul pătrunși de fiorul încredințării că stăm în prezența Domnului
și cântăm pentru urechea și inima Lui,
spre a-I face o plăcere și o bucurie vrednică de El, cu tot ce suntem și Îi aducem.
13 - Frații mei, fiți foarte atenți pentru că de multe ori și prin cântări se răspândesc învățăturile rătăcite și dezbinătoare.
Nu primiți cântări străine și nu le răspândiți,
ca nu cumva să vă faceți semănători de sămânță străină.
14 - Bucurați-vă cântând cântările izvorâte din lumina adevărului învățăturii sănătoase și din duhul dragostei Frățietății, în care v-ați născut.
Aceasta va fi din partea voastră o purtare și o cântare înțeleaptă.
15 - Mai presus de orice pricepere omenească este Dumnezeu...
Iar dacă este mai presus El, atunci orice om trebuie să priceapă că Mărimea Ființei lui Dumnezeu și lucrările Puterii și Înțelepciunii Sale
și Tainele Acțiunii Lui
și Eternitatea Nemuririi Sale,
- nu pot fi nici pricepute, nici explicate omenește.
Noi putem numai să năzuim spre priceperea lor, până unde reușim.
16 - Dacă adâncul bogăției Înțelepciunii și Științei lui Dumnezeu este de nepătruns,
- atunci pătrunderea și înțelegerea acestora este mai presus de orice pricepere omenească.
Dar năzuința și osteneala noastră de a ne apropia de acestea, - până unde putem fiecare, - ne luminează ființa noastră.
17 - Mai presus de orice știință omenească este Știința lui Dumnezeu, care a creat atât de nemărginite și de necunoscute lucruri felurite,
toate cu o înțelepciune uimitoare...
Oricât de prostește s-ar lăuda oamenii cu știința lor,
cu înaltul grad la care a ajuns ea acum,
sau oricând,
- ei n-au ajuns nici măcar să poată explica cele dintâi lucruri ale Științei lui Dumnezeu
- și cu cât se depărtează oamenii de El, cu atâta se prăbușesc mai adânc în neștiința lor.
18 - Încă n-au putut să priceapă și să explice nici cei mai știutori necredincioși din lume, cum a apărut Materia și Viața - altfel decât din Dumnezeu.
Apariția Materiei, Vieții și Inteligenței, nici nu poate fi pricepută altfel decât prin credința Existenței Lui.
19 - Domnul Dumnezeu printr-o Știință nepricepută de noi,
și prin o Putere de asemenea nepricepută nouă,
a putut materializa din Spiritul Său,
prin Spiritul Cuvântului Său,
acea nespus de mică părticică din Sine,
care sunt cele văzute și nevăzute nouă, ale Creațiunii Sale.
20 - Căile Domnului în înlănțuirea evenimentelor istorice,
în judecata și răsplătirea binelui sau a răului,
în tot ce se întâmplă cutremurător sau neobservat, printre oameni pe pământ,
- depășește priceperea noastră omenească. De aceea ele par acestei priceperi, de multe ori, ca haotice, nedrepte și întâmplătoare.
O Dumnezeule Înțelept și Puternic, ai milă de noi și ajută-ne să primim priceperea Tainelor Tale.
Amin.