Adevărata credinţă
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Adevărata credinţă este ca adevărata dragoste: statornică totdeauna,
în orice vreme,
în orice stare,
în orice loc,
şi în orice întâmplare.
2 - Adevăratul credincios nu pune condiţii lui Dumnezeu: cât să creadă şi până când... şi din ce loc să nu mai creadă ca la început,
sau cât loc din inimă şi din viaţă să-I dea lui Isus,
ci primeşte el, condiţiile puse de Hristos, oricui care crede şi care vrea să-L urmeze pe El.
Numai aceasta este o adevărată credinţă!
3 - Dacă Domnul Isus Hristos spune: doresc ca să Mă iubeşti pe Mine mai mult decât pe părinţii tăi, sau pe soţia ta, sau pe copiii tăi şi decât casa sau averea ta sau fraţii tăi şi surorile tale,
- atunci adevăratul credincios răspunde hotărât şi sincer: Da, Doamne Isuse! Doresc din adâncul inimii mele să Te iubesc aşa! Ajută-mă să Te pot iubi aşa!
- atunci adevăratul credincios va răspunde tot aşa de sincer şi de hotărât: O, Doamne Isuse, ce doresc din adâncul inimii mele este
să-Ţi fiu credincios în orice vreme, chiar dacă ar trebui să trec prin botezul cel de foc cu care ai fost botezat şi Tu!
5 - Fericit este sufletul credincios care simte şi gândeşte în felul dorit de Isus,
şi care nu numai că zice din gură, dar face din inimă, aceasta!
6 - Fericit este acela care nu-şi slăbeşte,
nu-şi schimbă
şi nu-şi calcă niciodată credinţa lui de la început şi legământul lui dintâi,
care nu priveşte nici la vânturi şi nici la valuri,
- ci numai la Hristos!
7 - Să păşim peste toate valurile ca Petru spre Isus, chiar dacă pe unde trecem sunt numai primejdii
şi împrejur de noi sunt numai ameninţări.
să ne dea curaj biruitor şi liniştit în chiar primejdia cea mai mare.
Numai aceasta este adevărata credinţă!
8 - Nu există nici o primejdie mai tare decât Puterea lui Hristos.
Nu există nici un vrăjmaş mai tare decât Hristos.
Nu există nimeni şi nimic mai aproape de noi ca Hristos,
deci să nu vă temeţi de nimic şi de nimeni!
9 - Nici o teamă nu-i atât de puternică încât în clipa adevăratei primejdii, minunea puterii lui Hristos care te întăreşte, să nu o biruie.
Nu vă temeţi deci niciodată pentru că în chiar clipa pătimirii, veţi primi o aşa putere de la Hristos încât nu numai că nu vă veţi mai teme de nimic, dar nici nu vă va mai durea nimic!
10 - Dacă sunteţi hotărâţi să răbdaţi pentru Hristos, toată inima voastră va fi plină numai de o bucurie şi de o lumină dulce,
Să credeţi că este chiar aşa! Şi chiar aşa veţi vedea că este!
11 - Cei care au trecut prin stări grele pentru Domnul sunt mărturii vii care adeveresc că El a fost cu ei dându-le biruinţă.
Nu vă îndoiţi de mărturia lor adevărată, cugetul lor este cinstit.
Deci nu vă temeţi nici voi, chiar dacă ar fi să se întâmple orice.
12 - O, ce lung şir de dureri, de nenorociri şi de jertfe au provocat în toată istoria omenirii pe pământ, războaiele dintre oameni...
Dintre toate durerile omenirii, nici unele n-au fost atât de amare şi de îndelungi, cât cele provocate de războaiele lumii.
Ce dureros este că omenirea n-a putut ajunge la ocolirea lor!
13 - Cât de adâncă este în inima fiecărui om, sădită dorinţa să nu mai fie războaie...
Să vină odată vremea binecuvântată în care mintea sănătoasă
şi simţămintele chibzuite,
să pună stăpânire peste acţiunile oamenilor.
Şi oriunde s-ar mai ivi o mână criminală care să vrea să aţâţe iarăşi focul războiului undeva, să fie prinsă de toţi, răsucită şi legată!
14 - După şirul lung şi fioros al atâtor războaie care au înspăimântat istoria omenirii, în afară de cruzimile câtorva năvăliri mai vechi,
nici unele n-au însângerat pământul atât de cumplit ca aceste două noi războaie din veacul acesta din urmă.
Şi când te gândeşti că niciodată nu s-a lăudat atât de mult omenirea ca în veacul de acum, cu cultura şi cu civilizaţia ei!...
15 - După nici unele din războaiele dinainte n-au rămas atâtea răni pe trupurile şi pe sufletele oamenilor, ca după aceste două din urmă.
Dar n-a rămas nici atâta oroare şi teamă de un alt şi mai cumplit blestem, al unui alt război ce s-ar putea iarăşi să vină, - ca acum!
16 - Gândim cu groază la un alt nou pârjol a cărui mărime şi grozăvie nici nu ni le mai putem închipui, cu puterea armelor nemaipomenite pe care omenirea le are astăzi!
Orice minte omenească este plină de îngrijorare şi de cutremur.
17 - Orice om sănătos la minte ar fi gata să facă orice, numai să poată fi împiedicată şi depărtată primejdia unui nou război,
nu numai de la casa şi hotarele sale, ci şi de pe întreg pământul.
Căci pământul a devenit acum atât de mic, încât suntem vecini cu toţi oamenii din lume, ca şi cu cei de lângă curtea noastră.
18 - Pe lângă marele har şi talent al cântării şi al rugăciunii, psalmii mai au un foarte adânc conţinut profetic.
Nu numai cele scrise cu privire la Venirea Mântuitorului,
la Patimile şi Învierea Lui,
ori la Înălţarea şi la Slava Sa Veşnică,
- ci şi multe din stările şi întâmplările împlinite mai târziu, în istoria omenirii,
sunt conţinute în cuprinsul psalmilor minunaţi.
O, cât de adevărat este Cuvântul lui Dumnezeu!
19 - Va veni vremea când toate popoarele de pe pământ vor căpăta independenţă,
apoi vor căpăta lumina cunoaşterii despre Dumnezeu, printr-o largă mărturisire a Evangheliei şi a credinţei lui Hristos, Mântuitorul lumii,
- fiindcă toate popoarele trebuie să vină la Hristos.
20 - Toate popoarele lumii vor căpăta Cuvântul scris şi vorbit al Evangheliei, iar revărsarea Sfântului Duh le va face inimile să primească credinţa şi lumina lui Hristos cu o bucurie negrăită şi strălucită (Luca 14, 21-23; Ioan 10, 16; Fap. Ap. 2, 39).
Trebuie să fie odată o singură turmă şi un Singur Păstor.
Acesta este viitorul care se va arăta la vremea lui.
Ferice de cine grăbeşte venirea acelui veac minunat!
Doamne Isuse, - adu-l mai curând!
Amin.