Apărarea Adevărului
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Un credincios care aude pe un neştiutor sau pe un nestatornic că răstălmăceşte Cuvântul lui Dumnezeu
şi că vatămă învăţătura cea dreaptă,
răspândind învăţături străine şi stricate, -
- dacă poate şi nu intervine, cuviincios dar hotărât, să apere Adevărul şi să înfrunte pe rătăcit - este un om netrebnic. Şi va fi judecat ca un vinovat de aceasta.
2 - Un credincios, care primeşte în casă cu plăcere pe omul care îi aduce o învăţătură deosebită de cea pe care a auzit-o şi primit-o el de la început (Rom. 16, 17-19; Gal. 1, 8-9; 2 Ioan 2, 10),
- este un vinovat şi va fi osândit, ca un lepădător de Dumnezeu.
3 - Cel care înlesneşte lucrarea rătăcită a unuia care aduce între fraţi un alt fel de Evanghelie, un alt duh şi care răspândeşte o altă învăţătură,
- acela îl încurajează pe dezbinător,
îl ajută pe tulburător,
îi deschide uşa de la staul lupului care vine numai să fure şi să junghie şi să prăpădească (Ioan 10, 10),
şi se face părtaş păcatelor vrăjmaşului purtând şi el acelaşi blestem veşnic de la Dumnezeu.
4 - Un credincios care nu apără Adevărul pe care îl predică, prin purtările lui cinstite,
care nu-l apără prin viaţa lui curată,
care nu-l apără prin curajul său demn,
şi prin înţelepciunea sa,
şi prin cumpătarea, blândeţea, dărnicia, răbdarea, evlavia şi statornicia sa,
- acela nu este născut din Adevăr
ci din voia vreunui om.
5 - Dragul meu, oare tu aperi Adevărul?
Sau eşti un nepăsător şi un fricos, atunci când ar trebui să te ridici hotărât şi înţelept în apărarea lui?
6 - Credinciosule al Domnului, ia seama la datoria ta!
Nu te teme de oamenii mincinoşi şi nu te teme nici de cei vicleni sau porcoşi,
- atunci când trebuie, când se cere, când ai datoria şi când poţi să pui frumos la punct pe un flecar contra Adevărului, - pune-l.
Adevărul totdeauna te va face biruitor.
7 - Când întâlneşti pe un mincinos, înşelător şi batjocoritor al Cuvântului lui Dumnezeu,
- îndrăzneşte în apărarea Adevărului! Căci luptând cu armele Adevărului, adică cu înţelepciunea, cu curajul şi curăţia, - nu vei rămâne niciodată ruşinat.
8 - Între toate stările fericite ale celor răscumpăraţi de Hristos din toate vremurile, Biserica, Mireasa Împăratului Împăraţilor (Apoc. 17, 14), va avea starea cea mai aleasă şi mai strălucită (2 Tim. 2, 12),
Şi ea trebuie să şi împărăţească împreună cu El şi lângă El pe vecie (Ioan 14, 3; 1 Petru 4, 13; Efes. 5, 24-32).
Ce nădejde fericită şi strălucită este asta!
9 - Cu câtă putere şi îndrăzneală umple nădejdea lui Hristos inimile tuturor celor credincioşi, care şi ei umblând ca nişte străini şi călători pe pământ, precum a fost Domnul lor Isus Hristos, -
şi din pricina Numelui Lui,
- au parte şi ei de aceleaşi suferinţe în lume, din partea aceluiaşi împotrivitor...
Nu există o fericire mai mare pe lumea asta, decât a suferi nevinovat, numai pentru Numele Domnului Isus!
10 - Cu câtă bucurie privesc credincioşii Domnului Isus, chiar şi la necazurile de acum, când ştiu bine de ce slavă au să fie urmate acestea! Că ele nici nu pot să fie puse alături de slava viitoare (Rom. 8, 8; 2 Cor. 4, 17).
Ce ar mai putea fi în stare să-i despartă oare pe ei vreodată de Domnul lor Isus Hristos (Rom. 8, 39)!
Să nu mai poată fi nimic!
11 - Mulţi sunt acei tâlcuitori care au văzut în Psalmi, arătată în chip profetic, starea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Isus Hristos,
care prin alegerea cea tainică şi înţeleaptă a lui Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Matei 1, 23-24; Gal. 4, 4),
a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea Întrupării Dumnezeieşti, spre împlinirea voii lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor oamenilor (1 Tim. 2, 4).
12 - Maica Domnului Isus, acest vas sfânt şi deosebit de ales, a fost mijlocul cel mai sfinţit şi folositor Stăpânului, pentru Întruparea şi Lucrarea Sa sfântă, de aceea este şi drept să se bucure de cea mai deosebită cinste dintre toţi aleşii lui Dumnezeu!
13 - Despre Maica Domnului toate Scripturile vorbesc arătând-o mereu împreună cu Fiul şi Dumnezeul ei,
fiind lângă El în profeţi,
lângă El în mărturisire şi în Jertfă,
- este drept să fie lângă El şi în Veşnicia Slăvită a Lui.
14 - Dacă Solomon, fiul înţelepciunii, s-a purtat cu atâta respect şi cinste faţă de mama lui (1 Împ. 2, 19), aşezând-o la dreapta sa în vremea slavei sale,
- cu cât mai mult Împăratul Înţelepciunii Hristos, - va face astfel Sfintei Sale Mame, înaintea căreia arhanghelul s-a plecat spunându-i: Plecăciune ţie căreia ţi s-a făcut mare har (Luca 1, 18).
Pentru că ea a avut o chemare nespus mai slăvită ca mama lui Solomon.
15 - Ce gând sfânt şi mângâietor este acesta: că Sfânta Fecioară, fiinţa cea mai curată dintre toate fiinţele născute din Adam, în care nu s-a aflat nimic vrednic de mustrat niciodată, stă acum la Dreapta Marelui Mijlocitor Isus Hristos, Fiul ei
şi pentru toate meritele pe care le are ea în faţa Lui, se bucură de o veşnică cinstire şi ascultare (Ioan 9, 31).
16 - Cu cât înaintează un om pe calea vieţii şi pe calea credinţei,
cu cât i se deschid ochii mai bine şi mintea mai larg,
- cu atât vede mai limpede Lucrarea ocrotitoare a lui Dumnezeu
şi grija iubirii Sale ajutătoare,
în toate căile şi în toate zilele prin care a trecut şi trece.
17 - O minte sănătoasă şi deschisă, nu poate să nu descopere zilnic nenumărate forme în care purtarea de grijă plină de bunătate a lui Dumnezeu, trimite fiecărui om ajutorul Său,
fără de care n-ar putea exista niciodată viaţa,
pentru nici o fiinţă de pe pământ şi din el.
18 - Ce-ar face omenirea întreagă fără ajutorul pe care Dumnezeu i-l trimite în fiecare clipă şi neîncetat, prin soarele Său,
prin apa Sa,
prin aerul, prin pâinea Sa...
şi prin ocrotirea de relele ce i s-ar putea întâmpla în atâtea feluri?
Numai îndrumarea grijii lui Dumnezeu ţine şi întreţine viaţa noastră a fiecăruia şi a tuturor!
19 - Dacă numai azi am fi lipsiţi de binefacerile lui Dumnezeu, dar ce zicem noi: o zi
- dacă numai un minut ne-ar lipsi -
ce-ar mai fi pe pământ în minutul următor?
Dar în ziua următoare?...
20 - Dacă numai o zi sau numai o clipă chiar, am fi lipsiţi de harul Prezenţei lui Hristos,
de harul ocrotirii Mâinilor Sale,
de harul apărării Lui,
al Milei Lui şi al îndelungii Lui răbdări plină de bunătate,
- nu vă cutremuraţi oare de groază, gândindu-vă ce s-ar putea întâmpla cu fiecare dintre noi
şi cu toţi la un loc, dacă numai o clipă ne-ar părăsi Dumnezeu?
Doamne, ajută-ne să nu Te părăsim noi, pentru ca nici Tu să nu ne părăseşti niciodată!
Amin.