Apărarea Adevărului
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Un credincios care aude pe un neștiutor sau pe un nestatornic că răstălmăcește Cuvântul lui Dumnezeu
și că vatămă învățătura cea dreaptă,
răspândind învățături străine și stricate, -
- dacă poate și nu intervine, cuviincios dar hotărât, să apere Adevărul și să înfrunte pe rătăcit - este un om netrebnic. Și va fi judecat ca un vinovat de aceasta.
2 - Un credincios, care primește în casă cu plăcere pe omul care îi aduce o învățătură deosebită de cea pe care a auzit-o și primit-o el de la început (Rom. 16, 17-19; Gal. 1, 8-9; 2 Ioan 2, 10),
- este un vinovat și va fi osândit, ca un lepădător de Dumnezeu.
3 - Cel care înlesnește lucrarea rătăcită a unuia care aduce între frați un alt fel de Evanghelie, un alt duh și care răspândește o altă învățătură,
- acela îl încurajează pe dezbinător,
îl ajută pe tulburător,
îi deschide ușa de la staul lupului care vine numai să fure și să junghie și să prăpădească (Ioan 10, 10),
și se face părtaș păcatelor vrăjmașului purtând și el același blestem veșnic de la Dumnezeu.
4 - Un credincios care nu apără Adevărul pe care îl predică, prin purtările lui cinstite,
care nu-l apără prin viața lui curată,
care nu-l apără prin curajul său demn,
și prin înțelepciunea sa,
și prin cumpătarea, blândețea, dărnicia, răbdarea, evlavia și statornicia sa,
- acela nu este născut din Adevăr
ci din voia vreunui om.
5 - Dragul meu, oare tu aperi Adevărul?
Sau ești un nepăsător și un fricos, atunci când ar trebui să te ridici hotărât și înțelept în apărarea lui?
6 - Credinciosule al Domnului, ia seama la datoria ta!
Nu te teme de oamenii mincinoși și nu te teme nici de cei vicleni sau porcoși,
- atunci când trebuie, când se cere, când ai datoria și când poți să pui frumos la punct pe un flecar contra Adevărului, - pune-l.
Adevărul totdeauna te va face biruitor.
7 - Când întâlnești pe un mincinos, înșelător și batjocoritor al Cuvântului lui Dumnezeu,
- îndrăznește în apărarea Adevărului! Căci luptând cu armele Adevărului, adică cu înțelepciunea, cu curajul și curăția, - nu vei rămâne niciodată rușinat.
8 - Între toate stările fericite ale celor răscumpărați de Hristos din toate vremurile, Biserica, Mireasa Împăratului Împăraților (Apoc. 17, 14), va avea starea cea mai aleasă și mai strălucită (2 Tim. 2, 12),
Și ea trebuie să și împărățească împreună cu El și lângă El pe vecie (Ioan 14, 3; 1 Petru 4, 13; Efes. 5, 24-32).
Ce nădejde fericită și strălucită este asta!
9 - Cu câtă putere și îndrăzneală umple nădejdea lui Hristos inimile tuturor celor credincioși, care și ei umblând ca niște străini și călători pe pământ, precum a fost Domnul lor Isus Hristos, -
și din pricina Numelui Lui,
- au parte și ei de aceleași suferințe în lume, din partea aceluiași împotrivitor...
Nu există o fericire mai mare pe lumea asta, decât a suferi nevinovat, numai pentru Numele Domnului Isus!
10 - Cu câtă bucurie privesc credincioșii Domnului Isus, chiar și la necazurile de acum, când știu bine de ce slavă au să fie urmate acestea! Că ele nici nu pot să fie puse alături de slava viitoare (Rom. 8, 8; 2 Cor. 4, 17).
Ce ar mai putea fi în stare să-i despartă oare pe ei vreodată de Domnul lor Isus Hristos (Rom. 8, 39)!
Să nu mai poată fi nimic!
11 - Mulți sunt acei tâlcuitori care au văzut în Psalmi, arătată în chip profetic, starea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Isus Hristos,
care prin alegerea cea tainică și înțeleaptă a lui Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Matei 1, 23-24; Gal. 4, 4),
a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea Întrupării Dumnezeiești, spre împlinirea voii lui Dumnezeu și mântuirea tuturor oamenilor (1 Tim. 2, 4).
12 - Maica Domnului Isus, acest vas sfânt și deosebit de ales, a fost mijlocul cel mai sfințit și folositor Stăpânului, pentru Întruparea și Lucrarea Sa sfântă, de aceea este și drept să se bucure de cea mai deosebită cinste dintre toți aleșii lui Dumnezeu!
13 - Despre Maica Domnului toate Scripturile vorbesc arătând-o mereu împreună cu Fiul și Dumnezeul ei,
fiind lângă El în profeți,
lângă El în mărturisire și în Jertfă,
- este drept să fie lângă El și în Veșnicia Slăvită a Lui.
14 - Dacă Solomon, fiul înțelepciunii, s-a purtat cu atâta respect și cinste față de mama lui (1 Împ. 2, 19), așezând-o la dreapta sa în vremea slavei sale,
- cu cât mai mult Împăratul Înțelepciunii Hristos, - va face astfel Sfintei Sale Mame, înaintea căreia arhanghelul s-a plecat spunându-i: Plecăciune ție căreia ți s-a făcut mare har (Luca 1, 18).
Pentru că ea a avut o chemare nespus mai slăvită ca mama lui Solomon.
15 - Ce gând sfânt și mângâietor este acesta: că Sfânta Fecioară, ființa cea mai curată dintre toate ființele născute din Adam, în care nu s-a aflat nimic vrednic de mustrat niciodată, stă acum la Dreapta Marelui Mijlocitor Isus Hristos, Fiul ei
și pentru toate meritele pe care le are ea în fața Lui, se bucură de o veșnică cinstire și ascultare (Ioan 9, 31).
16 - Cu cât înaintează un om pe calea vieții și pe calea credinței,
cu cât i se deschid ochii mai bine și mintea mai larg,
- cu atât vede mai limpede Lucrarea ocrotitoare a lui Dumnezeu
și grija iubirii Sale ajutătoare,
în toate căile și în toate zilele prin care a trecut și trece.
17 - O minte sănătoasă și deschisă, nu poate să nu descopere zilnic nenumărate forme în care purtarea de grijă plină de bunătate a lui Dumnezeu, trimite fiecărui om ajutorul Său,
fără de care n-ar putea exista niciodată viața,
pentru nici o ființă de pe pământ și din el.
18 - Ce-ar face omenirea întreagă fără ajutorul pe care Dumnezeu i-l trimite în fiecare clipă și neîncetat, prin soarele Său,
prin apa Sa,
prin aerul, prin pâinea Sa...
și prin ocrotirea de relele ce i s-ar putea întâmpla în atâtea feluri?
Numai îndrumarea grijii lui Dumnezeu ține și întreține viața noastră a fiecăruia și a tuturor!
19 - Dacă numai azi am fi lipsiți de binefacerile lui Dumnezeu, dar ce zicem noi: o zi
- dacă numai un minut ne-ar lipsi -
ce-ar mai fi pe pământ în minutul următor?
Dar în ziua următoare?...
20 - Dacă numai o zi sau numai o clipă chiar, am fi lipsiți de harul Prezenței lui Hristos,
de harul ocrotirii Mâinilor Sale,
de harul apărării Lui,
al Milei Lui și al îndelungii Lui răbdări plină de bunătate,
- nu vă cutremurați oare de groază, gândindu-vă ce s-ar putea întâmpla cu fiecare dintre noi
și cu toți la un loc, dacă numai o clipă ne-ar părăsi Dumnezeu?
Doamne, ajută-ne să nu Te părăsim noi, pentru ca nici Tu să nu ne părăsești niciodată!
Amin.