Priceperea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Răbdarea lui Dumnezeu este mai presus de puterea priceperii oamenilor,
și Dragostea și Bunătatea Lui, la fel.
De aceea nici Dreptatea Lui care va da o veșnică osândă celor neascultători (Evrei 10, 26-27; 2 Tes. 1, 8-9),
- nici felul cum lucrează El nu poate fi priceput de cei care cu o vinovată ușurătate vorbesc fie de nedreptatea unei astfel de Judecăți,
fie de imposibilitatea ei.
2 - Inima celui cu adevărat înțelept este adânc credincioasă
și nu se îndoiește de nici unul din Cuvintele lui Dumnezeu.
Tot ce poate pricepe omul înțelept cu mintea sa, îl apropie de Dumnezeu și îl luminează mereu mai mult.
3 - Pentru ceea ce depășește priceperea cu mintea noastră omenească, omul cel credincios are o pricepere cerească, aceea a credinței, prin care el pătrunde mai departe până la Eternitate și până în Nemărginire,
descoperind pe Dumnezeu într-un chip care îl îndestulează,
și dându-i un fericit răspuns la toate problemele din Timp și din Veșnicie.
4 - Privind la înălțimea și la întinderea cerurilor făcute de Înțelepciunea lui Dumnezeu...
Privind la nemărginirile întinderilor peste care, și mai nemărginit în Timp și în Spațiu, stăpânește Dumnezeu, -
- sufletul copleșit și neputincios în micimea și în uimirea lui, se închină plin de teamă, de evlavie și de respect strigând sau șoptind:
- Mare și Necuprins ești Doamne Dumnezeule!
Slavă veșnică Ție!
5 - Privind la adâncimea Timpului, dincolo de care nici înapoi și nici înainte nu se mai vede nimic,
dincolo de care se întinde Veșnicia peste care stăpânește numai Dumnezeu și Ideea de El,
numai nehotarul dăinuirii Lui,
- gândul nostru neputincios a mai urmări ceea ce depășește puterea priceperii Sale,
- se proșterne în fața Luminii care pare întuneric din pricina prea marii ei străluciri,
și plin de admirație și de adorare strigă:
Slavă veșnică Ție Mare și Necuprins Dumnezeu!...
6 - Privind la echilibrul desăvârșit,
la Ordinea și Legile pe care Dreptatea și Înțelepciunea lui Dumnezeu le-a așezat în toată creația Sa...
după care El îndrumă, răsplătește, înnoiește și rodește totul,
nu putem decât să ne proșternem în fața Măreției Sale strigând cutremurați:
Slavă, și Slavă Ție Doamne!
7 - Privind la mersul și desfășurarea întregii vieți cât cuprinde Geografia, Astronomia, Istoria, - pe Dumnezeu,
răsplătind binele și pedepsind răul,
făcând judecată și dreptate,
înverzind și uscând,
neabătut de la început și până la sfârșit, prin mișcarea desăvârșitei rotații,
- noi cu cutremur și cu respect adânc ne închinăm șoptind cu lacrimi:
Slavă veșnică Ție Mare și Atotputernic Dumnezeu!
8 - Privind la bunătatea neînțeles de mare a lui Dumnezeu,
și la dragostea Lui neînțeles de multă,
pe care ne-o arată în toată mărimea ei,
numai Întruparea, Pătimirea, Crucificarea și Jertfa lui Hristos pentru noi...
- cu ce cuvinte să-L putem slăvi și binecuvânta pentru aceasta!...
9 - Privind Iertarea și Mila arătate față de omul stricat și de toată omenirea căzută, ajunsă vrăjmașă și batjocuritoarea Făcătorului și Binefăcătorului său...
Privind la îndelunga Lui așteptare pentru întoarcerea Creaturii Sale pe care o cheamă și o dorește să se ridice spre Lumina Lui...
- în ce cuvinte să putem cuprinde toate simțămintele care ne copleșesc
și cum să-I știm slăvi Nemărginita Lui Bunătate!...
10 - Privind la Neînțeleasa și Nesfârșita Iubire a lui Hristos, plină de atâta bunătate pe care nimeni nu o putem înțelege,
- cu bucurie și cu lacrimi ne închinăm predându-I Lui inima noastră, în totul și pe totdeauna,
șoptind recunoscători:
Slavă veșnică Ție Nemărginit și Bun și Iubitor Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
11 - Pe aceste nemărginite întinderi, din Înălțime și până în Adânc,
și din Răsărit și până în Apus,
unde se unește Sfințenia cu Căderea
și Dreptatea cu Dragostea,
- se arată Crucea lui Hristos, Mântuitorul nostru Veșnic, prin care s-a făcut Împăcarea (Efes. 2, 16-18).
12 - Crucea și Jertfa lui Hristos este dovada cea mai strălucită, mai Tainică și mai Cutremurătoare a acelor dimensiuni Dumnezeiești,
care sunt Înțelepciunea și Puterea, Dragostea și Iubirea,
pe care nu le vom putea înțelege nici unii și niciodată,
dar din care ne vom avea veșnic și veșnic cu toții ființa și viața noastră sub toate formele ei.
13 - Prin Taina acestei Cruci prelungită spre cele patru depărtări nesfârșite, ne va vorbi în veci de veci, Mărimea lui Dumnezeu.
Nu o vom putea niciodată cuprinde, dar în fața ei ne vom închina veșnic,
cu atât mai smeriți și mai adânc, cu cât le vom privi mai mult, mai cinstit și mai atent.
în Infinit,
Dincolo de până unde nu mai putem merge nici cu imaginația urmărind linia Nordului,
în Miazănoapte, adică acolo unde stăpânește un nepătruns Întuneric de prea multă Lumină (1 Tim. 6, 16),
Acolo este Locuința Celui Nevăzut
și stă Cel în Veșnică Mișcare.
15 - În jurul Celui ce stă la capătul Nordului se învârt toate lumile cărora El le-a dat ființa și mișcarea
și cărora El le-a fixat legi după care se guvernează
și le-a imprimat orbitele pe care să lumineze.
16 - Acolo este Locul Marelui Împărat Veșnic,
căruia toată creațiunea se supune ascultătoare
și de la care își primesc toate lumina lor,
materială sau spirituală,
toate câte strălucesc în lumea văzută sau nevăzută.
17 - Și numai Acolo să și fie,
pentru că nicăieri altundeva în Univers, nu mai există alt punct Stabil,
după care să se poată orienta nimeni, trupește sau sufletește, decât Capul Miazănoaptei, unde este El,
Împăratul care stă în Capul Nordului Infinit
și în jurul căruia se învârt închinându-se toate.
18 - Toate acele busolelor de pe lume, arată direcția cea bună pe care o dorește călătorul, numai atunci când sunt îndreptate spre Nord, adică spre Acolo unde este Dumnezeul Nemișcat.
Nimeni nu se poate orienta după o busolă care nu arată perfect Nordul...
19 - Acolo în Nordul Infinit este Punctul Unic Nemișcat și Etern.
Acolo este Atotputernicul Magnet de care sunt legate, prin nevăzute, dar nebiruite fire,
toate corpurile cerești,
toate tăriile, care între ele sunt depărtate la distanțe de miliarde de ani lumină
și totuși toate se mișcă privind ascultătoare și fericite spre Acolo...
Spre Acolo și spre Acela de la care își primesc viața, lumina și toată bucuria lor,
eternă, tainică și liniștită...
Slavă și Slavă și Slavă veșnică numai Lui!
20 - Acolo este Focarul Luminii care se propagă prin Spațiu, transformându-se și transmițându-se fiecărei creaturi după trebuința sa:
Materiei - materială,
Spiritului - spirituală...
de la firicelul de iarbă - până la Galaxie,
veniți să ne proșternem în adorație cu toate ființele noastre înaintea Sa.
Slavă și Slavă și Slavă veșnică numai Ție Marele și Fericitul nostru Dumnezeu.
Amin.