Priceperea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Răbdarea lui Dumnezeu este mai presus de puterea priceperii oamenilor,
şi Dragostea şi Bunătatea Lui, la fel.
De aceea nici Dreptatea Lui care va da o veşnică osândă celor neascultători (Evrei 10, 26-27; 2 Tes. 1, 8-9),
- nici felul cum lucrează El nu poate fi priceput de cei care cu o vinovată uşurătate vorbesc fie de nedreptatea unei astfel de Judecăţi,
fie de imposibilitatea ei.
2 - Inima celui cu adevărat înţelept este adânc credincioasă
şi nu se îndoieşte de nici unul din Cuvintele lui Dumnezeu.
Tot ce poate pricepe omul înţelept cu mintea sa, îl apropie de Dumnezeu şi îl luminează mereu mai mult.
3 - Pentru ceea ce depăşeşte priceperea cu mintea noastră omenească, omul cel credincios are o pricepere cerească, aceea a credinţei, prin care el pătrunde mai departe până la Eternitate şi până în Nemărginire,
descoperind pe Dumnezeu într-un chip care îl îndestulează,
şi dându-i un fericit răspuns la toate problemele din Timp şi din Veşnicie.
4 - Privind la înălţimea şi la întinderea cerurilor făcute de Înţelepciunea lui Dumnezeu...
Privind la nemărginirile întinderilor peste care, şi mai nemărginit în Timp şi în Spaţiu, stăpâneşte Dumnezeu, -
- sufletul copleşit şi neputincios în micimea şi în uimirea lui, se închină plin de teamă, de evlavie şi de respect strigând sau şoptind:
- Mare şi Necuprins eşti Doamne Dumnezeule!
Slavă veşnică Ţie!
5 - Privind la adâncimea Timpului, dincolo de care nici înapoi şi nici înainte nu se mai vede nimic,
dincolo de care se întinde Veşnicia peste care stăpâneşte numai Dumnezeu şi Ideea de El,
numai nehotarul dăinuirii Lui,
- gândul nostru neputincios a mai urmări ceea ce depăşeşte puterea priceperii Sale,
- se proşterne în faţa Luminii care pare întuneric din pricina prea marii ei străluciri,
şi plin de admiraţie şi de adorare strigă:
Slavă veşnică Ţie Mare şi Necuprins Dumnezeu!...
6 - Privind la echilibrul desăvârşit,
la Ordinea şi Legile pe care Dreptatea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu le-a aşezat în toată creaţia Sa...
după care El îndrumă, răsplăteşte, înnoieşte şi rodeşte totul,
nu putem decât să ne proşternem în faţa Măreţiei Sale strigând cutremuraţi:
Slavă, şi Slavă Ţie Doamne!
7 - Privind la mersul şi desfăşurarea întregii vieţi cât cuprinde Geografia, Astronomia, Istoria, - pe Dumnezeu,
răsplătind binele şi pedepsind răul,
făcând judecată şi dreptate,
înverzind şi uscând,
neabătut de la început şi până la sfârşit, prin mişcarea desăvârşitei rotaţii,
- noi cu cutremur şi cu respect adânc ne închinăm şoptind cu lacrimi:
Slavă veşnică Ţie Mare şi Atotputernic Dumnezeu!
8 - Privind la bunătatea neînţeles de mare a lui Dumnezeu,
şi la dragostea Lui neînţeles de multă,
pe care ne-o arată în toată mărimea ei,
numai Întruparea, Pătimirea, Crucificarea şi Jertfa lui Hristos pentru noi...
- cu ce cuvinte să-L putem slăvi şi binecuvânta pentru aceasta!...
9 - Privind Iertarea şi Mila arătate faţă de omul stricat şi de toată omenirea căzută, ajunsă vrăjmaşă şi batjocuritoarea Făcătorului şi Binefăcătorului său...
Privind la îndelunga Lui aşteptare pentru întoarcerea Creaturii Sale pe care o cheamă şi o doreşte să se ridice spre Lumina Lui...
- în ce cuvinte să putem cuprinde toate simţămintele care ne copleşesc
şi cum să-I ştim slăvi Nemărginita Lui Bunătate!...
10 - Privind la Neînţeleasa şi Nesfârşita Iubire a lui Hristos, plină de atâta bunătate pe care nimeni nu o putem înţelege,
- cu bucurie şi cu lacrimi ne închinăm predându-I Lui inima noastră, în totul şi pe totdeauna,
şoptind recunoscători:
Slavă veşnică Ţie Nemărginit şi Bun şi Iubitor Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
11 - Pe aceste nemărginite întinderi, din Înălţime şi până în Adânc,
şi din Răsărit şi până în Apus,
unde se uneşte Sfinţenia cu Căderea
şi Dreptatea cu Dragostea,
- se arată Crucea lui Hristos, Mântuitorul nostru Veşnic, prin care s-a făcut Împăcarea (Efes. 2, 16-18).
12 - Crucea şi Jertfa lui Hristos este dovada cea mai strălucită, mai Tainică şi mai Cutremurătoare a acelor dimensiuni Dumnezeieşti,
care sunt Înţelepciunea şi Puterea, Dragostea şi Iubirea,
pe care nu le vom putea înţelege nici unii şi niciodată,
dar din care ne vom avea veşnic şi veşnic cu toţii fiinţa şi viaţa noastră sub toate formele ei.
13 - Prin Taina acestei Cruci prelungită spre cele patru depărtări nesfârşite, ne va vorbi în veci de veci, Mărimea lui Dumnezeu.
Nu o vom putea niciodată cuprinde, dar în faţa ei ne vom închina veşnic,
cu atât mai smeriţi şi mai adânc, cu cât le vom privi mai mult, mai cinstit şi mai atent.
în Infinit,
Dincolo de până unde nu mai putem merge nici cu imaginaţia urmărind linia Nordului,
în Miazănoapte, adică acolo unde stăpâneşte un nepătruns Întuneric de prea multă Lumină (1 Tim. 6, 16),
Acolo este Locuinţa Celui Nevăzut
şi stă Cel în Veşnică Mişcare.
15 - În jurul Celui ce stă la capătul Nordului se învârt toate lumile cărora El le-a dat fiinţa şi mişcarea
şi cărora El le-a fixat legi după care se guvernează
şi le-a imprimat orbitele pe care să lumineze.
16 - Acolo este Locul Marelui Împărat Veşnic,
căruia toată creaţiunea se supune ascultătoare
şi de la care îşi primesc toate lumina lor,
materială sau spirituală,
toate câte strălucesc în lumea văzută sau nevăzută.
17 - Şi numai Acolo să şi fie,
pentru că nicăieri altundeva în Univers, nu mai există alt punct Stabil,
după care să se poată orienta nimeni, trupeşte sau sufleteşte, decât Capul Miazănoaptei, unde este El,
Împăratul care stă în Capul Nordului Infinit
şi în jurul căruia se învârt închinându-se toate.
18 - Toate acele busolelor de pe lume, arată direcţia cea bună pe care o doreşte călătorul, numai atunci când sunt îndreptate spre Nord, adică spre Acolo unde este Dumnezeul Nemişcat.
Nimeni nu se poate orienta după o busolă care nu arată perfect Nordul...
19 - Acolo în Nordul Infinit este Punctul Unic Nemişcat şi Etern.
Acolo este Atotputernicul Magnet de care sunt legate, prin nevăzute, dar nebiruite fire,
toate corpurile cereşti,
toate tăriile, care între ele sunt depărtate la distanţe de miliarde de ani lumină
şi totuşi toate se mişcă privind ascultătoare şi fericite spre Acolo...
Spre Acolo şi spre Acela de la care îşi primesc viaţa, lumina şi toată bucuria lor,
eternă, tainică şi liniştită...
Slavă şi Slavă şi Slavă veşnică numai Lui!
20 - Acolo este Focarul Luminii care se propagă prin Spaţiu, transformându-se şi transmiţându-se fiecărei creaturi după trebuinţa sa:
Materiei - materială,
Spiritului - spirituală...
de la firicelul de iarbă - până la Galaxie,
veniţi să ne proşternem în adoraţie cu toate fiinţele noastre înaintea Sa.
Slavă şi Slavă şi Slavă veşnică numai Ţie Marele şi Fericitul nostru Dumnezeu.
Amin.