Locul şi Lucrarea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Din Locul Locuinţei Sale Domnul Dumnezeul nostru, Izvorul şi Puterea Vieţii tuturor Creaţiilor şi Creaturilor Sale, le dă fiecăreia viaţă şi bucurie după capacitatea şi după nevoile sale.
Celor mari - multă, până la nebănuitele revărsări,
celor mici, - mică, până la marginile plăcute ale cuprinsului lor.
2 - Acolo unde este Tatăl este şi Locul unde Marele nostru Împărat şi Mântuitor Isus Hristos S-a Înălţat şi şade la Dreapta Măririi în Veşnicie, -
mijlocind pentru fiecare dintre credincioşii Săi, după nevoile sale şi la vremea sa.
3 - Acolo a pregătit şi va pregăti Domnul nostru Isus mereu locuri în veşnica desfătare fericită,
tuturor celor care primind Duhul Lui Sfânt, primesc în inimă sămânţa veşnicei vieţi, Puterea din pricina căreia toţi vor învia.
4 - Când Hristos, Domnul nostru Îşi va retrage spre Sine părticelele Sale, puse în fiecare dintre ai Săi, retrăgându-Şi astfel din ei şi cu ei Trupul Său Sfânt, - atunci
toţi credincioşii adevăraţi ai Lui, vor fi înălţaţi Acolo, la capătul Miazănoaptei, la Nordul Infinit,
în Veşnica Cetate a Marelui Împărat,
în veşnicul Focar al Luminii în ale cărei flăcări erau ei scântei înainte de a veni.
Şi vor fi şi după ce vor pleca...
5 - Toată viaţa şi umblarea noastră de pe pământ este o călătorie prin locuri mereu necunoscute,
pe drumuri mereu necunoscute,
printre primejdii şi întâmplări mereu necunoscute.
Numai umblarea pe urmele lui Isus, ne poate asigura ajungerea cu bine până la viaţa veşnică, prin această viaţă trecătoare.
6 - Oricât de atent ar fi cineva silit să facă un astfel de drum, ar fi cu neputinţă să ajungă până la capăt cu bine,
dacă n-ar avea un Îndrumător tot Bun, o Călăuză Puternică, Statornică şi Înţeleaptă. Iar această Călăuză ne este Duhul Sfânt.
7 - Credinciosul nostru Părinte şi Făcător Ceresc care a ştiut de la început că nu este bine ca omul să fie singur...
A ştiut cât de greu va fi pentru biata fiinţă omenească drumul singuratic
şi că va fi cu neputinţă să facă acest greu drum fără o călăuză şi fără un ajutor,
- printre atâţia duşmani care îl vor pândi
şi printre atâtea ispite şi alunecări, căderi şi urcuşuri,
de aceea ne-a trimes pe Duhul Sfânt prin Isus Domnul nostru.
8 - Tatăl Ceresc i-a pregătit omului un Însoţitor, un Călăuz Bun, care să-l îndrume, să-l sfătuiască şi să-l ajute,
să-l apere, să-l îndemne şi să-l mustre,
să-l ridice şi să-l îmbărbăteze mereu,
- spre a putea ajunge la moştenirea vieţii veşnice.
O, ce minunat Însoţitor ne-a trimes nouă de la Tatăl Domnul şi Mântuitorul nostru, când ne-a trimes pe Sfântul Duh, care ne călăuzeşte prin Cuvântul lui Hristos şi prin puterea Lui!
9 - Călăuzirea mântuitoare pentru fiecare suflet şi pentru întreaga Biserică şi omenire - este Duhul Domnului, este Duhul şi Cuvântul Sfânt, Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu (Rom. 10, 17),
10 - Hristos este Căpetenia Îndrumătoare şi Desăvârşirea Sfinţitoare a fiecărui credincios în parte ca mădulare ale Lui, dar şi al întregii Biserici la un loc, ca Trup al Său (Efes. 2, 19-22; Evrei 12, 2).
Hristos este Jertfa Ispăşitoare şi sfinţitoare a fiecăruia pe acest drum anevoios, drum pe care de atâtea ori suntem trântiţi şi prădaţi de vrăjmaşii Lui şi ai noştri, păcatele şi duhurile rele... (1 Ioan 2, 1-2).
11 - Pe cât este de dulce pentru toţi acei oameni care Îl iau de Călăuză a lor până la moarte pe Domnul,
pe atât de amar este pentru acei care merg pe primejdiosul drum necunoscut spre veşnicie, fără El.
12 - Nu există nici o suflare de viaţă care să aibă drept să nu asculte de Dumnezeu
şi să nu se supună rânduielilor aşezate de El pentru armonia universală.
Oricine calcă legile ascultării, va fi neapărat osândit de urmările neascultării sale.
13 - Toţi locuitorii lumii văzute şi ale celor nevăzute, trebuie,
din îndemnul conştiinţei sau din al instinctului lor,
să asculte de Dumnezeu, împlinind voia şi Cuvântul Aceluia de la care şi-au primit fiinţa şi mişcarea.
14 - Pe când în lumea văzută, absolut toate lucrurile neînsufleţite şi fiinţele necunoscute create de Dumnezeu,
se supun Lui, prin legile date dintru început fiecăreia din ele, - iată că:
- omul însufleţit, fiinţa conştientă, creatura care se bucură de la Dumnezeu de cele mai mari şi mai multe binefaceri, tocmai omul se ridică împotriva Făcătorului său!
15 - Omul nu vrea să asculte de legile iubirii, de legile care îl obligă să dorească şi să caute din inimă binele şi bucuria semenului său; nu vrea să păstreze o dulce şi caldă părtăşie, neschimbată şi recunoscătoare cu Dumnezeu, din care ar izvorî toată fericirea lui.
De aceea este mereu nefericit.
16 - Omul care nu vrea cu bucurie să asculte de nici un fel de legi,
ci trăieşte fără de lege,
umblând fără de lege,
lucrând fără de lege,
vorbind fără de lege,
judecând fără de lege,
17 - O, om, oricine ai fi tu,
sau oricine ţi se pare că eşti,
adu-ţi aminte de Făcătorul tău, care a ridicat legi tuturor creaturilor Sale
şi de datoria pe care o ai şi tu să asculţi de legile şi de rânduielile Lui date şi ţie,
pentru a putea vieţui paşnic şi tu cu alţii şi alţii cu tine.
18 - Păzirea rânduielilor lui Dumnezeu este o obligaţie şi pentru tine, suflete al meu.
Adu-ţi aminte şi tu că eşti un neputincios...
Că cea mai mică adiere de boală te poate trânti la pământ atât de grabnic...
şi o înţepătură de insectă te poate ucide.
Recunoaşte-L pe Dumnezeul tău, şi închină-te Lui!
19 - Dacă Dumnezeu Şi-ar retrage darurile Sale de la tine, un minut numai, şi ce s-ar alege de tine?
Ai minte şi nu te ridica împotriva Lui!
Ascultă de Domnul Isus Hristos!
20 - Nici un argint şi nici un aur de pe lume n-ar fi putut avea valoarea cerută de mântuirea noastră (1 Petru 1, 18-19).
Nici un lucru pieritor sau nepieritor, oricât de valoros ar fi,
n-ar fi putut niciodată face răscumpărarea sufletelor noastre. Numai Unicul Sânge Neprihănit şi Scump al lui Isus Hristos a putut să facă mântuirea noastră din păcate şi din pierzare.
Slavă veşnică Acestui Mare Preţ Mântuitor.
Amin.