Adevăratele avuţii
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Nu toţi oamenii pot fi bogaţi pe pământ, dar cei care au avuţii, nu le au prin meritul lor, ci numai prin mila şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu.
De aceea ele ar trebui să fie puse în slujba Lui.
Înţelepciunea şi hărnicia care fac aşa, sunt cele mai mari şi mai adevărate avuţii din lume.
2 - Un dar al milei lui Dumnezeu este că cineva s-a născut în sânul unei familii avute...
Cu cine s-ar fi judecat el dacă nu se năştea acolo, ci în coliba unui sărac,
sau în cortul unui ţigan nomad?
De aceea fiule al bogatului, fii recunoscător numai lui Dumnezeu pentru avuţia ta - şi pune-o în slujba Lui.
3 - Un dar al milei lui Dumnezeu este sănătatea şi mintea şi condiţiile prin care datorită acestora, noi putem avea mai mult decât au alţii...
Cu cine se pot judeca cei ce se nasc infirmi şi fără pricepere şi fără noroc?...
De aceea voi cei sănătoşi şi pricepuţi, mulţumiţi numai lui Dumnezeu pentru darurile voastre - şi slujiţi-L pe El cu ele!
4 - Dacă toate condiţiile prin care cineva poate să fie sau să devină avut, nu sunt ale omului, ci un dar al milei lui Dumnezeu(1 Cor. 4, 7),
- iată cât este de vinovat acela care îşi închipuie că acestea sunt nişte merite ale sale
şi că situaţia sa i se datorează lui însuşi!
5 - Ce înşelătoare este închipuirea omului îngâmfat şi necredincios!
Şi cât de nebun este acel om care îşi închipuie că avuţiile sale sunt
şi pot fi veşnic ale lui...
O, ce înşelătoare este nebunia asta!
Adevărata înţelepciune începe omul să o aibă numai când îşi ridică ochii cu smerenie şi cu închinare spre Dumnezeu recunoscând că de la El şi că ale Lui - sunt toate!
6 - Nu toţi oamenii pot fi înălţaţi pe pământ,
dar acei care au funcţii înalte, nu au această stare prin meritul lor,
căci sunt mulţi alţii care au mai multe şi mai mari merite, decât ei şi totuşi nu sunt nimic...
7 - Omule, tu ai acest scaun numai prin voia şi rânduiala înţelepciunii lui Dumnezeu, care a avut bunăvoinţă faţă de tine, căci Dumnezeu pentru împlinirea planurilor Sale pe pământ, înalţă în locuri de cinste pe unii şi tot El prăbuşeşte din aceste locuri pe alţii (Psalm 44, 3; Rom. 9, 16).
De aceea mulţumeşte-I şi închină-te numai Lui!
8 - Orice om care se bucură de o stare deosebită,
sau de un bun deosebit, de la Dumnezeu,
- trebuie să se smerească înaintea Lui cu atât mai mult decât ceilalţi semeni ai săi, cu cât a primit un avantaj mai mare, şi de un dar mai deosebit, ca al altora.
9 - Acei oameni care îşi închipuie că veşnică le va fi locuinţa
şi că statornic le va fi scaunul de pe care astăzi se trufesc,
desfătându-se în toate plăcerile pântecelui lor păcătos,
înjosind sărăcia
şi batjocorind cinstea,
nesocotind dreptatea şi credinţa,
- nu s-ar putea înşela în mai amar chip,
nici n-ar putea dovedi o mai mare nebunie!
10 - Frumuseţea, tinereţea şi gloria lumii acesteia, toate sunt aşa de trecătoare ca norii duşi de vânt. Şi cu toate acestea tot la fel trec şi ei pe lumea aceasta.
Ce închipuiri înşelătoare sunt aceste nimicuri pentru mulţi nebuni şi astăzi!
Ci înţelept devine numai cel ce vede înainte nimicnicia lor,
căci la urmă toţi o văd...
11 - O, om care te bizui pe una sau pe mai multe din avuţiile înşelătoare - trezeşte-te!
Tu care în loc să faci tot binele pe care îl poţi face semenilor tăi şi slavei lui Dumnezeu, acum în timpul scurt în care stăpâneşti bunurile lumii, - tocmai ca să poţi avea un folos veşnic de la ele,
- pune-le în slujba lui Dumnezeu.
Abia aşa vei dovedi că eşti înţelept!
Mânia lui Dumnezeu este gata să se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu
şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirile lor (Rom. 1, 18),
şi uită să mulţumească Celui de la care vin toate în dar.
13 - Trezeşte-te la realitate omule,
căci încă în noaptea asta pot să ţi se ia toate câte le ai, mai înainte chiar de a ţi se lua viaţa ta.
N-ai văzut tu şi n-ai auzit despre atât de mulţi nesocotiţi, păţind aşa chiar în anii tăi?
N-ai văzut bogaţi de ieri, - cerşind astăzi?
Crezi că tu nu poţi fi aşa mâine?
14 - N-ai văzut tu împăraţi până ieri - prăbuşiţi astăzi în dispreţul celor pe care îi îngrozeau până şi numai chipul şi numele acelor tirani şi desfrânaţi?
Sau îţi închipui şi tu că poţi dispreţui nepedepsit bunătatea lui Dumnezeu şi dreptatea semenilor tăi?
Învaţă din păţania altora, până nu ajungi tu ca să înveţe alţii din a ta!
15 - De la începutul Istoriei şi al Facerii pământului, dragostea părintească a lui Dumnezeu, i-a vorbit omului mereu şi mereu.
Cât de fericită trebuie să fi fost pentru primii oameni vremea petrecută în Eden când Prezenţa iubitoare şi luminoasă a lui Dumnezeu era mereu cu ei!...
Iar ei ascultau desăvârşit de îndrumările chiar şi numai gândite, ale Tatălui lor Ceresc!
16 - Îndată ce omul a căzut în prima sa neascultare de Dumnezeu, Cuvântul Iubirii Dumnezeieşti s-a prefăcut chemare...
Chemare plină de durere, de mustrare, de prevestiri rele, de înştiinţări aspre...
Chemare plină de milă, chemare stăruitoare şi îndelungă...
Rămasă totuşi, fără un răspuns ascultător din partea multora.
17 - N-a fost zi din toată Istoria omenirii,
de la Început şi până astăzi,
în care chemarea lui Dumnezeu să nu fi răsunat în vreun fel spre om.
O, ce nemărginit de Bun este Tatăl nostru Ceresc!
18 - N-a fost parte de pământ sau de timp în care omului să nu i se fi adresat în vreun fel chemarea lui Dumnezeu,
ori prin binefacerile Lui,
ori prin mustrările Sale.
Ferice de sufletul, de familia şi de vremea care ascultă şi împlineşte voia lui Dumnezeu!
19 - N-a fost om pe faţa pământului
şi nu este nici azi - şi nu va fi până la Ziua Sfârşitului,
căruia Dumnezeu să nu-i fi vorbit
şi pe care să nu-l fi chemat sau să nu-l cheme în vreun fel, spre a-l aduce la ascultarea Lui.
De aceea nimeni nu va avea nici o dezvinovăţire că el n-a auzit şi n-a ştiut.
20 - Cuvântul şi chemarea lui Dumnezeu n-a ocolit niciodată pe nimeni fiindcă El voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi
Şi după cum Dumnezeu a făcut şi întocmit inima omenească, punând în fiecare om conştiinţa şi libera voinţă, - tot aşa fiecăruia i-a adresat chemarea Sa.
Pentru ca deplin conştient de ea - să aleagă ori slava ascultării de El,
- ori osânda împotrivirii faţă de voia Lui.
Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi cei ce primesc şi ascultă chemarea Sa.
Amin.