Gândul satanic al trufiei
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Iuda închipuindu-și că toate darurile ce le avea de la Domnul sunt primite pe meritul lui, și că nimeni nu le mai poate lua,
n-a fost greu să se creadă deopotrivă cu Domnul.
Și să înceapă a-L privi ca pe un rival nesuferit, de care trebuia să scape în curând, spre a-I lua locul.
Pe ceilalți ucenici credea Iuda că ușor îi stăpânește prin viclenia și istețimea lui,
pe popor îl va cuceri prin talentele sale,
cu mai marii se cunoștea bine, prin relațiile pe care le are și pe care le pregătește,
așa că nimic nu-l va putea împiedica să nu ajungă el împărat, așa cum voia poporul să-L facă pe Domnul, dar El refuzase (Ioan 6, 15).
Iuda nu va refuza.
2 - Vrăjmașii Domnului îi vor fi făcut poate lui Iuda astfel de promisiuni, folosindu-se de ambiția lui oarbă și nebună în scopurile lor.
De multe ori poate Iuda se va fi consfătuit cu ei cum să facă, dar orbit de ambiție, el nu-și dădea seama de disprețul și de sila cu care era privit și instruit de către ei.
Trufia este soră cu nebunia, așa că cel ce o are pe prima, o are neapărat și pe a doua.
Astfel trufia singură nu l-ar fi putut prăbuși așa de sigur și de repede pe totdeauna, cum l-au prăbușit amândouă.
3 - Și iată-l acum pe Iuda fericit, în fruntea răufăcătorilor Domnului, mergând spre Ghețimani.
Ce bine credea el că-i merge acum. Cum se vedea el de isteț în planul lui.
Ce sigur era că i-a făcut pe cei mari uneltele sale, spre a-și ajunge scopul său.
A și ajuns conducătorul unei gloate mari, era acum comandantul unei mulțimi de oameni înarmați (Matei 26, 47; Marcu 14, 43).
Cu câtă satisfacție satanică Îi va fi zis el Domnului rânjind batjocoritor: „Plecăciune Învățătorule”! (Matei 26, 49).
Și cu câtă silă trebuie să-L fi sărutat!
4 - Cititorule și frate, - te rog cu lacrimi și cu cutremur, îngrozește-te ori de câte ori se ridică în inima ta un gând de mândrie,
sau se ridică în adunarea ta un îngâmfat nesupus,
un lăstar de simțământ pretențios,
vreo închipuire de merit personal
sau de laudă cu talantul și talentul său
ori de întâietate față de frații tăi,
ori de invidie față de învățătorul tău,
- căci de la acestea și până la prăbușire nu-i decât un pas foarte mic, pasul lui Iuda.
Atunci nebunia trufiei te va nimici sigur și repede.
Iuda spânzurat să ne fie totdeauna o înștiințare tuturor.
Dar mai ales fiilor nerecunoscători și ucenicilor geloși și încrezuți.
5 - Domnul Isus știa pe toți oamenii și toate întâmplările care Îl vor întâmpina.
Tot binele pe care trebuie să-l facă El oamenilor,
- și tot răul pe care I-l vor face Lui, oamenii.
Dar dragostea cea mare cu care ne-a iubit Dumnezeu, a fost și mai puternică decât amenințarea urii lui Satan și a lumii lui.
Ceea ce trebuia să ne dea Hristos nouă era nespus mai mult decât putea fi ceea ce va primi El în schimb de la noi.
6 - Binele pe care trebuia să-l facă Hristos spre mântuirea omenirii, era mai însemnat decât răul pe care Îl va primi El de la omenire - prin osândirea Lui.
Prețul vieții noastre era mai scump decât prețul morții Sale.
Vindecarea noastră era mai însemnată decât suferințele Lui.
De aceea Isus a mers spre vrăjmașii Lui.
7 - Cine crede că va avea mai mare câștig decât pagubă - acela merge spre o lucrare.
Cine este încredințat că va ieși biruitor dintr-o luptă, acela merge spre inamic.
Cine urmărește să ia o pradă mai mare de la un potrivnic, acela merge spre înfruntarea cu el.
Merge cu îndrăzneală și cu bucurie chiar.
Așa a mers Domnul, spre Patimile Sale.
8 - Când primejdia este de neînlăturat, cel mai bun lucru este să mergi spre ea. Să mergi în înfruntarea ei cu bărbăție și cu curaj.
Când o fiară vine să atace, iar ferirea de ea este cu neputință, - cel mai bun lucru este să mergi curajos și să o înfrunți.
De cele mai multe ori mergând spre ea, fiara se sperie și fuge.
9 - Am văzut oameni slabi, dar curajoși, care au făcut de rușine și au biruit pe mulți lăudăroși mai puternici ca ei.
Tânărul David în fața lui Goliat ne este un model de curaj și hotărâre în privința asta.
Și o dovadă de biruință a curajului hotărât.
10 - Dacă trebuie și așa să mori, - ce măreț și ce frumos este să mori eroic.
Dacă și așa trebuie ca să fii dus în suferință, - de ce să nu mergi liniștit, curajos și senin spre ea?
Dacă și așa se vede bine că trebuie să fii legat, că nu e altă cale, - mergi ca Isaac spre altarul tău de jertfă.
Mergi ca cei trei tineri spre cuptorul tău încins.
Mergi ca Ștefan spre cer.
Mergi ca Isus spre gloata Iudei.
Mergi tu spre suferință, hotărât și curajos!
Ce măreț e un astfel de erou!
11 - Am fost și noi un popor mic, așezat la o răscruce de vânturi puternice și potrivnice.
Popoare mari și împărății puternice au venit spre glia pe care Dumnezeu a dat-o părinților noștri, - au venit cu gând să ne-o răpească.
Dar părinții noștri, adânc credincioși în Dumnezeu și în dreptatea cauzei lor, -
- au mers spre cotropitori.
Și până la urmă au biruit.
12 - Numai când mergi să cotropești tu pe alții, atunci să te temi!
Când mergi să faci rău tu, unui nevinovat
- atunci să tremuri.
Dar când cugetul tău este curat și când aperi ce este drept - să nu te temi niciodată.
Fie vrăjmașul cât de puternic, nu te teme de el, mergi înainte spre el hotărât și curajos.
Fie el cât de înarmat, nu fugi înapoi,
ci mergi spre el.
Îl vei învinge sigur,
ori trăind, ori murind.
13 - Credinciosule și frate, nu fii niciodată un fricos și un laș!
Dar chiar și dacă ești fricos nu fugi niciodată și nu te ascunde din fața celui ce te urmărește pentru dragostea ta de Dumnezeul tău.
Dar să nu fii laș ca să fugi.
Mergi spre ei gata să primești și să privești în față tot ce trebuie să-ți vină.
14 - Dar cel mai însemnat lucru pe care trebuie să-l știm de la început, este ceea ce ne învață Mântuitorul nostru, chiar din clipa aceasta: curajul frumos și demn.
Curajul fără trufie și fără sfidare,
curajul cuviincios și sfânt,
măsurat și blând,
modest și frumos,
- dar limpede, hotărât și măreț!
Așa a fost curajul lui Hristos. Și al alor Lui!
15 - Destinul tuturor celor ce dezlănțuiesc răscoalele a fost că evenimentele stârnite de ei i-a depășit și i-a anulat.
Furtuna pornită de ei i-a ajuns din urmă, i-a întrecut și i-a strivit.
Fiecare trădător își are trădătorii lui.
- Și fiecare păcat se ispășește prin ceea ce a fost provocat de el însuși.
16 - Domnul Isus poate va fi primit în dar nu numai bani, ci și felurite lucruri de la cei care Îl iubeau și cărora le făcuse bine.
Iar Iuda va fi căutat cât mai repede să le vândă, spre a ajunge în punga lui, de unde apoi nimeni să nu mai știe ce se făceau.
Câte păcate nu va mai fi făcut el și cheltuind în chip vinovat banii sfinți ai lui Isus, pe cine știe ce blestemății și plăceri păcătoase.
Căci un păcat nu vine niciodată singur.
17 - Poate Iuda se gândea: „Acum am ocazia, ca să-mi pun și eu de-o parte ceva și pentru viitorul meu.
Acum nimeni nu mă va vedea, pot să fac ce vreau acum, nimeni nu știe cât am încasat și cât am cheltuit.
... lui Isus Îi spun ce vreau și-I arat ce-mi place. Zic ca ei - și fac ca mine.
Ceilalți și așa nu sunt în măsură ca să mă controleze ce am făcut eu cu ceea ce am primit...”
- cam așa va fi gândit Iuda, făcând ce a făcut.
18 - Cine n-are controlul necruțător al unei conștiințe curate, asupra lucrurilor pe care nu i le poate controla nimeni,
- acela curând va ajunge un risipitor și un mincinos, un ticălos și un hoț.
Să fie cu mare băgare de seamă acei pe care îi înștiințează acest cuvânt.
19 - Isus le-a zis celor ce veniseră să-L prindă: „Eu Sunt!”
- în primul rând a zis așa pentru a nu lăsa ca în momentul răzbunării, să sufere altcineva în locul Său.
Domnul Isus care venise să răscumpere pe toți oamenii, nu putea vinde pe nici unul.
El care venise să ia asupra Sa povara tuturora, nu putea lăsa povara Lui asupra nici unuia.
20 - Domnul Isus în Ghețimani era gata să Se dea la moarte pentru oricine și nu voia să fie nimeni învinuit întru nimic în locul Lui.
De aceea cea dintâi grijă a Sa a fost să fie clar de la început totul - spunând: - „Eu Sunt Acela pe care voi Îl căutați”.
Asumându-Și El Singur și hotărât toată răspunderea,
- numai El și nu alții.
Și luându-Și asupra Lui Singur, toată povara răspunderii, ieșind în fața călăilor Săi și zicându-le:
- Eu Sunt Cel care am făcut, - Eu Sunt Cel care trebuie să ispășească!
Dacă faptele Mele sunt condamnate de lege, iată-Mă aici, Eu răspund pentru ele. Pe Mine Mă luați și nu pe altul!
O Doamne Isuse ajută-ne și pe noi să fim gata ca Tine, a suferi noi, fără a lăsa să sufere alții în locul nostru.
Amin.