Gândul satanic al trufiei
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Iuda închipuindu-şi că toate darurile ce le avea de la Domnul sunt primite pe meritul lui, şi că nimeni nu le mai poate lua,
n-a fost greu să se creadă deopotrivă cu Domnul.
Şi să înceapă a-L privi ca pe un rival nesuferit, de care trebuia să scape în curând, spre a-I lua locul.
Pe ceilalţi ucenici credea Iuda că uşor îi stăpâneşte prin viclenia şi isteţimea lui,
pe popor îl va cuceri prin talentele sale,
cu mai marii se cunoştea bine, prin relaţiile pe care le are şi pe care le pregăteşte,
aşa că nimic nu-l va putea împiedica să nu ajungă el împărat, aşa cum voia poporul să-L facă pe Domnul, dar El refuzase (Ioan 6, 15).
Iuda nu va refuza.
2 - Vrăjmaşii Domnului îi vor fi făcut poate lui Iuda astfel de promisiuni, folosindu-se de ambiţia lui oarbă şi nebună în scopurile lor.
De multe ori poate Iuda se va fi consfătuit cu ei cum să facă, dar orbit de ambiţie, el nu-şi dădea seama de dispreţul şi de sila cu care era privit şi instruit de către ei.
Trufia este soră cu nebunia, aşa că cel ce o are pe prima, o are neapărat şi pe a doua.
Astfel trufia singură nu l-ar fi putut prăbuşi aşa de sigur şi de repede pe totdeauna, cum l-au prăbuşit amândouă.
3 - Şi iată-l acum pe Iuda fericit, în fruntea răufăcătorilor Domnului, mergând spre Gheţimani.
Ce bine credea el că-i merge acum. Cum se vedea el de isteţ în planul lui.
Ce sigur era că i-a făcut pe cei mari uneltele sale, spre a-şi ajunge scopul său.
A şi ajuns conducătorul unei gloate mari, era acum comandantul unei mulţimi de oameni înarmaţi (Matei 26, 47; Marcu 14, 43).
Cu câtă satisfacţie satanică Îi va fi zis el Domnului rânjind batjocoritor: „Plecăciune Învăţătorule”! (Matei 26, 49).
Şi cu câtă silă trebuie să-L fi sărutat!
4 - Cititorule şi frate, - te rog cu lacrimi şi cu cutremur, îngrozeşte-te ori de câte ori se ridică în inima ta un gând de mândrie,
sau se ridică în adunarea ta un îngâmfat nesupus,
un lăstar de simţământ pretenţios,
vreo închipuire de merit personal
sau de laudă cu talantul şi talentul său
ori de întâietate faţă de fraţii tăi,
ori de invidie faţă de învăţătorul tău,
- căci de la acestea şi până la prăbuşire nu-i decât un pas foarte mic, pasul lui Iuda.
Atunci nebunia trufiei te va nimici sigur şi repede.
Iuda spânzurat să ne fie totdeauna o înştiinţare tuturor.
Dar mai ales fiilor nerecunoscători şi ucenicilor geloşi şi încrezuţi.
5 - Domnul Isus ştia pe toţi oamenii şi toate întâmplările care Îl vor întâmpina.
Tot binele pe care trebuie să-l facă El oamenilor,
- şi tot răul pe care I-l vor face Lui, oamenii.
Dar dragostea cea mare cu care ne-a iubit Dumnezeu, a fost şi mai puternică decât ameninţarea urii lui Satan şi a lumii lui.
Ceea ce trebuia să ne dea Hristos nouă era nespus mai mult decât putea fi ceea ce va primi El în schimb de la noi.
6 - Binele pe care trebuia să-l facă Hristos spre mântuirea omenirii, era mai însemnat decât răul pe care Îl va primi El de la omenire - prin osândirea Lui.
Preţul vieţii noastre era mai scump decât preţul morţii Sale.
Vindecarea noastră era mai însemnată decât suferinţele Lui.
De aceea Isus a mers spre vrăjmaşii Lui.
7 - Cine crede că va avea mai mare câştig decât pagubă - acela merge spre o lucrare.
Cine este încredinţat că va ieşi biruitor dintr-o luptă, acela merge spre inamic.
Cine urmăreşte să ia o pradă mai mare de la un potrivnic, acela merge spre înfruntarea cu el.
Merge cu îndrăzneală şi cu bucurie chiar.
Aşa a mers Domnul, spre Patimile Sale.
8 - Când primejdia este de neînlăturat, cel mai bun lucru este să mergi spre ea. Să mergi în înfruntarea ei cu bărbăţie şi cu curaj.
Când o fiară vine să atace, iar ferirea de ea este cu neputinţă, - cel mai bun lucru este să mergi curajos şi să o înfrunţi.
De cele mai multe ori mergând spre ea, fiara se sperie şi fuge.
9 - Am văzut oameni slabi, dar curajoşi, care au făcut de ruşine şi au biruit pe mulţi lăudăroşi mai puternici ca ei.
Tânărul David în faţa lui Goliat ne este un model de curaj şi hotărâre în privinţa asta.
Şi o dovadă de biruinţă a curajului hotărât.
10 - Dacă trebuie şi aşa să mori, - ce măreţ şi ce frumos este să mori eroic.
Dacă şi aşa trebuie ca să fii dus în suferinţă, - de ce să nu mergi liniştit, curajos şi senin spre ea?
Dacă şi aşa se vede bine că trebuie să fii legat, că nu e altă cale, - mergi ca Isaac spre altarul tău de jertfă.
Mergi ca cei trei tineri spre cuptorul tău încins.
Mergi ca Ştefan spre cer.
Mergi ca Isus spre gloata Iudei.
Mergi tu spre suferinţă, hotărât şi curajos!
Ce măreţ e un astfel de erou!
11 - Am fost şi noi un popor mic, aşezat la o răscruce de vânturi puternice şi potrivnice.
Popoare mari şi împărăţii puternice au venit spre glia pe care Dumnezeu a dat-o părinţilor noştri, - au venit cu gând să ne-o răpească.
Dar părinţii noştri, adânc credincioşi în Dumnezeu şi în dreptatea cauzei lor, -
- au mers spre cotropitori.
Şi până la urmă au biruit.
12 - Numai când mergi să cotropeşti tu pe alţii, atunci să te temi!
Când mergi să faci rău tu, unui nevinovat
- atunci să tremuri.
Dar când cugetul tău este curat şi când aperi ce este drept - să nu te temi niciodată.
Fie vrăjmaşul cât de puternic, nu te teme de el, mergi înainte spre el hotărât şi curajos.
Fie el cât de înarmat, nu fugi înapoi,
ci mergi spre el.
Îl vei învinge sigur,
ori trăind, ori murind.
13 - Credinciosule şi frate, nu fii niciodată un fricos şi un laş!
Dar chiar şi dacă eşti fricos nu fugi niciodată şi nu te ascunde din faţa celui ce te urmăreşte pentru dragostea ta de Dumnezeul tău.
Dar să nu fii laş ca să fugi.
Mergi spre ei gata să primeşti şi să priveşti în faţă tot ce trebuie să-ţi vină.
14 - Dar cel mai însemnat lucru pe care trebuie să-l ştim de la început, este ceea ce ne învaţă Mântuitorul nostru, chiar din clipa aceasta: curajul frumos şi demn.
Curajul fără trufie şi fără sfidare,
curajul cuviincios şi sfânt,
măsurat şi blând,
modest şi frumos,
- dar limpede, hotărât şi măreţ!
Aşa a fost curajul lui Hristos. Şi al alor Lui!
15 - Destinul tuturor celor ce dezlănţuiesc răscoalele a fost că evenimentele stârnite de ei i-a depăşit şi i-a anulat.
Furtuna pornită de ei i-a ajuns din urmă, i-a întrecut şi i-a strivit.
Fiecare trădător îşi are trădătorii lui.
- Şi fiecare păcat se ispăşeşte prin ceea ce a fost provocat de el însuşi.
16 - Domnul Isus poate va fi primit în dar nu numai bani, ci şi felurite lucruri de la cei care Îl iubeau şi cărora le făcuse bine.
Iar Iuda va fi căutat cât mai repede să le vândă, spre a ajunge în punga lui, de unde apoi nimeni să nu mai ştie ce se făceau.
Câte păcate nu va mai fi făcut el şi cheltuind în chip vinovat banii sfinţi ai lui Isus, pe cine ştie ce blestemăţii şi plăceri păcătoase.
Căci un păcat nu vine niciodată singur.
17 - Poate Iuda se gândea: „Acum am ocazia, ca să-mi pun şi eu de-o parte ceva şi pentru viitorul meu.
Acum nimeni nu mă va vedea, pot să fac ce vreau acum, nimeni nu ştie cât am încasat şi cât am cheltuit.
... lui Isus Îi spun ce vreau şi-I arat ce-mi place. Zic ca ei - şi fac ca mine.
Ceilalţi şi aşa nu sunt în măsură ca să mă controleze ce am făcut eu cu ceea ce am primit...”
- cam aşa va fi gândit Iuda, făcând ce a făcut.
18 - Cine n-are controlul necruţător al unei conştiinţe curate, asupra lucrurilor pe care nu i le poate controla nimeni,
- acela curând va ajunge un risipitor şi un mincinos, un ticălos şi un hoţ.
Să fie cu mare băgare de seamă acei pe care îi înştiinţează acest cuvânt.
19 - Isus le-a zis celor ce veniseră să-L prindă: „Eu Sunt!”
- în primul rând a zis aşa pentru a nu lăsa ca în momentul răzbunării, să sufere altcineva în locul Său.
Domnul Isus care venise să răscumpere pe toţi oamenii, nu putea vinde pe nici unul.
El care venise să ia asupra Sa povara tuturora, nu putea lăsa povara Lui asupra nici unuia.
20 - Domnul Isus în Gheţimani era gata să Se dea la moarte pentru oricine şi nu voia să fie nimeni învinuit întru nimic în locul Lui.
De aceea cea dintâi grijă a Sa a fost să fie clar de la început totul - spunând: - „Eu Sunt Acela pe care voi Îl căutaţi”.
Asumându-Şi El Singur şi hotărât toată răspunderea,
- numai El şi nu alţii.
Şi luându-Şi asupra Lui Singur, toată povara răspunderii, ieşind în faţa călăilor Săi şi zicându-le:
- Eu Sunt Cel care am făcut, - Eu Sunt Cel care trebuie să ispăşească!
Dacă faptele Mele sunt condamnate de lege, iată-Mă aici, Eu răspund pentru ele. Pe Mine Mă luaţi şi nu pe altul!
O Doamne Isuse ajută-ne şi pe noi să fim gata ca Tine, a suferi noi, fără a lăsa să sufere alţii în locul nostru.
Amin.