
Pe tine şi nu pe altul!
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Poate că a venit odată vremea când ai fost căutat şi tu să fii legat pentru umblarea ta cu Hristos.
Adu-ţi aminte cum te-ai prezentat tu atunci?
Ai mers spre ei, sau ai fugit de ei?
Ai spus tu: „eu sunt!” - Sau ai spus: „nu sunt eu!” Altul este!
Şi ai spus alt nume, sau pe alţi fraţi, numai ca să scapi tu?...
Stai acum aici în faţa lui Hristos, în faţa conştiinţei tale. Şi în faţa momentului acestuia. Şi răspunde ce ai făcut.
Ce ai făcut tu atunci?
2 - Poate că vei ajunge de acum înainte în vreo împrejurare grea, să fii întrebat.
Dacă aşa va fi, atunci învaţă de la Domnul Isus din clipa aceasta cum să răspunzi.
Şi fă ca Domnul Isus fără să te gândeşti la nimic altceva decât la ceea ce S-a gândit Hristos atunci să nu bage pe nimeni în locul Lui.
Spune-te şi tu numai pe tine. Şi nu mai spune pe nimeni altcineva.
Că şi dacă vei spune pe alţii, tu tot n-ai să scapi,
chiar dacă ai scăpa de oameni, - n-ai să scapi de Dumnezeu.
3 - Am văzut mulţi vânzători înarmaţi urmărind cu trufie un vânat.
Dar când vânatul a apărut pe neaşteptate lângă ei, s-au zăpăcit de tot şi n-au mai ştiut ce fac.
Unii au scăpat arma din mâini,
alţii au luat-o la fugă,
alţii au tras aiurea.
Neaşteptata întâlnire, i-a făcut să se zăpăcească de tot, chiar în faţa unui vânat mai slab.
Dar în faţa unuia mai puternic?
4 - În omul care merge să facă răul, contra unui om bun,
în cel care se ştie vinovat de o nelegiuire împotriva unui om nevinovat,
în cel care se duce să făptuiască o fărădelege împotriva unui om drept,
- este un complex, o mulţime de slăbiciuni.
El este înarmat, dar tremură de fiecare zgomot.
Este puternic, dar se sperie de orice atitudine nehotărâtă.
Este mare, dar priveşte cu îngrijorare la orice nimic. Asta este starea vinovatului.
Închipuirea celor vinovaţi este totdeauna înfierbântată şi îi face să vadă lângă orice muşuroi un lup. Şi lângă orice tufiş un leu.
Este groaza lui Dumnezeu care îi face să se teamă şi să tremure.
Aşa erau cei ce mergeau cu Iuda să-L prindă pe Isus.
5 - Pe cei care mergeau să-L lege pe Isus, groaza de moarte îi va fi făcut pe drum să le tremure mult mâinile şi să le dârdâie dinţii, aşteptându-se la orice rău, - în clipa când vor da ochii cu Isus.
Asigurările date de Iuda că Isus nu este un Om primejdios, nu-i vor fi încredinţat prea mult despre acest lucru.
Cred că şi semnul pe care li l-a dat Iuda pentru a-L cunoaşte ei pe Isus, a avut şi acest scop, adică să-i încurajeze:
- de un om care se lasă să-l săruţi - şi pe care îl poţi săruta într-o astfel de împrejurare, nu trebuie să te temi,
- te poţi apropia de El fără frică.
6 - Sărutarea lui Iuda avea nu numai scopul să-i îmbărbăteze pe cei care veneau să-L lege pe Domnul, ci şi un alt scop viclean:
Iuda trebuia să-i fi încurajat pe tovarăşii săi cam aşa:
- „Să nu vă fie frică! Eu am să mă reped la Isus ca să-L îmbrăţişez peste mâini, ca să-L „sărut”, spre a nu-Şi da seama ce avem de gând să facem cu El.
Am să-L sărut lung, până ce voi veţi ajunge (Marcu 14, 45), ţinându-L aşa prins în mâinile mele, ca să nu poată face nici o mişcare.
Iar dacă totuşi văzându-vă, Şi-ar da seama şi ar căuta să scape, n-ar fi El oare în mâinile mele, ţinut strâns?
Aşa că nu aveţi de ce vă teme, nu va putea mişca.
Ce mai poate face un om ale cărui mâini le ţii îmbrăţişate strâns?
Deci nu vă temeţi să aruncaţi repede funia şi-L legaţi”.
7 - Planul îndelung gândit era în întregime criminal,
Isus victima, nu trebuia cu nici un chip să-Şi dea seama,
- şi nici să mai poată face nici o mişcare, chiar dacă ar fi vrut.
Dar toate asigurările lui Iuda,
toate ameninţările mai marilor care l-au trimis
şi toate încurajările pe care şi le făcuseră ei înainte de a-L vedea pe Domnul Isus,
- au pierit în faţa lui Isus.
Ei s-au prăbuşit jos, la pământ cu toţii.
8 - Iată soarta tuturor vrăjmaşilor lui Hristos!
Iată viitorul tuturor celor care merg împotriva Lui!
Iată cum va fi întâlnirea cea mare cu Hristos a tuturor vrăjmaşilor Lui!
Va mai veni odată şi Ziua Aceea! Fiţi siguri toţi că va veni!
Va veni şi clipa când toţi cei ce s-au adunat în gloată să prindă pe Isus, să-L lege şi să-L piardă - se vor pomeni deodată în faţa Lui!
Cum le-a ieşit El înainte, pe neaşteptate celor ce veneau împotriva Lui, în Gheţimani, aşa le va ieşi pe neaşteptate în ceasul acela din Urmă, tuturor vrăjmaşilor Lui.
9 - Hristos Însuşi le va spune atunci:
- „Eu sunt Acela pe care voi L-aţi căutat, L-aţi străpuns, L-aţi ucis...
Acum a venit rândul vostru!
Până acum Eu M-am lăsat în mâinile voastre. Acum voi sunteţi în Mâinile Mele...”
Dragă suflete, oare tu nu te vei afla atunci între prigonitorii şi vrăjmaşii lui Isus?
Ca să nu fii atunci, - nu fii acum!
Iar dacă eşti, treci îndată între ucenicii Săi binecuvântaţi, - prin pocăinţă deplină.
10 - În chip normal oamenii legii trebuie să caute pe oamenii fărădelegii, fiindcă aşa este scris: (Rom. 13, 4; 1 Petru 2, 14).
Legea este pentru cei fărădelege!
Dar de câte ori este tocmai invers!
În cazurile lui Hristos şi alor Lui, - inversul este de regulă.
11 - Soldaţii unei ţări trebuie să caute pe vrăjmaşii care ameninţă libertatea şi viaţa poporului şi a ţării lor.
Aprozii şi slujitorii tribunalelor ar trebui să-i caute pe cei ce scapă de sub paza legii şi care sunt primejdioşi pentru liniştea şi viaţa poporului şi instituţiei.
Slujitorii cuiva, să caute pe cei care ar fi furat ceva din avutul stăpânului lor.
Numai în cazul lui Hristos şi alor Lui nu este aşa!
12 - În mod normal, cu săbii se merge împotriva cuiva care este periculos şi înarmat.
Cu funii se merge împotriva cuiva care este vinovat şi agresiv.
Cu mulţimea se merge împotriva celui puternic şi rău.
- Dar vinovăţia oamenilor rămâne veşnică şi pentru că ei ştiindu-L pe Hristos că El nu este în nici unul din aceste feluri, ci tocmai dimpotrivă,
- au trimis totuşi după El nişte oameni ai legii ca după un nelegiuit,
nişte ostaşi înarmaţi ca după un duşman al ţării,
nişte aprozi şi gardieni, ca după un evadat;
nişte robi, ca după un tâlhar;
nişte arme, ca după un periculos;
- şi noaptea, ca după un răufăcător.
13 - O, glotaşilor lui Iuda, dacă stăpânii voştri săvârşeau o nelegiuire contra lui Dumnezeu, - voi de ce v-aţi unit la nelegiuirea lor?
Voi ştiaţi cine este Isus, de ce aţi primit să mergeţi contra Lui?...
Voi ştiaţi pe cine trebuie să căutaţi... şi ştiaţi şi Cine este Acela care veniţi să-L prindeţi atunci, ca să fie osândit.
Ştiaţi crima care se face, iar voi vă uneaţi la săvârşirea ei?...
De ce nu v-aţi îngrozit de fărădelegea pe care o săvârşeaţi în numele legii?
De păcatul pe care îl făceaţi în numele Templului?
De crima pe care o făceaţi în Numele lui Dumnezeu, chiar contra lui Dumnezeu?
Pe cine căutaţi voi?
Pe cine prigoniţi voi?
Pe cine străpungeţi voi?
De ce nu vă gândeaţi la asta?
14 - Vinovăţia tuturor vrăjmaşilor lui Isus rămâne veşnică şi neiertată.
Toţi ştiau pe Cine caută.
Cunoşteau fiecare din ei, în frunte cu Iuda, Cine este Isus.
Avuseseră destul timp şi destule ocazii să-L cunoască.
- Şi totuşi au acceptat să meargă să-L prindă pe Isus şi să-L dea pe mâna ucigaşilor de Dumnezeu!
Au colaborat cu diavolul în chip direct şi conştient.
Au săvârşit marele şi neiertatul păcat cu voia şi cu ştiinţa lor.
Căci dacă n-ar fi dorit şi ei acest lucru, ar fi putut să nu-l facă!
15 - Cel care rămâne rob unui nelegiuit, devine şi el nelegiuit asemenea stăpânului său.
Cine rămâne frate unui vânzător, este vânzător şi el.
Cine este alături de un Absalom, este blestemat şi el, pentru că este la fel de vinovat ca şi cel cu care umblă.
Fiindcă dacă n-ar fi aşa, n-ar umbla cu el.
16 - Oricâte gânduri bune ai avea în tine însuţi, dacă acela cu care lucrezi este un nelegiuit, curând vei fi şi tu asemenea lui.
Orice inimă bună ai zice tu că ai, - dacă faptele mâinilor tale,
şi calea picioarelor tale,
şi slujba fiinţei tale,
sunt în slujba răului pentru osândirea binelui,
pentru chinuirea nevinovăţiei
şi condamnarea dreptăţii,
- atunci şi tu eşti un nelegiuit chiar dacă acum nu eşti decât un rob şi un slujbaş neînsemnat.
Sau un frate al lui, la fel ca el.
17 - Fiindcă dacă n-ai fi şi tu la fel, ai protesta împotriva nelegiuirii.
Ai ridica glasul în apărarea adevărului.
Ai apăra dreptatea şi n-ai ajuta la încălcarea dragostei sau adevărului sau dreptăţii.
Chiar dacă pentru curajul tău ai fi dat afară
sau băgat înăuntru.
18 - Decât un martor al minciunii, mai bine un condamnat al adevărului.
Decât un slobod cu păcatul, mai bine un închis cu Hristos.
Decât râzând cu diavolul, mai bine plângând cu Dumnezeu.
Decât îmbuibat prin fărădelege, mai bine muritor de foame, cu cugetul curat.
19 - Dacă ucenicii Domnului ar fi fost nişte oameni care să fi mai avut de-a face cu slujbaşii legii pentru vreo călcare de lege, ar fi fost oarecum mai obişnuiţi cu astea şi n-ar fi fost atât de nepregătiţi cum au fost în Gheţimani.
Dar cum ei se ştiau fără nici o vină şi nu se gândeau, nici nu se aşteptau la ceva de felul acesta,
e uşor să ne închipuim starea sufletească în care se vor fi prăbuşit ei în primul moment al acestei năvăliri sălbatice asupra lor.
20 - Domnul Isus Şi-a adus aminte cu amărăciune de legământul pe care ucenicii Lui îl făcuseră cu toţii abia cu câteva ceasuri mai înainte, la Cină, când spuseseră:
Dar Domnul Isus ştiind cât de neaşteptată şi năucitoare este încercarea aceasta pentru ei, i-a înţeles şi i-a apărat.
O Doamne Isuse, ce Bun şi ce Înţelegător eşti Tu pentru toate stările noastre. Slavă veşnică Bunătăţii Tale.
Amin.