Pe tine și nu pe altul!
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Poate că a venit odată vremea când ai fost căutat și tu să fii legat pentru umblarea ta cu Hristos.
Adu-ți aminte cum te-ai prezentat tu atunci?
Ai mers spre ei, sau ai fugit de ei?
Ai spus tu: „eu sunt!” - Sau ai spus: „nu sunt eu!” Altul este!
Și ai spus alt nume, sau pe alți frați, numai ca să scapi tu?...
Stai acum aici în fața lui Hristos, în fața conștiinței tale. Și în fața momentului acestuia. Și răspunde ce ai făcut.
Ce ai făcut tu atunci?
2 - Poate că vei ajunge de acum înainte în vreo împrejurare grea, să fii întrebat.
Dacă așa va fi, atunci învață de la Domnul Isus din clipa aceasta cum să răspunzi.
Și fă ca Domnul Isus fără să te gândești la nimic altceva decât la ceea ce S-a gândit Hristos atunci să nu bage pe nimeni în locul Lui.
Spune-te și tu numai pe tine. Și nu mai spune pe nimeni altcineva.
Că și dacă vei spune pe alții, tu tot n-ai să scapi,
chiar dacă ai scăpa de oameni, - n-ai să scapi de Dumnezeu.
3 - Am văzut mulți vânzători înarmați urmărind cu trufie un vânat.
Dar când vânatul a apărut pe neașteptate lângă ei, s-au zăpăcit de tot și n-au mai știut ce fac.
Unii au scăpat arma din mâini,
alții au luat-o la fugă,
alții au tras aiurea.
Neașteptata întâlnire, i-a făcut să se zăpăcească de tot, chiar în fața unui vânat mai slab.
Dar în fața unuia mai puternic?
4 - În omul care merge să facă răul, contra unui om bun,
în cel care se știe vinovat de o nelegiuire împotriva unui om nevinovat,
în cel care se duce să făptuiască o fărădelege împotriva unui om drept,
- este un complex, o mulțime de slăbiciuni.
El este înarmat, dar tremură de fiecare zgomot.
Este puternic, dar se sperie de orice atitudine nehotărâtă.
Este mare, dar privește cu îngrijorare la orice nimic. Asta este starea vinovatului.
Închipuirea celor vinovați este totdeauna înfierbântată și îi face să vadă lângă orice mușuroi un lup. Și lângă orice tufiș un leu.
Este groaza lui Dumnezeu care îi face să se teamă și să tremure.
Așa erau cei ce mergeau cu Iuda să-L prindă pe Isus.
5 - Pe cei care mergeau să-L lege pe Isus, groaza de moarte îi va fi făcut pe drum să le tremure mult mâinile și să le dârdâie dinții, așteptându-se la orice rău, - în clipa când vor da ochii cu Isus.
Asigurările date de Iuda că Isus nu este un Om primejdios, nu-i vor fi încredințat prea mult despre acest lucru.
Cred că și semnul pe care li l-a dat Iuda pentru a-L cunoaște ei pe Isus, a avut și acest scop, adică să-i încurajeze:
- de un om care se lasă să-l săruți - și pe care îl poți săruta într-o astfel de împrejurare, nu trebuie să te temi,
- te poți apropia de El fără frică.
6 - Sărutarea lui Iuda avea nu numai scopul să-i îmbărbăteze pe cei care veneau să-L lege pe Domnul, ci și un alt scop viclean:
Iuda trebuia să-i fi încurajat pe tovarășii săi cam așa:
- „Să nu vă fie frică! Eu am să mă reped la Isus ca să-L îmbrățișez peste mâini, ca să-L „sărut”, spre a nu-Și da seama ce avem de gând să facem cu El.
Am să-L sărut lung, până ce voi veți ajunge (Marcu 14, 45), ținându-L așa prins în mâinile mele, ca să nu poată face nici o mișcare.
Iar dacă totuși văzându-vă, Și-ar da seama și ar căuta să scape, n-ar fi El oare în mâinile mele, ținut strâns?
Așa că nu aveți de ce vă teme, nu va putea mișca.
Ce mai poate face un om ale cărui mâini le ții îmbrățișate strâns?
Deci nu vă temeți să aruncați repede funia și-L legați”.
7 - Planul îndelung gândit era în întregime criminal,
Isus victima, nu trebuia cu nici un chip să-Și dea seama,
- și nici să mai poată face nici o mișcare, chiar dacă ar fi vrut.
Dar toate asigurările lui Iuda,
toate amenințările mai marilor care l-au trimis
și toate încurajările pe care și le făcuseră ei înainte de a-L vedea pe Domnul Isus,
- au pierit în fața lui Isus.
Ei s-au prăbușit jos, la pământ cu toții.
8 - Iată soarta tuturor vrăjmașilor lui Hristos!
Iată viitorul tuturor celor care merg împotriva Lui!
Iată cum va fi întâlnirea cea mare cu Hristos a tuturor vrăjmașilor Lui!
Va mai veni odată și Ziua Aceea! Fiți siguri toți că va veni!
Va veni și clipa când toți cei ce s-au adunat în gloată să prindă pe Isus, să-L lege și să-L piardă - se vor pomeni deodată în fața Lui!
Cum le-a ieșit El înainte, pe neașteptate celor ce veneau împotriva Lui, în Ghețimani, așa le va ieși pe neașteptate în ceasul acela din Urmă, tuturor vrăjmașilor Lui.
9 - Hristos Însuși le va spune atunci:
- „Eu sunt Acela pe care voi L-ați căutat, L-ați străpuns, L-ați ucis...
Acum a venit rândul vostru!
Până acum Eu M-am lăsat în mâinile voastre. Acum voi sunteți în Mâinile Mele...”
Dragă suflete, oare tu nu te vei afla atunci între prigonitorii și vrăjmașii lui Isus?
Ca să nu fii atunci, - nu fii acum!
Iar dacă ești, treci îndată între ucenicii Săi binecuvântați, - prin pocăință deplină.
10 - În chip normal oamenii legii trebuie să caute pe oamenii fărădelegii, fiindcă așa este scris: (Rom. 13, 4; 1 Petru 2, 14).
Legea este pentru cei fărădelege!
Dar de câte ori este tocmai invers!
În cazurile lui Hristos și alor Lui, - inversul este de regulă.
11 - Soldații unei țări trebuie să caute pe vrăjmașii care amenință libertatea și viața poporului și a țării lor.
Aprozii și slujitorii tribunalelor ar trebui să-i caute pe cei ce scapă de sub paza legii și care sunt primejdioși pentru liniștea și viața poporului și instituției.
Slujitorii cuiva, să caute pe cei care ar fi furat ceva din avutul stăpânului lor.
Numai în cazul lui Hristos și alor Lui nu este așa!
12 - În mod normal, cu săbii se merge împotriva cuiva care este periculos și înarmat.
Cu funii se merge împotriva cuiva care este vinovat și agresiv.
Cu mulțimea se merge împotriva celui puternic și rău.
- Dar vinovăția oamenilor rămâne veșnică și pentru că ei știindu-L pe Hristos că El nu este în nici unul din aceste feluri, ci tocmai dimpotrivă,
- au trimis totuși după El niște oameni ai legii ca după un nelegiuit,
niște ostași înarmați ca după un dușman al țării,
niște aprozi și gardieni, ca după un evadat;
niște robi, ca după un tâlhar;
niște arme, ca după un periculos;
- și noaptea, ca după un răufăcător.
13 - O, glotașilor lui Iuda, dacă stăpânii voștri săvârșeau o nelegiuire contra lui Dumnezeu, - voi de ce v-ați unit la nelegiuirea lor?
Voi știați cine este Isus, de ce ați primit să mergeți contra Lui?...
Voi știați pe cine trebuie să căutați... și știați și Cine este Acela care veniți să-L prindeți atunci, ca să fie osândit.
Știați crima care se face, iar voi vă uneați la săvârșirea ei?...
De ce nu v-ați îngrozit de fărădelegea pe care o săvârșeați în numele legii?
De păcatul pe care îl făceați în numele Templului?
De crima pe care o făceați în Numele lui Dumnezeu, chiar contra lui Dumnezeu?
Pe cine căutați voi?
Pe cine prigoniți voi?
Pe cine străpungeți voi?
De ce nu vă gândeați la asta?
14 - Vinovăția tuturor vrăjmașilor lui Isus rămâne veșnică și neiertată.
Toți știau pe Cine caută.
Cunoșteau fiecare din ei, în frunte cu Iuda, Cine este Isus.
Avuseseră destul timp și destule ocazii să-L cunoască.
- Și totuși au acceptat să meargă să-L prindă pe Isus și să-L dea pe mâna ucigașilor de Dumnezeu!
Au colaborat cu diavolul în chip direct și conștient.
Au săvârșit marele și neiertatul păcat cu voia și cu știința lor.
Căci dacă n-ar fi dorit și ei acest lucru, ar fi putut să nu-l facă!
15 - Cel care rămâne rob unui nelegiuit, devine și el nelegiuit asemenea stăpânului său.
Cine rămâne frate unui vânzător, este vânzător și el.
Cine este alături de un Absalom, este blestemat și el, pentru că este la fel de vinovat ca și cel cu care umblă.
Fiindcă dacă n-ar fi așa, n-ar umbla cu el.
16 - Oricâte gânduri bune ai avea în tine însuți, dacă acela cu care lucrezi este un nelegiuit, curând vei fi și tu asemenea lui.
Orice inimă bună ai zice tu că ai, - dacă faptele mâinilor tale,
și calea picioarelor tale,
și slujba ființei tale,
sunt în slujba răului pentru osândirea binelui,
pentru chinuirea nevinovăției
și condamnarea dreptății,
- atunci și tu ești un nelegiuit chiar dacă acum nu ești decât un rob și un slujbaș neînsemnat.
Sau un frate al lui, la fel ca el.
17 - Fiindcă dacă n-ai fi și tu la fel, ai protesta împotriva nelegiuirii.
Ai ridica glasul în apărarea adevărului.
Ai apăra dreptatea și n-ai ajuta la încălcarea dragostei sau adevărului sau dreptății.
Chiar dacă pentru curajul tău ai fi dat afară
sau băgat înăuntru.
18 - Decât un martor al minciunii, mai bine un condamnat al adevărului.
Decât un slobod cu păcatul, mai bine un închis cu Hristos.
Decât râzând cu diavolul, mai bine plângând cu Dumnezeu.
Decât îmbuibat prin fărădelege, mai bine muritor de foame, cu cugetul curat.
19 - Dacă ucenicii Domnului ar fi fost niște oameni care să fi mai avut de-a face cu slujbașii legii pentru vreo călcare de lege, ar fi fost oarecum mai obișnuiți cu astea și n-ar fi fost atât de nepregătiți cum au fost în Ghețimani.
Dar cum ei se știau fără nici o vină și nu se gândeau, nici nu se așteptau la ceva de felul acesta,
e ușor să ne închipuim starea sufletească în care se vor fi prăbușit ei în primul moment al acestei năvăliri sălbatice asupra lor.
20 - Domnul Isus Și-a adus aminte cu amărăciune de legământul pe care ucenicii Lui îl făcuseră cu toții abia cu câteva ceasuri mai înainte, la Cină, când spuseseră:
Dar Domnul Isus știind cât de neașteptată și năucitoare este încercarea aceasta pentru ei, i-a înțeles și i-a apărat.
O Doamne Isuse, ce Bun și ce Înțelegător ești Tu pentru toate stările noastre. Slavă veșnică Bunătății Tale.
Amin.