Îl ai tu oare pe Dumnezeu?
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Spre cine ai să strigi tu cu credință ca să te salveze în primejdia vieții și a morții tale, dacă nu-L ai cu adevărat pe Dumnezeu?
Cui spui tu cu dragoste și cu încredere în clipele fericite ale tale: Dumnezeul meu? - dacă nu-L ai?
Cui vei striga tu în vremea strâmtorării tale: Dumnezeul meu?
Cui vei șopti tu în ceasul morții tale: Dumnezeul meu? - dacă nu-L ai?
O, câtă nevoie vei avea de Dumnezeu în curând! Vino și cunoaște-L!
2 - Fericit este sufletul acela care în orice dimineață și seară din viața lui,
la orice miez de noapte sau miez de zi,
la orice vreme de bucurie sau de primejdie,
- poate să-și ridice privirile lui și mâinile lui și inima lui, - cu toată dragostea și încrederea în Sus spre cer spunând din tot sufletul lui și cu tot glasul lui: Dumnezeul meu, iată-mă vin la Tine fericit și înlăcrimat,
cu toate mulțumirile și temerile mele,
încredințat că sunt auzit și iubit!
3 - Ai ajuns tu oare în astfel de părtășie cu Dumnezeu încât El să fie al tău?
Într-o așa unire cu Hristos încât El să simți că este Mântuitorul tău?
- Dacă da, ferice de tine!
Iar dacă nu, te rog pentru fericirea și mântuirea sufletului tău, vino acuma să îngenunchem împreună și spune-I și tu așa: Dumnezeul meu, vin să fac voia Ta, - primește-mă!
4 - Păcatul nu satură niciodată pe acela care gustă din el.
Păcatul nu poate da niciodată nimic din ce promite.
Păcatul este o minciună și o înșelătorie a marelui mincinos și înșelător care este diavolul (Ioan 8, 44).
5 - Toată noaptea nefericitei vieți de păcate a omului fără Dumnezeu - este o noapte goală,
o goană flămândă
și o vânătoare zadarnică.
6 - Nefericitul păcătos după ce o viață întreagă a orbecăit prin întunericul tuturor păcatelor căutând cu lăcomie săturarea de prin plăceri vinovate, - ajunge la capătul vieții sale gol și flămând,
înșelat și deznădăjduit,
- pentru că păcatul nu satură niciodată, ci numai înșală!
7 - Nesătul sfârșește bețivul,
nesătul sfârșește fumătorul,
nesătul lacomul,
nesătul mincinosul,
nesătul desfrânatul,
nesătul pârâtorul,
nesătul clevetitorul, dezbinătorul, trufașul, pizmuitorul...
Toți-toți aceștia sfârșesc nesătui. Păcatul este ca un balon mare dar gol. Promite fericirea, dar numai înșală și zdrobește.
8 - Diavolul care îi înșală pe cei care îl ascultă ca să facă primul pas pe căile rele, promițându-le că făcându-l vor simți o săturare fericită, - doar îi minte numai.
După primul păcat, abia li se ațâță o și mai blestemată foame după alt păcat, după alte păcate.
Și așa, apoi, mai departe, cu cât bea păcătosul din păcate mai mult, cu atât i se face mai sete după altele,
până ce ultimul îl va duce în focul unde se va sătura de urmările păcatului său.
9 - Cu cât fură un om rău, cu atâta i se face și mai foame după furturi.
Cu cât desfrânează i se face mai poftă după desfrâu.
Cu cât se nerușinează cu atât devine tot mai nerușinat,
până când ajunge așa ca însuși diavolul: nelegiuit și plin de spurcăciunea păcatului,
tare de urechi,
tare de cerbice,
tare de inimă,
potrivnic Duhului Sfânt, dezbinător al Lucrării Sfinte și vrăjmaș al oricărei neprihăniri (Fap. Ap. 7, 51; Ioan 8, 44; Gal. 5, 19-21).
Atunci omul nu mai este un rob al diavolului, ci devine însuși diavol.
10 - Pe neașteptate vine odată ultima - când diavolul din om și dinafară în împinge îmbrâncindu-l pe vecie pe omul devenit demon, în prăpastia spre care l-a atras mereu cu fiecare păcat...
În prăpastia pe care nefericitul păcătuind singur și-a adâncit-o prin fiecare păcat.
11 - În inima ta poate încă abia s-a trezit înveninatul gust al plăcerilor satanice și vinovate,
al paharului de băutură,
al fumatului de țigară,
al petrecerilor și cuvintelor murdare,
al localurilor de desfrâu,
al cărților și filmelor porcoase,
al prietenilor și tovarășilor stricați!...
- Cutremură-te de groază și fugi de toate acestea în brațele lui Isus,
- altfel vei ajunge cu siguranță prin acestea în focul veșnic!
12 - Cutremură-te, căci înapoia tuturor păcatelor este șarpele cel grozav - diavolul, care te pândește și te amăgește astfel ca să te ucidă.
Nu primi momeala lui cu care vrea să te prindă, cum prinde undița ascunsă sub râmă pe bietul pește neștiutor.
Fugi îndată de undița diavolului, la Hristos - Singurul tău Mântuitor!
13 - Privește ce face diavolul cu ceilalți pe care i-a prins în plasa lui - și fugi de păcat, până n-ai fost legat de tot.
În plasa diavolului sunt păcatele la care privesc acum cu poftă și ochii tăi neștiutori.
- Păcatul este cursa morții și a pierzării tale.
14 - Privește ce au ajuns cei cu paharul, cei cu țigara, cei cuciupeala, cei cu lenea și cu distracțiile! Vagabonzii, neascultătorii și toți necumpătații, toți cei căzuți și robiți de păcat,
Satana își bate joc și le duce la pierzare nu numai sufletul ci și trupul lor.
15 - O, dacă ai putea cutreiera toate spitalele, azilurile, casele de nebuni, închisorile, sanatoriile - și iadul, - abia atunci ai vedea cu adevărat unde duc păcatele. Și poate te-ai lecui pe totdeauna de pofta după ele.
Fiindcă este cu neputință de descris ce plată dă diavolul acelora ce-l ascultă și care primesc păcatele pe care le îmbie el.
16 - Îngrozește-te dragă suflete înainte de a ajunge acolo
și întoarce-te la Domnul Isus,
ca să te salveze de pierzarea sufletului și a trupului tău,
înainte de a fi prea târziu.
Roagă-te și strigă-L pe Domnul zicând:
Doamne Isuse, ai milă de mine, primește-mă la Tine și mântuiește-mă!
17 - Se întâmplă câteodată în viața unui credincios ca și el să cadă într-o cursă a diavolului...
Într-o clipă de slăbiciune sau de neatenție la o ascunsă ispită a șarpelui, i se poate întâmpla oricărui suflet, să se poticnească și să cadă...
- dar sufletul credincios nu rămâne căzut. Ci îndată se scoală și aleargă cu lacrimi și pocăință la Domnul care îl spală și îl primește din nou lângă El.
18 - Chiar și celui mai credincios până în acel moment slab, - nefericirea unei căderi i se poate întâmpla.
Au fost atâția mari viteji ai Domnului, oameni cu o mare putere de voință și de înfrânare dar care s-au pomenit dintr-o dată, trântiți în vreun păcat de vreun fel de ispită a vrăjmașului.
Dar nici unii dintre aceștia nu s-au lăsat legați pe totdeauna acolo. Ci ridicându-se au luptat cu diavolul, i-au rupt legăturile ispitei - și au scăpat.
19 - Pe pământ numai Hristos a fost nebiruit.
În drum spre cer, creștinul trece prin multe primejdii în călătoria sa.
Și se poate ca din vreun ascunziș, vrăjmașul care-l pândește neîncetat, să-l rănească cu vreo săgeată aprinsă, când scutul credinței sale nu-i ținut cu o veghere trează, chiar cum se cuvine.
Dar Dumnezeul său îl scapă totdeauna, el se vindecă și luptă iarăși mai departe și mai hotărât împotriva păcatului.
20 - Se poate oricărui credincios să-i pătrundă vreodată în cap vreo săgeată de rătăcire, când coiful mântuirii, adică învățătura sănătoasă nu-i chiar puternic așezată peste mintea lui.
Dar niciodată el nu cade ca să piară în rătăcire. Îndemnul Duhului Sfânt, mustrările și rugăciunile fraților îl ajută, iar el primindu-le este salvat. Dacă este cu adevărat credincios, smerit și sincer.
Doamne Duhule Sfinte, călăuzește-ne și apără-ne printre tot felul de primejdii care pândesc mântuirea noastră.
Amin.