Îl ai tu oare pe Dumnezeu?
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Spre cine ai să strigi tu cu credinţă ca să te salveze în primejdia vieţii şi a morţii tale, dacă nu-L ai cu adevărat pe Dumnezeu?
Cui spui tu cu dragoste şi cu încredere în clipele fericite ale tale: Dumnezeul meu? - dacă nu-L ai?
Cui vei striga tu în vremea strâmtorării tale: Dumnezeul meu?
Cui vei şopti tu în ceasul morţii tale: Dumnezeul meu? - dacă nu-L ai?
O, câtă nevoie vei avea de Dumnezeu în curând! Vino şi cunoaşte-L!
2 - Fericit este sufletul acela care în orice dimineaţă şi seară din viaţa lui,
la orice miez de noapte sau miez de zi,
la orice vreme de bucurie sau de primejdie,
- poate să-şi ridice privirile lui şi mâinile lui şi inima lui, - cu toată dragostea şi încrederea în Sus spre cer spunând din tot sufletul lui şi cu tot glasul lui: Dumnezeul meu, iată-mă vin la Tine fericit şi înlăcrimat,
cu toate mulţumirile şi temerile mele,
încredinţat că sunt auzit şi iubit!
3 - Ai ajuns tu oare în astfel de părtăşie cu Dumnezeu încât El să fie al tău?
Într-o aşa unire cu Hristos încât El să simţi că este Mântuitorul tău?
- Dacă da, ferice de tine!
Iar dacă nu, te rog pentru fericirea şi mântuirea sufletului tău, vino acuma să îngenunchem împreună şi spune-I şi tu aşa: Dumnezeul meu, vin să fac voia Ta, - primeşte-mă!
4 - Păcatul nu satură niciodată pe acela care gustă din el.
Păcatul nu poate da niciodată nimic din ce promite.
Păcatul este o minciună şi o înşelătorie a marelui mincinos şi înşelător care este diavolul (Ioan 8, 44).
5 - Toată noaptea nefericitei vieţi de păcate a omului fără Dumnezeu - este o noapte goală,
o goană flămândă
şi o vânătoare zadarnică.
6 - Nefericitul păcătos după ce o viaţă întreagă a orbecăit prin întunericul tuturor păcatelor căutând cu lăcomie săturarea de prin plăceri vinovate, - ajunge la capătul vieţii sale gol şi flămând,
înşelat şi deznădăjduit,
- pentru că păcatul nu satură niciodată, ci numai înşală!
7 - Nesătul sfârşeşte beţivul,
nesătul sfârşeşte fumătorul,
nesătul lacomul,
nesătul mincinosul,
nesătul desfrânatul,
nesătul pârâtorul,
nesătul clevetitorul, dezbinătorul, trufaşul, pizmuitorul...
Toţi-toţi aceştia sfârşesc nesătui. Păcatul este ca un balon mare dar gol. Promite fericirea, dar numai înşală şi zdrobeşte.
8 - Diavolul care îi înşală pe cei care îl ascultă ca să facă primul pas pe căile rele, promiţându-le că făcându-l vor simţi o săturare fericită, - doar îi minte numai.
După primul păcat, abia li se aţâţă o şi mai blestemată foame după alt păcat, după alte păcate.
Şi aşa, apoi, mai departe, cu cât bea păcătosul din păcate mai mult, cu atât i se face mai sete după altele,
până ce ultimul îl va duce în focul unde se va sătura de urmările păcatului său.
9 - Cu cât fură un om rău, cu atâta i se face şi mai foame după furturi.
Cu cât desfrânează i se face mai poftă după desfrâu.
Cu cât se neruşinează cu atât devine tot mai neruşinat,
până când ajunge aşa ca însuşi diavolul: nelegiuit şi plin de spurcăciunea păcatului,
tare de urechi,
tare de cerbice,
tare de inimă,
potrivnic Duhului Sfânt, dezbinător al Lucrării Sfinte şi vrăjmaş al oricărei neprihăniri (Fap. Ap. 7, 51; Ioan 8, 44; Gal. 5, 19-21).
Atunci omul nu mai este un rob al diavolului, ci devine însuşi diavol.
10 - Pe neaşteptate vine odată ultima - când diavolul din om şi dinafară în împinge îmbrâncindu-l pe vecie pe omul devenit demon, în prăpastia spre care l-a atras mereu cu fiecare păcat...
În prăpastia pe care nefericitul păcătuind singur şi-a adâncit-o prin fiecare păcat.
11 - În inima ta poate încă abia s-a trezit înveninatul gust al plăcerilor satanice şi vinovate,
al paharului de băutură,
al fumatului de ţigară,
al petrecerilor şi cuvintelor murdare,
al localurilor de desfrâu,
al cărţilor şi filmelor porcoase,
al prietenilor şi tovarăşilor stricaţi!...
- Cutremură-te de groază şi fugi de toate acestea în braţele lui Isus,
- altfel vei ajunge cu siguranţă prin acestea în focul veşnic!
12 - Cutremură-te, căci înapoia tuturor păcatelor este şarpele cel grozav - diavolul, care te pândeşte şi te amăgeşte astfel ca să te ucidă.
Nu primi momeala lui cu care vrea să te prindă, cum prinde undiţa ascunsă sub râmă pe bietul peşte neştiutor.
Fugi îndată de undiţa diavolului, la Hristos - Singurul tău Mântuitor!
13 - Priveşte ce face diavolul cu ceilalţi pe care i-a prins în plasa lui - şi fugi de păcat, până n-ai fost legat de tot.
În plasa diavolului sunt păcatele la care privesc acum cu poftă şi ochii tăi neştiutori.
- Păcatul este cursa morţii şi a pierzării tale.
14 - Priveşte ce au ajuns cei cu paharul, cei cu ţigara, cei cuciupeala, cei cu lenea şi cu distracţiile! Vagabonzii, neascultătorii şi toţi necumpătaţii, toţi cei căzuţi şi robiţi de păcat,
Satana îşi bate joc şi le duce la pierzare nu numai sufletul ci şi trupul lor.
15 - O, dacă ai putea cutreiera toate spitalele, azilurile, casele de nebuni, închisorile, sanatoriile - şi iadul, - abia atunci ai vedea cu adevărat unde duc păcatele. Şi poate te-ai lecui pe totdeauna de pofta după ele.
Fiindcă este cu neputinţă de descris ce plată dă diavolul acelora ce-l ascultă şi care primesc păcatele pe care le îmbie el.
16 - Îngrozeşte-te dragă suflete înainte de a ajunge acolo
şi întoarce-te la Domnul Isus,
ca să te salveze de pierzarea sufletului şi a trupului tău,
înainte de a fi prea târziu.
Roagă-te şi strigă-L pe Domnul zicând:
Doamne Isuse, ai milă de mine, primeşte-mă la Tine şi mântuieşte-mă!
17 - Se întâmplă câteodată în viaţa unui credincios ca şi el să cadă într-o cursă a diavolului...
Într-o clipă de slăbiciune sau de neatenţie la o ascunsă ispită a şarpelui, i se poate întâmpla oricărui suflet, să se poticnească şi să cadă...
- dar sufletul credincios nu rămâne căzut. Ci îndată se scoală şi aleargă cu lacrimi şi pocăinţă la Domnul care îl spală şi îl primeşte din nou lângă El.
18 - Chiar şi celui mai credincios până în acel moment slab, - nefericirea unei căderi i se poate întâmpla.
Au fost atâţia mari viteji ai Domnului, oameni cu o mare putere de voinţă şi de înfrânare dar care s-au pomenit dintr-o dată, trântiţi în vreun păcat de vreun fel de ispită a vrăjmaşului.
Dar nici unii dintre aceştia nu s-au lăsat legaţi pe totdeauna acolo. Ci ridicându-se au luptat cu diavolul, i-au rupt legăturile ispitei - şi au scăpat.
19 - Pe pământ numai Hristos a fost nebiruit.
În drum spre cer, creştinul trece prin multe primejdii în călătoria sa.
Şi se poate ca din vreun ascunziş, vrăjmaşul care-l pândeşte neîncetat, să-l rănească cu vreo săgeată aprinsă, când scutul credinţei sale nu-i ţinut cu o veghere trează, chiar cum se cuvine.
Dar Dumnezeul său îl scapă totdeauna, el se vindecă şi luptă iarăşi mai departe şi mai hotărât împotriva păcatului.
20 - Se poate oricărui credincios să-i pătrundă vreodată în cap vreo săgeată de rătăcire, când coiful mântuirii, adică învăţătura sănătoasă nu-i chiar puternic aşezată peste mintea lui.
Dar niciodată el nu cade ca să piară în rătăcire. Îndemnul Duhului Sfânt, mustrările şi rugăciunile fraţilor îl ajută, iar el primindu-le este salvat. Dacă este cu adevărat credincios, smerit şi sincer.
Doamne Duhule Sfinte, călăuzeşte-ne şi apără-ne printre tot felul de primejdii care pândesc mântuirea noastră.
Amin.