Împlinirea hotărârilor lui Dumnezeu
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Tot ce a hotărât Dumnezeu se va împlini totdeauna negreșit. Și nu se va împlini niciodată decât ceea ce a hotărât Dumnezeu - iar nu ce au hotărât cei răi.
Dar toată răspunderea celor răi care fac planuri contra lui Hristos și a lor Lui, rămâne vinovată și veșnică. Pentru că ei nu au avut numai mintea și conștiința care să-i împiedice a săvârși nelegiuirea, ci au avut și voința liberă să nu o facă, dacă ar fi vrut să nu o facă. Dar au vrut - și de aceea au făcut-o.
Este drept să răspundă pentru asta.
2 - Dumnezeu întoarce orice lucru spre binele alor Lui. Chiar și răul urzit contra lor de cei răi. Cei răi nu știu asta. De aceea răspunderea și vina lor rămâne întreagă pentru rău. Fiindcă ei răul au vrut să-l facă.
3 - Dumnezeu nu trimite niciodată pe nimeni în lucrul Său fără a-l pregăti mai întâi pentru asta. Nici cei doisprezece ucenici n-au fost trimiși decât după ani lungi de învățătură și experiență prin care au fost pregătiți.
Dumnezeu a lucrat împreună cu ei, fiindcă și ei lucrau împreună cu El. De aceea roadele lor au și durată și frumusețe, ca ale lui Dumnezeu.
Ce minunate sunt hotărârile și lucrările lui Hristos.
4 - Cei răi au și ei libertatea să facă ce voiesc. Dar nu cât voiesc. Și nu cum voiesc. Are Dumnezeu grijă să le pună măsura la timp.
- atunci fiecăruia îi vine plata sa.
Are Dumnezeu Însuși grija asta.
Nici cei buni nu pot să facă tot binele pe care îl voiesc. Nici cei răi tot răul.
Însă intenția, gândul, își are toată însemnătatea sa, fie că reușește fapta, fie că nu. Căci dacă ar avea stăpânire și asupra împrejurărilor, cel care dorește asta ar face.
De aceea omul rămâne cu meritul său cu răspunderea sa întreagă și se cuvine să-și primească și răsplata și osânda tot așa.
și așa judecă și Dreptul omenesc.
6 - Dar bunătatea și Înțelepciunea lui Dumnezeu veghează totdeauna asupra alor Lui, ca orice rău să se întoarcă spre binele lor.
Răul făcut de frații lui Iosif, - l-a întors Dumnezeu spre binele lui și al lor,
răul făcut lui Daniel - s-a întors spre slavă și biruință
răul făcut de iudei apostolilor, s-a întors spre binele Bisericii. De acest lucru cei răi nu știu.
Ce minunat știe să le orânduiască Dumnezeul nostru!
7 - Când ajungi nesuferit undeva, este bine să nu mai rămâi acolo.
Când nu te mai poate suferi o familie, o adunare, o societate sau o inimă, cel mai bine este ca în liniște să ieși și să pleci de acolo. Rămânerea pe mai departe, nu poate aduce nici un folos nimănui.
Pleacă cel puțin pentru o vreme. Lasă un timp să se vindece și să se liniștească totul.
8 - Când legăturile tale cu cineva s-au stricat fără leac. Când îi vine greu să te mai și vadă și nu mai poate să te asculte, nici să-ți vorbească,
Trăim așa de puțin pe pământul acesta, - de ce să trăim fără pace și acest puțin amărându-i pe alții și amărându-ne și pe noi înșine?
Dacă nu poți pleca pe totdeauna, pleacă cel puțin pentru o vreme.
Dacă nu poți pleca din curte, pleacă cel puțin din casă.
Dacă nu poți pleca mai mult, pleacă cel puțin pentru momentele cele mai grele.
9 - Când în Iudeea nu mai este loc pentru tine, va fi totdeauna o Galilee care să te aștepte. Du-te acolo!
Când într-un loc nu mai poate fi suferit Cuvântul lui Dumnezeu, mergi cu El în altă parte. Vor fi totdeauna alții care chiar vor aștepta să-L audă. Și Îl vor primi cu bucurie.
Săturarea unora a fost totdeauna prilejul unui mare har pentru alții care flămânzeau demult.
10 - Dacă primii creștini ar fi fost bine primiți și iubiți în Ierusalim, poate n-ar fi ajuns Evanghelia până la marginile pământului.
Dacă părintelui nostru sufletesc nu i-ar fi fost spart cuibul de acasă, - cine știe dacă ar mai fi ajuns chemarea mântuirii vreodată până la inimile noastre!
Dacă din durerea lor a ieșit bucuria noastră. Și din lacrimile lor cântările noastre.
O, cât de tainic lucrează harul lui Dumnezeu!
11 - Dacă uneltirile unor oameni caută să te alunge și pe tine de unde ești - vestitorule al lui Dumnezeu, nu te îndurera prea tare și nu deznădăjdui. Du-te fără să ți se sfâșie inima, fiindcă Domnul îngăduie asta.
Și să știi că din toate nu va ieși decât un bine. Dacă nu trupesc pentru tine dar pentru alții sufletesc sigur.
12 - Uneori ne mișcăm foarte greu dintr-un loc unde am prins câteva rădăcini. Și începem să ne lenevim sau să ne îngrășăm.
Dar Domnul are grijă să nu pierim. Dacă dragostea și râvna pentru El nu ne poate mișca, atunci vin cei răi și ne fac să mergem.
Sau vin necazurile și ne silesc să plecăm.
Ce bine este că Domnul are grijă de asta. Căci altfel greu am ajunge să ne socotim străini și călători pe pământ când ne merge bine pe el.
Nouă nu ne prea place să locuim în corturi ca Avraam, spre a ne muta ușor. Ci mai degrabă zidim pietre ca Lot.
Din acestea apoi numai trimișii lui Dumnezeu ne pot scoate, adesea împingându-ne, ca să nu ardem acolo cu ele cu tot.
13 - Hristos nimicește ura și dezbinarea - oriunde ajunge El.
El este Pacea - care din doi totdeauna face unul. Care apropie pe cei depărtați, care împacă pe cei certați, care acopere prăpăstiile, care nimicește vrăjmășiile, - care trece peste orice deosebire dintre suflete.
Aceasta o face Hristos oriunde este primit și ascultat sincer.
14 - Oriunde se ridică ziduri despărțitoare, priviți bine și veți vedea că diavolul este acela ce le ridică - și păcatul.
Căci numai păcatul dezbină - și ceea ce este din păcat.
Dumnezeu și Cuvântul Lui nu desparte ci unește sufletele oamenilor.
Nu versetele sfinte fac dezbinarea - ci păcatul, trufia, neascultarea și ura, o fac.
Hristos Se arată totdeauna ca să nimicească lucrările diavolului.
Ajutați-L pe Hristos - și nu pe Satana.
15 - Oriunde este iubit și ascultat Hristos cu adevărat... acolo zidurile se dărâmă. Samaria dispare și sufletele ajung una în Hristos. Și Hristos unul în ele.
Fiindcă cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit patimile și poftele firii pământești (Gal. 5, 24).
Iar unde acestea au dispărut, acolo dispar și dezbinările de orice fel, căci toate acestea sunt de la cel rău.
Numai de la el și de la ai lui.
16 - Unde lucrează dragostea și Duhul lui Hristos, acolo se nivelează totul. Cei de sus se coboară iar cei de jos sunt ridicați. Mulțimea sufletelor stă fericită în jurul aceleiași mese de dragoste la care se aduce și de la care se ia cu plinătate și bucurie, fiecare simțindu-se cu toți ceilalți, o inimă și un gând.
O, ce dulce este masa aceasta. Și ce neuitat rămâne ospățul acesta!
17 - Izolați pe cei care fac dezbinările - și să nu mai aveți nici o legătură cu ei.
Ajutați-L pe Hristos să nimicească barierele, să zdrobească încredințările greșite, interesele înguste, trufia sectară, setea după întâietate și căutarea slavei deșarte dintre voi.
Căci numai aceste ispite satanice despart sufletele în tabere, ațâță clevetirile, otrăvesc bucuria și străpung inimile fraților buni. Cu acestea îi câștigă Satana pe unii, dintre frați.
Izolați-i pe cei molipsiți de lepra asta - și veți salva toată familia.
18 - În Ființa Mântuitorului Întrupat, erau mereu cele două naturi ale Sale: cea omenească și cea Dumnezeiască. Una atotputernică și nemărginită, cealaltă suferind, luptând și chinuindu-Se.
Minunile și Învierea Sa, Domnul le-a făcut prin Firea Sa Dumnezeiască.
Ostenelile, suferințele și moartea, le-a îndurat într-o fire asemănătoare cu a noastră. Pentru că numai așa putea face răscumpărarea deplină a tuturor păcatelor pe care noi le-am făcut în firea aceasta (Rom. 6, 5-10).
19 - Vestitorul Domnului care trebuie să adeverească despre El, trebuie să fie nedespărțit de Isus, ori prin ce ar fi să treacă El. Trebuie să aibă parte și el de osteneli, de privegheri, de foame, de frig, de arșiță, de suferință. Căci soarta lui trebuie să fie soarta lui Hristos.
Unde Hristos este iubit va fi iubit și el. Unde Hristos va fi prigonit - acolo și lui i se va face așa.
Și unde Hristos ostenește, el nu va putea niciodată lenevi.
20 - Nicăieri nu se spune că Hristos era ostenit, decât când a trecut prin Samaria... adică acolo unde erau dezbinări, certuri și ură între frați.
Ce grea este totdeauna starea sau umblarea acolo unde este dezbinare și vrăjmășie între suflete.
O, cât de vinovați sunt și vor fi veșnic, acei care iscă și întrețin între frați dezbinarea încredințărilor străine și a învățăturilor deosebite.
Ocoliți-i și înlăturați-i pe aceia pentru a nu vă nimici pe toți.
Dezbinarea este lepra credinței și ucigașul dragostei.
Dumnezeule al dragostei - Te rugăm scapă-ne de lepra aceasta înainte de a ne îmbolnăvi.
Amin.