Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.
Mântuitorul Isus Hristos spusese de multe ori că El va fi dat în mâinile oamenilor şi că aceste mâini ale lor vor fi uneltele cu care oamenii Îl vor chinui pe El, Dumnezeul şi Mântuitorul lor.
Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească (Matei 20, 18-19).
Cineva a pus trei întrebări şi anume:
- Care este cel mai fericit şi cel mai nefericit lucru de pe pământ?
- Care este cel mai dulce şi cel mai amar?
- Şi care este cel mai ceresc şi cel mai satanic?
La prima întrebare răspunsul a fost: mâinile omului.
La a doua: limba.
La a treia: inima.
- Mâinile, pentru că, cu ele poţi mângâia rănile. Poţi şterge lacrimile. Poţi salva vieţile.
Dar poţi şi vărsa sânge. Poţi şi provoca dureri. Poţi şi ucide suflete.
Limba, pentru că, cu ea poţi slăvi pe Dumnezeu. Poţi rosti cuvinte mântuitoare. Poţi apăra Adevărul. Dar tot cu ea poţi şi defăima pe Dumnezeu. Poţi şi zdrobi pe fraţi. Poţi şi răspândi fărădelegea.
Şi inima, pentru că ea poate fi şi lăcaşul strălucit al lui Dumnezeu. Puterea simţurilor curate. Izvorul faptelor sfinte. Dar poate fi tot aşa şi tronul Satanei. Şi adâncul nelegiuirilor. Şi haznaua spurcăciunii.
O, mâinile oamenilor care erau atât de frumoase când au fost întocmite de Mâinile lui Dumnezeu, când au ieşit din lucrarea Mâinilor dragostei Lui (Iov 10, 8; Psalm 119, 73).
Mâinile oamenilor care sunt atât de frumoase când sunt nevinovate, când sunt fragede, când sunt curate. Dar care devin atât de urâte când se murdăresc, când se urâţesc, când se spurcă.
Ce frumoase sunt mâinile copilului unite pentru închinare şi împreunate pentru rugăciune.
Mâinile care aduc flori pentru Crucea Domnului Isus, sau pentru amintirea alor Lui.
Mâinile care îmbrăţişează cu dragoste şi care strâng cu căldură.
Mâinile care ajută în ascuns celor lipsiţi.
Mâinile care ridică sarcinile de pe umerii celor slabi.
Mâinile care sunt înfrumuseţate de Dumnezeu.
Dar ce monstruoase devin aceste mâini când ele se umplu de lepra păcatului.
Când sunt închircite de lăcomie şi încleştate de pradă. Când sunt strânse de zgârcenie şi ridicate, făcute pumni, în semn de ameninţare. Când sunt crispate de ură şi mânjite de sânge. Îngălbenite de tutun şi slăbănogite de beţie. Pătate de vânzare şi ticăloşite de desfrânare, - mâinile acestea, urâţite de Satana!
Dragul meu, uneori Hristos Se găseşte şi în mâinile tale. Cuvântul lui Dumnezeu Se găseşte şi în mâinile tale. Mijloacele de mântuire pentru tine şi pentru alţii se găsesc uneori, într-o anumită măsură, şi în mâinile tale. Atunci tu poţi lucra mult pentru mântuirea altora şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci dacă tu li-L dai oamenilor pe Hristos spre mântuire, poţi acoperi sumedenii de păcate şi poţi salva sumedenii de suflete (Rom. 11, 14; 1 Cor. 9, 22; 1 Tim. 4, 16; Iacov 5, 20; 1 Petru 4, 8). Dacă vei face astfel, tu te vei mântui şi pe tine şi pe cei ce te ascultă (1 Tim. 4, 16).
Sau, cei cărora li-L dai tu pe Isus, se vor mântui crezând, iar tu, dacă nu umbli în sfinţenie te vei pierde (1 Cor. 9, 27).
Sau, dându-L spre pierzare, te vei osândi pe tine şi pe ei, acoperindu-te cu un păcat veşnic (Marcu 3, 29; Evrei 6, 4-6).
Nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor... (Matei 7, 6), acesta este un cuvânt la care se cuvine să mediteze adânc şi cu teamă oricine cunoaşte cuvântul: Blestemat să fie oricine face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă (Ier. 17, 5).
Noi cum stăm în faţa acestui cutremurător moment şi necruţător examen. Ce facem noi cu Hristos? Îl osândim sau Îl înălţăm? Îl primim ca pe Mântuitorul nostru sau Îl lepădăm ca pe un condamnat? Ce facem noi cu Hristos astăzi, va face El cu noi mâine.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Noi Te-am primit, Isuse Doamne, ca Dumnezeul şi ca Împăratul sufletelor noastre.
Noi Te primim ca Jertfa Răscumpărătoare care Te aduci pentru păcatele noastre.
Mâinile noastre se întind spre Tine şi Te rugăm să le speli de orice urme ale păcatului din trecut, să le sfinţeşti şi să le învredniceşti să Te poarte pe Tine în chip sfânt, mântuitor şi vrednic spre toţi oamenii, până la moarte.
Şi să-i poarte pe toţi oamenii cu dragoste, cu răbdare, cu blândeţe spre Tine, pentru deplina mântuire a noastră şi a lor, prin Jertfa Ta mântuitoare adusă pentru noi toţi.
Amin.
+
Amânarea este hoţul care fură timpul tău,
- cine-amână nu învie, ci se-ngroapă şi mai rău.