Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, și L-au dus să-L răstignească.
Mântuitorul Isus Hristos spusese de multe ori că El va fi dat în mâinile oamenilor și că aceste mâini ale lor vor fi uneltele cu care oamenii Îl vor chinui pe El, Dumnezeul și Mântuitorul lor.
Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, și-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească (Matei 20, 18-19).
Cineva a pus trei întrebări și anume:
- Care este cel mai fericit și cel mai nefericit lucru de pe pământ?
- Care este cel mai dulce și cel mai amar?
- Și care este cel mai ceresc și cel mai satanic?
La prima întrebare răspunsul a fost: mâinile omului.
La a doua: limba.
La a treia: inima.
- Mâinile, pentru că, cu ele poți mângâia rănile. Poți șterge lacrimile. Poți salva viețile.
Dar poți și vărsa sânge. Poți și provoca dureri. Poți și ucide suflete.
Limba, pentru că, cu ea poți slăvi pe Dumnezeu. Poți rosti cuvinte mântuitoare. Poți apăra Adevărul. Dar tot cu ea poți și defăima pe Dumnezeu. Poți și zdrobi pe frați. Poți și răspândi fărădelegea.
Și inima, pentru că ea poate fi și lăcașul strălucit al lui Dumnezeu. Puterea simțurilor curate. Izvorul faptelor sfinte. Dar poate fi tot așa și tronul Satanei. Și adâncul nelegiuirilor. Și haznaua spurcăciunii.
O, mâinile oamenilor care erau atât de frumoase când au fost întocmite de Mâinile lui Dumnezeu, când au ieșit din lucrarea Mâinilor dragostei Lui (Iov 10, 8; Psalm 119, 73).
Mâinile oamenilor care sunt atât de frumoase când sunt nevinovate, când sunt fragede, când sunt curate. Dar care devin atât de urâte când se murdăresc, când se urâțesc, când se spurcă.
Ce frumoase sunt mâinile copilului unite pentru închinare și împreunate pentru rugăciune.
Mâinile care aduc flori pentru Crucea Domnului Isus, sau pentru amintirea alor Lui.
Mâinile care îmbrățișează cu dragoste și care strâng cu căldură.
Mâinile care ajută în ascuns celor lipsiți.
Mâinile care ridică sarcinile de pe umerii celor slabi.
Mâinile care sunt înfrumusețate de Dumnezeu.
Dar ce monstruoase devin aceste mâini când ele se umplu de lepra păcatului.
Când sunt închircite de lăcomie și încleștate de pradă. Când sunt strânse de zgârcenie și ridicate, făcute pumni, în semn de amenințare. Când sunt crispate de ură și mânjite de sânge. Îngălbenite de tutun și slăbănogite de beție. Pătate de vânzare și ticăloșite de desfrânare, - mâinile acestea, urâțite de Satana!
Dragul meu, uneori Hristos Se găsește și în mâinile tale. Cuvântul lui Dumnezeu Se găsește și în mâinile tale. Mijloacele de mântuire pentru tine și pentru alții se găsesc uneori, într-o anumită măsură, și în mâinile tale. Atunci tu poți lucra mult pentru mântuirea altora și pentru Împărăția lui Dumnezeu. Atunci dacă tu li-L dai oamenilor pe Hristos spre mântuire, poți acoperi sumedenii de păcate și poți salva sumedenii de suflete (Rom. 11, 14; 1 Cor. 9, 22; 1 Tim. 4, 16; Iacov 5, 20; 1 Petru 4, 8). Dacă vei face astfel, tu te vei mântui și pe tine și pe cei ce te ascultă (1 Tim. 4, 16).
Sau, cei cărora li-L dai tu pe Isus, se vor mântui crezând, iar tu, dacă nu umbli în sfințenie te vei pierde (1 Cor. 9, 27).
Sau, dându-L spre pierzare, te vei osândi pe tine și pe ei, acoperindu-te cu un păcat veșnic (Marcu 3, 29; Evrei 6, 4-6).
Nu dați câinilor lucrurile sfinte și nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor... (Matei 7, 6), acesta este un cuvânt la care se cuvine să mediteze adânc și cu teamă oricine cunoaște cuvântul: Blestemat să fie oricine face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă (Ier. 17, 5).
Noi cum stăm în fața acestui cutremurător moment și necruțător examen. Ce facem noi cu Hristos? Îl osândim sau Îl înălțăm? Îl primim ca pe Mântuitorul nostru sau Îl lepădăm ca pe un condamnat? Ce facem noi cu Hristos astăzi, va face El cu noi mâine.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Noi Te-am primit, Isuse Doamne, ca Dumnezeul și ca Împăratul sufletelor noastre.
Noi Te primim ca Jertfa Răscumpărătoare care Te aduci pentru păcatele noastre.
Mâinile noastre se întind spre Tine și Te rugăm să le speli de orice urme ale păcatului din trecut, să le sfințești și să le învrednicești să Te poarte pe Tine în chip sfânt, mântuitor și vrednic spre toți oamenii, până la moarte.
Și să-i poarte pe toți oamenii cu dragoste, cu răbdare, cu blândețe spre Tine, pentru deplina mântuire a noastră și a lor, prin Jertfa Ta mântuitoare adusă pentru noi toți.
Amin.
+
Amânarea este hoțul care fură timpul tău,
- cine-amână nu învie, ci se-ngroapă și mai rău.