În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, și a strigat: Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea.
În toate vorbirile Sale, Mântuitorul când vorbea ucenicilor sau norodului, obișnuit, stătea jos (Matei 5, 1; 13, 2; 15, 29; Luca 4, 20; 5, 3; Ioan 8, 2; etc.).
Stătea jos, în rând cu ascultătorii Săi, spre a le da tuturor o pildă că starea în smerenie este cea mai potrivită stare pentru oricine vrea să fie un urmaș al Domnului. Și cea mai odihnitoare.
Stătea jos, spre a le da o pildă mai ales acelora care vor avea dorința să ajungă învățătorii altora, căci mai ales aceștia nu trebuie să uite niciodată a sta jos, adică a fi smeriți.
Stătea jos, pentru ca oamenii să nu privească la o persoană, ci să asculte un adevăr.
Iar adevărul cu atât se înalță mai luminos și mai puternic, cu cât cel care îl propovăduiește se coboară mai jos.
Adevărul strălucește cu atât mai tare, cu cât vestitorul lui știe să se umbrească mai mult.
Însă în ziua de pe urmă, Isus a stat în picioare strigând.
Se despărțea atunci de toți străinii veniți la praznic.
De cei mai mulți Hristos Se despărțea atunci pentru totdeauna, după aceea au venit patimile și răstignirea Lui pentru ei,
și ultima impresie deci, trebuia să le rămână de neuitat.
Ultimele cuvinte pe care ei le mai auzeau din gura Domnului, trebuiau să fie spuse în așa fel încât ele să le pătrundă puternic nu numai urechile, ci mai ales conștiința,
căci acesteia i se adresau ele, conștiinței lor,
în primul rând, și în ultimul moment.
De aceea trebuiau să le rămână neuitate și pe totdeauna, aceste cuvinte pe care le spunea Hristos atunci.
Va mai veni încă odată o Zi care va fi tot cea mai de pe urmă, între Hristos și oameni:
Ziua cea mai de pe urmă a praznicului nepăsării, a necredinței, a neascultării și a răutății oamenilor,
Ziua cea din urmă a praznicului trufiei omenești,
cea din urmă și liniștită pentru făcătorii răului.
Atunci nu va mai sta jos, așa cum stă El încă și azi, răbdând cu bunătate,
tăcând cu smerenie,
învățând cu milă
și primindu-i cu iubire pe toți.
Nu va mai aștepta cu îngăduitoare iertare zgârcita pocăință a păcătoșilor îmbătrâniți în fărădelegi, care cred că Îi fac o mare cinste lui Dumnezeu dacă binevoiesc să se intereseze și ei de Evanghelie, abia când ajung să nu mai fie de nici o trebuință la lume, - sau nici atunci,
care se întorc la Dumnezeu abia când nu mai sunt în stare să poată păcătui, sau nu se întorc nici atunci.
Atunci Hristos, lepădând haina îngăduinței răbdătoare, nu va mai răbda prefăcătoria, minciuna și înșelătoria care se practică acum în lume atât de fără rușine și de fără frică în Numele Său și al învățăturii Sale,
de către atât de mulți.
Căci toți cei care fac astfel crezând că lipsa sfințeniei, lipsa umilinței și lipsa iubirii, poate fi înlocuită cu prefăcătoria
și față de Dumnezeu, ca față de oameni, vor fi pedepsiți.
Când Hristos va sta în picioare, adică Se va arăta în toată Slava Sa, Îl vor vedea și cei care nu L-au văzut atât stând jos.
Voi toți slujitorii Domnului, care vreți să urmați pilda Domnului vostru pe pământ, nu uitați să stați acum și voi jos.
Să umblați în smerenie și să stați cu blândețe de vorbă cu toți oamenii,
să rămâneți mereu smeriți și uniți în frățietatea voastră, pentru ca Domnul la vremea Lui, să vă înalțe (1 Petru 5, 6).
Dar când va fi nevoie ca oamenii să afle ultimul vostru cuvânt,
și ultima voastră părere,
atunci stați în picioare!
Adică spuneți-vă cu îndrăzneală și cu tărie ultima voastră solie către ei!
Ca așa, să vă despărțiți de oameni.
Ultima lor impresie despre voi, trebuie să fie impresionantă, zguduitoare, neuitată.
Iar până atunci, voi învățați mereu să stați jos, în modestie, în smerenie, în simplitate.
Învățați lucrurile mari ale lui Dumnezeu, stând jos, cu toată sinceritatea, bunătatea, bunăvoința.
Astfel Adevărul propovăduit de voi, va rămâne mereu sus, atât în fața oamenilor cât și în a lui Dumnezeu.
Doamne Isuse Hristoase, Învățătorul nostru Iubit și Sfânt,
binecuvântează pe toți vestitorii Tăi dăruindu-le duhul sincerei și curatei Tale smerenii, spre a putea înălța astfel cu putere și rod mult, Numele și Adevărul Tău în fața oamenilor.
Păstrează-ne și pe noi mereu în liniștita ascultare de Tine,
stând jos ca Maria la picioarele Tale,
căci aceasta este partea cea bună.
Amin.