Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileia.
El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El.
Sfântul scriitor al Evangheliei acesteia spune că acest semn a fost începutul minunilor Domnului.
În felul acesta vom înțelege și mai bine de ce Domnul Isus a început cu greutate să pornească pe drumul făptuirii de minuni.
De ce El S-a hotărât așa de greu să facă începutul unui drum care știa cât de primejdios va fi pentru înțelegerea Adevărului Său. Când, și mai târziu, Domnul Isus Se găsea în fața trebuinței de a face vreo minune în fața poporului, pentru El era un moment nespus de greu (Matei 17, 17).
Domnul Hristos cunoștea prea bine sufletul omenesc și setea ușuratică a oamenilor de a vedea minuni.
Știa cât de doritori sunt oamenii să audă lucruri nemaipomenite, ca apoi să alerge numai să se mire și să povestească...
Mântuitorul care venise ca să-Și întemeieze împărăția și Biserica Lui pe Adevăr și pe Credință, lucruri care se adresează întâi minții sănătoase care gândește, și apoi inimii curate care simte,
- știa bine ce primejdie va fi pentru Adevăr și pentru Credință setea și dorința trezită și alimentată de curiozitatea minunilor.
Domnul Isus care venise să-Și întemeieze împărăția și Biserica Sa nu pe cele ce se văd ci pe cele ce nu se văd (2 Cor. 5, 7-9),
știa cât de greu va ajunge să gândească și să creadă sănătos, un suflet bolnav de curiozitatea după cele ce se văd. Un suflet care are nevoie mereu de semne și de minuni, fără de care el nu poate apoi trăi și nu poate crede.
Domnul Isus care cunoștea slăbiciunile inimii omenești și cât de repede este gata ea să uite cele nevăzute pentru cele ce se văd, - a căutat să convingă prin Cuvântul Său și nu prin minunile Sale.
Căci credința care se întemeiază pe Cuvânt rămâne, pe când cea întemeiată pe minuni ține 3 zile, atâta cât ține fiecare minune.
Dovadă poporul care le-a văzut... și care le caută.
Pe Domnul Isus numai mila pentru oamenii chinuiți, numai bunătatea și iubirea Sa, L-au silit să facă minuni.
Minunile au fost accidente în viața și Lucrarea Mântuitorului, nu o metodă de lucru la El. Scopul Său era propovăduirea Cuvântului Dumnezeiesc cu argumentele Adevărului pentru mântuire, și pe care cei care aveau urechi și minte trebuiau să le înțeleagă și să le primească.
Adevărul nu are nevoie de minuni ca să fie primit. Minunile poate, mai mult îi strică decât îi folosesc adevărului.
De minuni are nevoie numai slaba noastră pricepere, numai puțina noastră credință!
Când odată poporul Îi cerea minuni, Mântuitorul a spus un cuvânt înfiorător: un neam preacurvar și viclean cere semn...
Cât adevăr dureros se desprinde din această tristă constatare a Domnului! De cele mai multe ori numai aceste două feluri de oameni - cei preacurvari și cei vicleni - au nevoie și cer mereu să vadă semne.
Cei care au o viață curată și o inimă fără vicleșug cred în Dumnezeu cu o puternică iubire și n-au nevoie să-I ceară mereu semne ca să creadă numai cât țin acestea...
Nu i se va mai da alt semn iarăși, a spus Domnul, decât semnul prorocului Iona (Matei 12, 39; 16, 4).
Cei ce trăiesc în desfrânări și viclenii nu umblă după Hristos, adică după adevărul primit și trăit. Căci acest adevăr le poruncește să se despartă de fărădelege (2 Tim. 2, 19).
Ei aleargă după minuni care să nu le pretindă nașterea din nou, ci să le dea totuși o satisfacție cu care își pot amăgi sufletul și înăbuși conștiința, ca să nu-i mai mustre pentru păcatul în care trăiesc și de care nu vor să se despartă.
Încă de la începutul semnelor Sale deci, Domnul nostru Isus Hristos a știut de aceste primejdii.
Pentru că nu ar fi făcut niciodată vreun semn în afară de semnul lui Iona, adică Moartea și Învierea Sa, așa precum a spus, dacă n-ar fi fost silit de rugăciunile alor Săi. Sau înduplecat de mila Sa. Astăzi Domnul face tot la fel: multe din semnele și minunile pe care le face puterea lui Dumnezeu sunt forțate de rugăciunile noastre care Îi cer cu stăruință aceasta.
Domnul le ascultă, deși mai bucuros ar fi El ca noi să avem o astfel de credință în înțeleapta orânduire a lucrărilor Lui, încât să nu mai avem nevoie de minuni spre a schimba mersul acestor orânduiri hotărâte de El. Ar dori să vadă în noi o astfel de încredere în dragostea Lui, încât chiar dacă știm că putem să schimbăm mersul lucrurilor, să nu mai dorim a schimba nimic din cele ce El a crezut de bine să dea vieții noastre. Ci să fim deplin încredințați mereu, că chiar așa cum se întâmplă este cel mai bine pentru noi, întrucât bunătatea și înțelepciunea Lui nu ne-a rânduit decât ceea ce este bine sau spre bine pentru viața noastră.
Dar prin rugăciunile noastre noi putem forța adesea voia lui Dumnezeu. Și putem schimba unele din întâmplări...
- Însă de multe ori, prin aceasta noi nu facem decât să schimbăm binele pe care ni-l pregătise Dumnezeu, cu răul pe care ni-l cerem noi. Căci numai voia lui Dumnezeu, neforțată de noi în nici un fel, este într-adevăr binele și fericirea noastră. Dar ce mare credință îi trebuie totuși unei inimi omenești care este în suferință ca să înțeleagă și să facă așa. Rămânând liniștită în orice vreme, fără să mai ceară minuni!
De cele mai multe ori cei ce află vreodată acest adevăr adânc, îl află foarte târziu și numai după o lungă răbdare tăcută.
Sau după un lung șir de triste experiențe.
Mântuitorul știa că plăcerea minunilor este ca un opiu, ca o băutură otrăvitoare, plăcută la băut, dar ucigătoare pe urmă.
Că minunile vor atrage lumea,
vor atrage privitori,
vor deștepta curiozitatea, întunecând pe urmă mințile și sugrumând conștiința...
Că din toate Dumnezeieștile descoperiri și adevăruri, oamenii nu vor reține aproape nimic, când capul lor va fi aprins numai de uimirea minunii văzute.
Mântuitorul propovăduind Evanghelia, poate va fi văzut în mulțimea ascultătorilor Săi mulți din aceia care vor fi stat ca pe spini nefiind atenți la toate adevărurile cerești ce le rostea El, din pricină că discutau între ei despre ultima minune și se agitau de nerăbdarea de a vedea o alta, pe care o va face Isus.
Poate a și auzit pe vreunii din aceștia spunând între ei:
- Uf, că nu mai termină odată cu poveștile acestea despre grâu și neghină, ca să mai facă vreun semn nou!...
Și abia vor fi stat, așteptând de curiozitate. Ca la un circ, să mai vadă ceva senzațional.
Ce le mai putea rămâne în inimă din toate mărgăritarele Adevărului, unora ca aceștia?
De aceea Mântuitorul ruga adesea și chiar poruncea celor cu care se făcuse vreo minune, să nu mai spună nimănui acest lucru (Matei 9, 30; etc.).
Nu voia ca oamenii să vină la El ca la o distracție, ca la un circ, ca la o vrăjitoare, ca la un teatru, spre a rămâne apoi numai cu atâta cât văd. O astfel de apropiere este atât de străină și de departe de Dumnezeu, cât iadul de cer.
Și niciodată n-aduce nimic bun.
Dragă suflete cititor, eu mă apropiu de inima ta acum cu un adevăr adânc: Hristos ți le adresează ție, inimii și minții tale sănătoase, cu Adevărul tainic al Evangheliei Sale mântuitoare:
Gândește-te! Și simte aceste lucruri. - Și așa să vii la Hristos! Nu căuta ca marea mulțime a poporului neștiutor, cu o sete bolnăvicioasă mereu numai senzații și minuni nemaivăzute!
Ci caută cunoașterea și trăirea sănătoasă a voii lui Dumnezeu prin îndrumarea Evangheliei Sale!...
O, nu vrem să tăgăduim cu aceasta și nici să micșorăm însemnătatea minunilor pe care Domnul Dumnezeu prin puterea Sa cea mare le-a făcut și le mai poate face încă,
oricând este nevoie, pentru adeverirea puterii Sale și a grijii Sale pentru oameni,
în vremuri deosebite și în locuri anumite, prin oameni anumiți,
- dar în primirea și urmarea acestor minuni, trebuie să avem totuși o foarte mare grijă!
Ele însoțesc totdeauna un adevăr sfânt,
aduc sau duc la Cuvântul Adevărului
și îndrumă totdeauna la trăirea în Hristos.
Toate adevăratele minuni își au izvorul și miezul în marea și unica Minune de pe Golgota, în Marele Semn al Crucii și Jertfei lui Hristos!
Toate vin de pe Golgota și duc tot la ea: căci numai Minunea Golgotei rămâne o Minune și un Semn Veșnic.
Tot ce nu izvorăște din această Minune a Golgotei și nu duce la Ea, nu este din adevăr, ci din minciună.
Minunile și semnele Dumnezeiești au fost și sunt totdeauna făcute în împrejurări și-n cazuri deosebite,
prin oameni deosebiți,
cu chemări deosebite,
numai în vederea salvării unui suflet sau a unui neam,
sau spre biruința unui adevăr, ori spre nimicirea unei minciuni.
Toate celelalte sunt înșelăciuni pentru semănarea zăpăcelii și amăgirii de către duhul înșelător, în sufletele oamenilor.
În fața unor mari primejdii pentru oameni, bunătatea Domnului trimite câteodată semne și minuni puternice, spre a le trezi conștiința care să-i oprească de la prăbușirea sufletească.
Și să-i îndrepte pe drumul voii lui Dumnezeu ca să fie feriți de prăpăd.
Dar vai, aceste dovezi cutremurătoare ale dragostei lui Dumnezeu nu sunt înțelese la vremea lor. Li se dau explicații false și batjocoritoare, iar inimile rămân împietrite și prăpădul nu poate fi înconjurat.
Noi am trăit astfel de vremuri și amintirea lor ne înfioară.
Neascultarea lor a cerut un preț de suferință atât de mare și de lung - de la noi toți.
Ferice de sufletul cel credincios și de poporul cel trezit care poate vedea minunile și semnele pe care le face Dumnezeu pentru el, sau în fața lui. Minunile care îl înștiințează sau îl izbăvesc, căci toate au ca scop ferirea de pierzare și apropierea de Dumnezeu. Ne cheamă la cunoașterea și dobândirea foloaselor Minunii de pe Golgota, care zilnic face minuni în fața celor care o primesc.
Minunea aceasta învie morții din păcate,
curăță leproșii sufletești,
luminează orbii patimilor,
vindecă îndrăciții poftelor,
și aprinde credința înflăcărată în inimile fără ea.
Pentru sufletele care nu vreau să vadă harul acestei Minuni, Dumnezeu nu mai face altfel de semne. Căci acest fel de oameni nu doresc să vadă Adevărul, - ci sunt dornici numai după curiozități și senzații superstițioase.
Ba mai mult: Sfânta Scriptură ne-a înștiințat că în vremile din urmă, pe măsură ce credința cea plină de seriozitate și de înțelepciune se va răci, puterea Satanei va înmulți semnele și minunile înșelătoare, pentru cei care neavând dorința după Dumnezeu, vor avea boala curiozității după minunile acestea.
Aceste minuni amăgitoare vor fi îngăduite de Dumnezeu tocmai ca o pedeapsă pentru ca oamenii care n-au vrut să creadă Minunea cea adevărată și să o asculte, să fie înșelați de falsele minuni (2 Cor. 11, 14-15; 2 Tes. 2, 7-12).
Iată lațul pierzător în care vor cădea toți aceia care n-au vrut să creadă și să primească pe Domnul Isus și dragostea Adevărului Său - ci au vrut mereu numai minuni și semne.
În vremile viitoare mulți vor cădea în astfel de curse drăcești!
Vor avea închipuirea mereu aprinsă numai de astfel de gânduri și de aventuri.
Vor trăi din ele și pentru ele,
se vor neferici și pe ei și pe cei care se vor amăgi cu astfel de lucruri pentru a-i face să părăsească drumul cel adevărat, ca să se abată spre învățături și duhuri înșelătoare (2 Tes. 2, 10; 2 Tim. 4, 3).
În acest laț pierzător vor cădea din ce în ce mai mulți oameni, pe măsură ce credința adevărată se va împuțina și dragostea ascultătoare se va răci (Matei 24, 11-14).
Credințele false și minunile înșelătoare vor da multora impresia că sunt Adevăr, vor face mare vâlvă, vor porni mari mișcări de dezbinare și de laude, vor atrage și vor înflăcăra pe mulți,
- dar ce grozavă le va fi tuturor trezirea din această îmbătătoare amăgire!
Vor vedea că toate semnele și minunile însoțitoare ale învățăturii cu care au fost atrași, n-au fost decât lucrările înșelătoare ale marelui mincinos și înșelător, diavolul.
Și vor merge la osânda veșnică recunoscând că nu au vrut ca să asculte de Adevăr (Apoc. 13, 13-14; 16, 14).
Suflete dragă, aceste lucruri sunt foarte însemnate și pentru tine.
Trebuie să fii și tu cu foarte mare grijă asupra ta și asupra atitudinii pe care o iei față de Domnul Isus și față de chemarea Adevărului Său.
Dacă faci cumva parte și tu din marea mulțime care are o evlavie numai de formă dar fără trăirea voii lui Dumnezeu, atunci ai o inimă împietrită în păcate. Chiar dacă ai o dorință aprinsă după semne și minuni (2 Tim. 3, 5).
Dacă crezi și poți crede în orice fel de astfel de semne, tu ești și mai vinovat pentru că putând crede, totuși, nu crezi în Evanghelia Domnului Isus Hristos.
Poți crede în orice basme și visuri, dar nu vrei să poți crede în Minunea Crucii și a Jertfei Domnului Isus, ca trăind în voia Lui să ai viața veșnică.
Dacă faci parte din cei care cred și propovăduiesc învățături străine, și noi, deosebite de învățătura primită de la început și sprijinești această învățătură cu teorii despre minuni și semne, care s-ar face ba ici, ba colo, cu vești și cu povești despre vedenii și tămăduiri pe care le fac duhurile frământate (înșelând astfel inimile celor lesne crezători),
- atunci vai de sufletul tău nenorocit! Ești prins în cel mai primejdios și mai nenorocit laț al vrăjmașului!
Trezește-te suflet pierdut și cazi zdrobit la picioarele Domnului Isus. Cere-I cu lacrimi să te salveze din robia și orbia acestor duhuri pierzătoare. Și de sub stăpânirea acestei puteri primejdioase. Domnul n-a dat ca semn a lor Săi minunile - ci faptele dragostei (Ioan 13, 35).
Cere-I Domnului să te lumineze cu Adevărul Său și să te călăuzească cu Duhul Său cel blând la nașterea din nou. Prin puterea Minunii Golgotei și a Crucii, ca să scapi de sub puterea cea rea a duhului chinuitor.
Scumpii mei frați care ați fost luminați de Domnul și ați cunoscut Minunea Golgotei,
care ați fost orbi dar care acum v-ați căpătat vederea,
care ați fost surzi iar acum auziți,
- nu mai alergați după alte semne și minuni!
Nu mai doriți să le vedeți și nu mai ascultați pe cei care se laudă cu ele.
Oriunde veți auzi că s-ar fi produs asemenea lucruri, mai degrabă temeți-vă decât alergați.
Mai degrabă sunt făcătoare de rău, decât de bine.
Voi ațintiți-vă tot mai mult și mai mult privirea spre Domnul Isus.
Țineți-vă prin ascultarea de El și Adevărul Său în trăirea rugăciunii și a smereniei liniștite, primind ca să vă dea El, fie bine fie greu. E voia Sa.
Nu credeți și nu doriți minuni, ci așteptați totdeauna:
- Facă-Se voia Ta!
Căci aceasta este cea mai deplină fericire pentru noi.
Atunci ochii voștri vor vedea în fiecare clipă pe Făcătorul vostru Atotputernic, iar minunile pe care El le va descoperi duhului vostru, vă vor crește tot mai mult credința, nădejdea și iubirea pentru El.
Atunci veți căpăta cunoașterea de Sus, ca să înțelegeți Tainele voii Sale și a Lucrării Lui.
Atunci ochii voștri luminați vor vedea ceea ce nu au văzut nici cei din Cana, nici cei din Capernaum, nici cei din Ierusalim, - ci numai cei câțiva din Betania, de pe Tabor, de pe Golgota, adică minunea Adevărului și Iubirii Dumnezeiești, unite în Jertfa lui Hristos Minunea transubstanțierii și a transfigurării lui Hristos.
Căci dincolo de Aceasta, nu mai există nici o minune mântuitoare.
Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos,
Te rugăm ferește-ne de duhurile scornitoare de noutăți
și scapă-ne din căile și învățăturile lor care robesc și pierd pe atât de mulți oameni neștiutori, nestatornici și ușuratici.
Te rugăm păstrează-ne în smerenie lângă Adevărul Tău și în învățătura primită de la înaintașii noștri în Biserica vie, pentru ca nici o învățătură străină de Tine și nici un duh mincinos să nu ne mai atragă spre setea și plăcerea după alte minuni,
ci minunea cunoașterii și primirii Tale, să ne fie de-ajuns acum și veșnic.
Amin.