Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileia.
El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.
Sfântul scriitor al Evangheliei acesteia spune că acest semn a fost începutul minunilor Domnului.
În felul acesta vom înţelege şi mai bine de ce Domnul Isus a început cu greutate să pornească pe drumul făptuirii de minuni.
De ce El S-a hotărât aşa de greu să facă începutul unui drum care ştia cât de primejdios va fi pentru înţelegerea Adevărului Său. Când, şi mai târziu, Domnul Isus Se găsea în faţa trebuinţei de a face vreo minune în faţa poporului, pentru El era un moment nespus de greu (Matei 17, 17).
Domnul Hristos cunoştea prea bine sufletul omenesc şi setea uşuratică a oamenilor de a vedea minuni.
Ştia cât de doritori sunt oamenii să audă lucruri nemaipomenite, ca apoi să alerge numai să se mire şi să povestească...
Mântuitorul care venise ca să-Şi întemeieze împărăţia şi Biserica Lui pe Adevăr şi pe Credinţă, lucruri care se adresează întâi minţii sănătoase care gândeşte, şi apoi inimii curate care simte,
- ştia bine ce primejdie va fi pentru Adevăr şi pentru Credinţă setea şi dorinţa trezită şi alimentată de curiozitatea minunilor.
Domnul Isus care venise să-Şi întemeieze împărăţia şi Biserica Sa nu pe cele ce se văd ci pe cele ce nu se văd (2 Cor. 5, 7-9),
ştia cât de greu va ajunge să gândească şi să creadă sănătos, un suflet bolnav de curiozitatea după cele ce se văd. Un suflet care are nevoie mereu de semne şi de minuni, fără de care el nu poate apoi trăi şi nu poate crede.
Domnul Isus care cunoştea slăbiciunile inimii omeneşti şi cât de repede este gata ea să uite cele nevăzute pentru cele ce se văd, - a căutat să convingă prin Cuvântul Său şi nu prin minunile Sale.
Căci credinţa care se întemeiază pe Cuvânt rămâne, pe când cea întemeiată pe minuni ţine 3 zile, atâta cât ţine fiecare minune.
Dovadă poporul care le-a văzut... şi care le caută.
Pe Domnul Isus numai mila pentru oamenii chinuiţi, numai bunătatea şi iubirea Sa, L-au silit să facă minuni.
Minunile au fost accidente în viaţa şi Lucrarea Mântuitorului, nu o metodă de lucru la El. Scopul Său era propovăduirea Cuvântului Dumnezeiesc cu argumentele Adevărului pentru mântuire, şi pe care cei care aveau urechi şi minte trebuiau să le înţeleagă şi să le primească.
Adevărul nu are nevoie de minuni ca să fie primit. Minunile poate, mai mult îi strică decât îi folosesc adevărului.
De minuni are nevoie numai slaba noastră pricepere, numai puţina noastră credinţă!
Când odată poporul Îi cerea minuni, Mântuitorul a spus un cuvânt înfiorător: un neam preacurvar şi viclean cere semn...
Cât adevăr dureros se desprinde din această tristă constatare a Domnului! De cele mai multe ori numai aceste două feluri de oameni - cei preacurvari şi cei vicleni - au nevoie şi cer mereu să vadă semne.
Cei care au o viaţă curată şi o inimă fără vicleşug cred în Dumnezeu cu o puternică iubire şi n-au nevoie să-I ceară mereu semne ca să creadă numai cât ţin acestea...
Nu i se va mai da alt semn iarăşi, a spus Domnul, decât semnul prorocului Iona (Matei 12, 39; 16, 4).
Cei ce trăiesc în desfrânări şi viclenii nu umblă după Hristos, adică după adevărul primit şi trăit. Căci acest adevăr le porunceşte să se despartă de fărădelege (2 Tim. 2, 19).
Ei aleargă după minuni care să nu le pretindă naşterea din nou, ci să le dea totuşi o satisfacţie cu care îşi pot amăgi sufletul şi înăbuşi conştiinţa, ca să nu-i mai mustre pentru păcatul în care trăiesc şi de care nu vor să se despartă.
Încă de la începutul semnelor Sale deci, Domnul nostru Isus Hristos a ştiut de aceste primejdii.
Pentru că nu ar fi făcut niciodată vreun semn în afară de semnul lui Iona, adică Moartea şi Învierea Sa, aşa precum a spus, dacă n-ar fi fost silit de rugăciunile alor Săi. Sau înduplecat de mila Sa. Astăzi Domnul face tot la fel: multe din semnele şi minunile pe care le face puterea lui Dumnezeu sunt forţate de rugăciunile noastre care Îi cer cu stăruinţă aceasta.
Domnul le ascultă, deşi mai bucuros ar fi El ca noi să avem o astfel de credinţă în înţeleapta orânduire a lucrărilor Lui, încât să nu mai avem nevoie de minuni spre a schimba mersul acestor orânduiri hotărâte de El. Ar dori să vadă în noi o astfel de încredere în dragostea Lui, încât chiar dacă ştim că putem să schimbăm mersul lucrurilor, să nu mai dorim a schimba nimic din cele ce El a crezut de bine să dea vieţii noastre. Ci să fim deplin încredinţaţi mereu, că chiar aşa cum se întâmplă este cel mai bine pentru noi, întrucât bunătatea şi înţelepciunea Lui nu ne-a rânduit decât ceea ce este bine sau spre bine pentru viaţa noastră.
Dar prin rugăciunile noastre noi putem forţa adesea voia lui Dumnezeu. Şi putem schimba unele din întâmplări...
- Însă de multe ori, prin aceasta noi nu facem decât să schimbăm binele pe care ni-l pregătise Dumnezeu, cu răul pe care ni-l cerem noi. Căci numai voia lui Dumnezeu, neforţată de noi în nici un fel, este într-adevăr binele şi fericirea noastră. Dar ce mare credinţă îi trebuie totuşi unei inimi omeneşti care este în suferinţă ca să înţeleagă şi să facă aşa. Rămânând liniştită în orice vreme, fără să mai ceară minuni!
De cele mai multe ori cei ce află vreodată acest adevăr adânc, îl află foarte târziu şi numai după o lungă răbdare tăcută.
Sau după un lung şir de triste experienţe.
Mântuitorul ştia că plăcerea minunilor este ca un opiu, ca o băutură otrăvitoare, plăcută la băut, dar ucigătoare pe urmă.
Că minunile vor atrage lumea,
vor atrage privitori,
vor deştepta curiozitatea, întunecând pe urmă minţile şi sugrumând conştiinţa...
Că din toate Dumnezeieştile descoperiri şi adevăruri, oamenii nu vor reţine aproape nimic, când capul lor va fi aprins numai de uimirea minunii văzute.
Mântuitorul propovăduind Evanghelia, poate va fi văzut în mulţimea ascultătorilor Săi mulţi din aceia care vor fi stat ca pe spini nefiind atenţi la toate adevărurile cereşti ce le rostea El, din pricină că discutau între ei despre ultima minune şi se agitau de nerăbdarea de a vedea o alta, pe care o va face Isus.
Poate a şi auzit pe vreunii din aceştia spunând între ei:
- Uf, că nu mai termină odată cu poveştile acestea despre grâu şi neghină, ca să mai facă vreun semn nou!...
Şi abia vor fi stat, aşteptând de curiozitate. Ca la un circ, să mai vadă ceva senzaţional.
Ce le mai putea rămâne în inimă din toate mărgăritarele Adevărului, unora ca aceştia?
De aceea Mântuitorul ruga adesea şi chiar poruncea celor cu care se făcuse vreo minune, să nu mai spună nimănui acest lucru (Matei 9, 30; etc.).
Nu voia ca oamenii să vină la El ca la o distracţie, ca la un circ, ca la o vrăjitoare, ca la un teatru, spre a rămâne apoi numai cu atâta cât văd. O astfel de apropiere este atât de străină şi de departe de Dumnezeu, cât iadul de cer.
Şi niciodată n-aduce nimic bun.
Dragă suflete cititor, eu mă apropiu de inima ta acum cu un adevăr adânc: Hristos ţi le adresează ţie, inimii şi minţii tale sănătoase, cu Adevărul tainic al Evangheliei Sale mântuitoare:
Gândeşte-te! Şi simte aceste lucruri. - Şi aşa să vii la Hristos! Nu căuta ca marea mulţime a poporului neştiutor, cu o sete bolnăvicioasă mereu numai senzaţii şi minuni nemaivăzute!
Ci caută cunoaşterea şi trăirea sănătoasă a voii lui Dumnezeu prin îndrumarea Evangheliei Sale!...
O, nu vrem să tăgăduim cu aceasta şi nici să micşorăm însemnătatea minunilor pe care Domnul Dumnezeu prin puterea Sa cea mare le-a făcut şi le mai poate face încă,
oricând este nevoie, pentru adeverirea puterii Sale şi a grijii Sale pentru oameni,
în vremuri deosebite şi în locuri anumite, prin oameni anumiţi,
- dar în primirea şi urmarea acestor minuni, trebuie să avem totuşi o foarte mare grijă!
Ele însoţesc totdeauna un adevăr sfânt,
aduc sau duc la Cuvântul Adevărului
şi îndrumă totdeauna la trăirea în Hristos.
Toate adevăratele minuni îşi au izvorul şi miezul în marea şi unica Minune de pe Golgota, în Marele Semn al Crucii şi Jertfei lui Hristos!
Toate vin de pe Golgota şi duc tot la ea: căci numai Minunea Golgotei rămâne o Minune şi un Semn Veşnic.
Tot ce nu izvorăşte din această Minune a Golgotei şi nu duce la Ea, nu este din adevăr, ci din minciună.
Minunile şi semnele Dumnezeieşti au fost şi sunt totdeauna făcute în împrejurări şi-n cazuri deosebite,
prin oameni deosebiţi,
cu chemări deosebite,
numai în vederea salvării unui suflet sau a unui neam,
sau spre biruinţa unui adevăr, ori spre nimicirea unei minciuni.
Toate celelalte sunt înşelăciuni pentru semănarea zăpăcelii şi amăgirii de către duhul înşelător, în sufletele oamenilor.
În faţa unor mari primejdii pentru oameni, bunătatea Domnului trimite câteodată semne şi minuni puternice, spre a le trezi conştiinţa care să-i oprească de la prăbuşirea sufletească.
Şi să-i îndrepte pe drumul voii lui Dumnezeu ca să fie feriţi de prăpăd.
Dar vai, aceste dovezi cutremurătoare ale dragostei lui Dumnezeu nu sunt înţelese la vremea lor. Li se dau explicaţii false şi batjocoritoare, iar inimile rămân împietrite şi prăpădul nu poate fi înconjurat.
Noi am trăit astfel de vremuri şi amintirea lor ne înfioară.
Neascultarea lor a cerut un preţ de suferinţă atât de mare şi de lung - de la noi toţi.
Ferice de sufletul cel credincios şi de poporul cel trezit care poate vedea minunile şi semnele pe care le face Dumnezeu pentru el, sau în faţa lui. Minunile care îl înştiinţează sau îl izbăvesc, căci toate au ca scop ferirea de pierzare şi apropierea de Dumnezeu. Ne cheamă la cunoaşterea şi dobândirea foloaselor Minunii de pe Golgota, care zilnic face minuni în faţa celor care o primesc.
Minunea aceasta învie morţii din păcate,
curăţă leproşii sufleteşti,
luminează orbii patimilor,
vindecă îndrăciţii poftelor,
şi aprinde credinţa înflăcărată în inimile fără ea.
Pentru sufletele care nu vreau să vadă harul acestei Minuni, Dumnezeu nu mai face altfel de semne. Căci acest fel de oameni nu doresc să vadă Adevărul, - ci sunt dornici numai după curiozităţi şi senzaţii superstiţioase.
Ba mai mult: Sfânta Scriptură ne-a înştiinţat că în vremile din urmă, pe măsură ce credinţa cea plină de seriozitate şi de înţelepciune se va răci, puterea Satanei va înmulţi semnele şi minunile înşelătoare, pentru cei care neavând dorinţa după Dumnezeu, vor avea boala curiozităţii după minunile acestea.
Aceste minuni amăgitoare vor fi îngăduite de Dumnezeu tocmai ca o pedeapsă pentru ca oamenii care n-au vrut să creadă Minunea cea adevărată şi să o asculte, să fie înşelaţi de falsele minuni (2 Cor. 11, 14-15; 2 Tes. 2, 7-12).
Iată laţul pierzător în care vor cădea toţi aceia care n-au vrut să creadă şi să primească pe Domnul Isus şi dragostea Adevărului Său - ci au vrut mereu numai minuni şi semne.
În vremile viitoare mulţi vor cădea în astfel de curse drăceşti!
Vor avea închipuirea mereu aprinsă numai de astfel de gânduri şi de aventuri.
Vor trăi din ele şi pentru ele,
se vor neferici şi pe ei şi pe cei care se vor amăgi cu astfel de lucruri pentru a-i face să părăsească drumul cel adevărat, ca să se abată spre învăţături şi duhuri înşelătoare (2 Tes. 2, 10; 2 Tim. 4, 3).
În acest laţ pierzător vor cădea din ce în ce mai mulţi oameni, pe măsură ce credinţa adevărată se va împuţina şi dragostea ascultătoare se va răci (Matei 24, 11-14).
Credinţele false şi minunile înşelătoare vor da multora impresia că sunt Adevăr, vor face mare vâlvă, vor porni mari mişcări de dezbinare şi de laude, vor atrage şi vor înflăcăra pe mulţi,
- dar ce grozavă le va fi tuturor trezirea din această îmbătătoare amăgire!
Vor vedea că toate semnele şi minunile însoţitoare ale învăţăturii cu care au fost atraşi, n-au fost decât lucrările înşelătoare ale marelui mincinos şi înşelător, diavolul.
Şi vor merge la osânda veşnică recunoscând că nu au vrut ca să asculte de Adevăr (Apoc. 13, 13-14; 16, 14).
Suflete dragă, aceste lucruri sunt foarte însemnate şi pentru tine.
Trebuie să fii şi tu cu foarte mare grijă asupra ta şi asupra atitudinii pe care o iei faţă de Domnul Isus şi faţă de chemarea Adevărului Său.
Dacă faci cumva parte şi tu din marea mulţime care are o evlavie numai de formă dar fără trăirea voii lui Dumnezeu, atunci ai o inimă împietrită în păcate. Chiar dacă ai o dorinţă aprinsă după semne şi minuni (2 Tim. 3, 5).
Dacă crezi şi poţi crede în orice fel de astfel de semne, tu eşti şi mai vinovat pentru că putând crede, totuşi, nu crezi în Evanghelia Domnului Isus Hristos.
Poţi crede în orice basme şi visuri, dar nu vrei să poţi crede în Minunea Crucii şi a Jertfei Domnului Isus, ca trăind în voia Lui să ai viaţa veşnică.
Dacă faci parte din cei care cred şi propovăduiesc învăţături străine, şi noi, deosebite de învăţătura primită de la început şi sprijineşti această învăţătură cu teorii despre minuni şi semne, care s-ar face ba ici, ba colo, cu veşti şi cu poveşti despre vedenii şi tămăduiri pe care le fac duhurile frământate (înşelând astfel inimile celor lesne crezători),
- atunci vai de sufletul tău nenorocit! Eşti prins în cel mai primejdios şi mai nenorocit laţ al vrăjmaşului!
Trezeşte-te suflet pierdut şi cazi zdrobit la picioarele Domnului Isus. Cere-I cu lacrimi să te salveze din robia şi orbia acestor duhuri pierzătoare. Şi de sub stăpânirea acestei puteri primejdioase. Domnul n-a dat ca semn a lor Săi minunile - ci faptele dragostei (Ioan 13, 35).
Cere-I Domnului să te lumineze cu Adevărul Său şi să te călăuzească cu Duhul Său cel blând la naşterea din nou. Prin puterea Minunii Golgotei şi a Crucii, ca să scapi de sub puterea cea rea a duhului chinuitor.
Scumpii mei fraţi care aţi fost luminaţi de Domnul şi aţi cunoscut Minunea Golgotei,
care aţi fost orbi dar care acum v-aţi căpătat vederea,
care aţi fost surzi iar acum auziţi,
- nu mai alergaţi după alte semne şi minuni!
Nu mai doriţi să le vedeţi şi nu mai ascultaţi pe cei care se laudă cu ele.
Oriunde veţi auzi că s-ar fi produs asemenea lucruri, mai degrabă temeţi-vă decât alergaţi.
Mai degrabă sunt făcătoare de rău, decât de bine.
Voi aţintiţi-vă tot mai mult şi mai mult privirea spre Domnul Isus.
Ţineţi-vă prin ascultarea de El şi Adevărul Său în trăirea rugăciunii şi a smereniei liniştite, primind ca să vă dea El, fie bine fie greu. E voia Sa.
Nu credeţi şi nu doriţi minuni, ci aşteptaţi totdeauna:
- Facă-Se voia Ta!
Căci aceasta este cea mai deplină fericire pentru noi.
Atunci ochii voştri vor vedea în fiecare clipă pe Făcătorul vostru Atotputernic, iar minunile pe care El le va descoperi duhului vostru, vă vor creşte tot mai mult credinţa, nădejdea şi iubirea pentru El.
Atunci veţi căpăta cunoaşterea de Sus, ca să înţelegeţi Tainele voii Sale şi a Lucrării Lui.
Atunci ochii voştri luminaţi vor vedea ceea ce nu au văzut nici cei din Cana, nici cei din Capernaum, nici cei din Ierusalim, - ci numai cei câţiva din Betania, de pe Tabor, de pe Golgota, adică minunea Adevărului şi Iubirii Dumnezeieşti, unite în Jertfa lui Hristos Minunea transubstanţierii şi a transfigurării lui Hristos.
Căci dincolo de Aceasta, nu mai există nici o minune mântuitoare.
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos,
Te rugăm fereşte-ne de duhurile scornitoare de noutăţi
şi scapă-ne din căile şi învăţăturile lor care robesc şi pierd pe atât de mulţi oameni neştiutori, nestatornici şi uşuratici.
Te rugăm păstrează-ne în smerenie lângă Adevărul Tău şi în învăţătura primită de la înaintaşii noştri în Biserica vie, pentru ca nici o învăţătură străină de Tine şi nici un duh mincinos să nu ne mai atragă spre setea şi plăcerea după alte minuni,
ci minunea cunoaşterii şi primirii Tale, să ne fie de-ajuns acum şi veşnic.
Amin.