Înţelegerea şi hotărârea
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Când Hristos a văzut în ochii ucenicilor Săi lumina înţelegerii şi semnul hotărârii, - atunci El le-a dat semnalul începerii şi asigurarea izbânzii.
De acum, ei trebuie să ştie numai două lucruri:
- că oricât de grea şi de lungă ar fi lupta care începe,
şi oricât de mulţi şi de puternici vor fi vrăjmaşii lor,
şi oricât de multe vor fi pierderile, vânzările şi înfrângerile prin care vor trebui să treacă ei,
- biruinţa este asigurată. Triumful este hotărât. Finalul este sigur: nici unul dintre ei să nu se îndoiască, nici într-o încercare,
să nu se teamă nici într-o înfrângere,
să nu se descurajeze nici într-o stare.
2 - Fraţii mei şi surorile mele, din marea şi biruitoarea Oaste a Domnului Isus Hristos,
- aceste două adevăruri, numai aceste două Dumnezeieşti şi puternice adevăruri, să le ştim şi noi, să le ştiţi şi voi, până la moarte:
Hristos nu ne-a spus că în lume nu vom avea de trecut prin ape mari, tulburi şi reci,
sau prin cuptoare de foc cu flăcări necruţătoare şi cumplite,
ci dimpotrivă:
Că El va face ca flăcările să nu ne poată arde,
valurile să nu ne poată îneca,
vrăjmaşii să nu ne poată nimici (Isaia 41, 10-14; Psalm 66, 12 şi 91, 3; Isaia 43, 2; 1 Ioan 4, 4 şi 5, 4-5; Apoc. 19, 15; 1 Cor. 15, 24-28).
Şi că la capătul rânduit biruinţa noastră va fi sigură veşnicia.
3 - Cu aceste două încredinţări să începeţi. Şi cu ele să sfârşiţi,
cu ele să cădeţi şi să vă ridicaţi,
cu ele să plângeţi şi să cântaţi,
să mergeţi şi să veniţi,
să semănaţi şi să pliviţi,
să mustraţi şi să încurajaţi,
să vă întâlniţi şi să vă despărţiţi,
să vă culcaţi şi să vă sculaţi,
să plecaţi şi să întoarceţi,
să muriţi şi să înviaţi.
4 - Vrăjmaşii să le vadă tăria acestora totdeauna în voi,
prietenii să le vadă frumuseţea,
iar Hristos să le vadă roadele.
Ele să ne fie sabia şi scutul în toate luptele noastre,
ele hotărârea şi bucuria în moartea noastră,
ca ele să ne fie Nădejdea şi slava în Înviere,
iar apoi, Cununa şi Răsplata în Veşnicie.
5 - În orice lucrare a Evangheliei lui Hristos, ucenicul trebuie să facă totdeauna aşa cum a făcut Domnul, - Cuvântul trebuie urmat de rugăciune.
Deci, ori de câte ori staţi de vorbă cu un suflet sau cu mai multe, - rugaţi-vă pentru cei cu care aţi vorbit.
Ori de câte ori împărţiţi Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor, rugaţi-vă puternic şi fierbinte pentru ei,
închinaţi totul cu rugăciune către Tatăl Ceresc pentru mântuirea, pentru unitatea şi pentru slava cu care aţi vorbit.
6 - Încercarea îşi avea ceasul ei de la sfârşit, după cum şi ispitirea îşi avuse ceasul ei de la început (Matei 4, 1).
Şi precum pentru începutul Lucrării Sale şi pentru începutul ispitirii - Domnul Isus Se pregătise atunci prin post şi prin rugăciune,
- tot aşa şi acum, pentru Începutul Patimilor Sale, pentru Sfârşitul Lucrărilor Lui, El Se pregătea prin rugăciunea aceasta. Şi prin postul din Zilele Patimilor.
7 - O, ce adânc ar trebui să simţim noi trebuinţele rugăciunii necurmate! Şi a postului unit cu ea.
Ce puternic ar trebui să simţim nu numai setea de rugăciune şi de post!
ci mai ales tainica alipire,
dulcea încredinţare,
liniştitoarea pace
şi puternica siguranţă, pe care o dă atingerea de Tatăl Ceresc, prin rugăciunea cât mai adâncă, totdeauna fierbinte şi cât mai necurmată.
8 - Cine la ceasul rugăciunii este aflat în rugăciune,
şi la ceasul ispitirii este aflat în post,
şi la ceasul mărturisirii este aflat în amândouă,
- acela va birui totdeauna şi va sfârşi preaslăvit de Tatăl.
9 - O, cum ar trebui să mă rog şi eu la fiecare început de ceas!
Căci dacă Domnul care ştia ce Îi aduce ceasul, S-a rugat atât de mult,
cu cât mai mult ar trebui să mă rog eu, care nu ştiu ce-mi poate aduce nu numai fiecare ceas,
ci chiar şi fiecare clipă!
10 - Iar eu, pentru că ceasul ispitei nu m-a găsit în post şi rugându-mă, - ispita m-a doborât de atâtea ori,
şi pentru că ceasul mărturisirii nu m-a aflat în rugăciune, mărturisirea mea a rămas de atâtea ori fără nici un rod.
Şi pentru că ceasul pătimirii, nu m-a găsit rugându-mă, pătimirile mele au fost de multe ori atât de amare, atât de grele, atât de slabe, atât de zadarnice.
În cea mai mare parte a lor.
11 - O, suflete al meu şi fiul meu, măcar ceasul morţii să ne afle în rugăciune!
În acel fel de Dumnezeiască stare de dulce alipire,
de tainică încredinţare,
de liniştitoare pace,
şi de puternică siguranţă,
- pe care o dă deplina bucurie a necurmatei ascultări de Voia Tatălui.
O, atunci întunericul nostru ar fi ca lumina strălucitoare
şi ispitirile noastre ar fi biruinţe slăvite
şi încercările noastre ar fi o mântuire strălucită,
iar moartea noastră o înviere şi o încununare veşnică.
12 - Nu există nici o făptură care să nu fie sub puterea lui Hristos,
şi nu există nici o putere care să nu fie mai mică decât puterea Lui,
şi nu există nici o înălţime care să nu fie mai joasă decât El.
Şi nu există în toată lumea asta văzută sau în cea nevăzută, ceva care să nu fie stăpânit, controlat, supus şi dominat de puterea lui Hristos.
O, cât de mare este Acela care este cu noi!
13 - Nu numai bucuria marilor adunări frăţeşti libere, ci şi duioşia micilor adunări prigonite, - sunt împreună lucrătoare la slava noastră în Hristos.
Nu numai sănătatea, ci şi boala noastră este spre bine.
Nu numai fraţii, ci şi vrăjmaşii vă ajută spre cunună.
Nu numai câştigurile, ci şi pagubele ne sunt spre folos.
Nu numai vremile de pace, ci şi cele de frământări, lucrează împreună spre mântuirea noastră.
14 - Nu numai izbânzile, ci şi înfrângerile noastre, - fiecare în felul lor, ajută mântuirii şi slujbei noastre,
şi nu numai bucuriile ci şi întristările noastre, - toate, toate, prin puterea lui Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru Preaiubit,
15 - Deci să nu vă întristaţi prea mult iubiţii mei, că nu aveţi parte prea fericită de bucuriile vieţii acesteia. Hristos Domnul vostru v-a promis fericirea adevărată nu aici - ci Acolo la El, unde va fi veşnică.
Nu în lumea aceasta, ci în cealaltă.
Şi nu unde nu este El, ci Acolo unde El este, pe totdeauna, Soarele şi Răsplătirea preaiubiţilor Lui.
16 - Viaţa veşnică este!
Iată trei cuvinte care întregesc un mare şi cutremurător adevăr: viaţa veşnică este!
Pentru că există un Dumnezeu Veşnic, există şi viaţa veşnică.
Pentru că există o Dreptate Veşnică, există şi Răsplata veşnică.
Pentru că există o Iubire Veşnică, există pentru ea şi un loc veşnic,
şi pentru că Adevărul este Veşnic,
- există şi Cununa veşnică...
17 - Noi putem avea o existenţă veşnică, fără să avem viaţa veşnică.
Adevărul ştiinţific care spune că nimic nu piere ci totul se transformă, este chiar el o mărturie zdrobitoare împotriva tuturor acelora care susţin aceasta în privinţa lucrurilor materiale, dar o tăgăduiesc în privinţa celor duhovniceşti.
Adică tocmai în privinţa acelor valori care chiar prin natura lor nespus de superioară celorlalte, fac să strălucească nespus mai puternic acest nemuritor adevăr.
Dar cei care nu-l cred îşi vor petrece existenţa lor veşnică în întuneric şi în moarte, nu în lumină şi în viaţă.
18 - Existenţa veşnică o avem cu toţii.
Dar viaţa veşnică nu o vor avea decât acei care Îl cunosc pe Dumnezeu Tatăl şi pe Isus Hristos Fiul Lui cu acea cunoaştere care este o descoperire şi o împreunare desăvârşită şi eternă!
Acei care Îl cunosc pe Dumnezeu cu acea cunoaştere care îl face pe sufletul care o dobândeşte, să devină de aceeaşi natură duhovnicească cu Hristos...
Care se altoieşte sudându-se în Hristos, devenind El, cum ramul în tulpină, cum mlădiţa în viţă, cum mădularul în trup.
Căci un astfel de credincios, devine în timp şi în lucrare o prelungire a lui Hristos Isus, Cel care este Tulpina sa şi Capul său.
Şi aşa din Timp va trece în veşnicie una cu Hristos!
19 - Existenţa veşnică o au toţi oamenii.
Numai că această existenţă nu va fi a tuturor sufletelor la fel.
A unora va fi moartea, pe când a altora va fi viaţa.
Existenţa veşnică a unora va fi întuneric şi chin nebănuit.
Iar a altora va fi lumină şi slavă veşnică negrăită,
după felul în care şi-au ales să trăiască în viaţa, în existenţa aceasta.
20 - Existenţa veşnică în moarte nu se va descoperi decât numai din clipa când Împăratul Hristos va alunga din faţa Judecăţii Sale pe cei de-a stânga Lui zicându-le:
- „Depărtaţi-vă blestemaţilor în focul veşnic...”,
şi existenţa veşnică în viaţă, a celor de la dreapta Lui, când le va spune:
- Ci existenţa veşnică a acestora începe chiar de aici şi chiar de acum.
Cea de Acolo va fi numai urmarea, prelungirea celei de aici.
Cea din veşnicie va fi numai continuarea şi răsplata normală a celei din lumea aceasta.
Doamne Isuse, fii Tu atunci Răsplata şi bucuria noastră eternă.
Amin.