Înțelegerea și hotărârea
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Când Hristos a văzut în ochii ucenicilor Săi lumina înțelegerii și semnul hotărârii, - atunci El le-a dat semnalul începerii și asigurarea izbânzii.
De acum, ei trebuie să știe numai două lucruri:
- că oricât de grea și de lungă ar fi lupta care începe,
și oricât de mulți și de puternici vor fi vrăjmașii lor,
și oricât de multe vor fi pierderile, vânzările și înfrângerile prin care vor trebui să treacă ei,
- biruința este asigurată. Triumful este hotărât. Finalul este sigur: nici unul dintre ei să nu se îndoiască, nici într-o încercare,
să nu se teamă nici într-o înfrângere,
să nu se descurajeze nici într-o stare.
2 - Frații mei și surorile mele, din marea și biruitoarea Oaste a Domnului Isus Hristos,
- aceste două adevăruri, numai aceste două Dumnezeiești și puternice adevăruri, să le știm și noi, să le știți și voi, până la moarte:
Hristos nu ne-a spus că în lume nu vom avea de trecut prin ape mari, tulburi și reci,
sau prin cuptoare de foc cu flăcări necruțătoare și cumplite,
ci dimpotrivă:
Că El va face ca flăcările să nu ne poată arde,
valurile să nu ne poată îneca,
vrăjmașii să nu ne poată nimici (Isaia 41, 10-14; Psalm 66, 12 și 91, 3; Isaia 43, 2; 1 Ioan 4, 4 și 5, 4-5; Apoc. 19, 15; 1 Cor. 15, 24-28).
Și că la capătul rânduit biruința noastră va fi sigură veșnicia.
3 - Cu aceste două încredințări să începeți. Și cu ele să sfârșiți,
cu ele să cădeți și să vă ridicați,
cu ele să plângeți și să cântați,
să mergeți și să veniți,
să semănați și să pliviți,
să mustrați și să încurajați,
să vă întâlniți și să vă despărțiți,
să vă culcați și să vă sculați,
să plecați și să întoarceți,
să muriți și să înviați.
4 - Vrăjmașii să le vadă tăria acestora totdeauna în voi,
prietenii să le vadă frumusețea,
iar Hristos să le vadă roadele.
Ele să ne fie sabia și scutul în toate luptele noastre,
ele hotărârea și bucuria în moartea noastră,
ca ele să ne fie Nădejdea și slava în Înviere,
iar apoi, Cununa și Răsplata în Veșnicie.
5 - În orice lucrare a Evangheliei lui Hristos, ucenicul trebuie să facă totdeauna așa cum a făcut Domnul, - Cuvântul trebuie urmat de rugăciune.
Deci, ori de câte ori stați de vorbă cu un suflet sau cu mai multe, - rugați-vă pentru cei cu care ați vorbit.
Ori de câte ori împărțiți Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor, rugați-vă puternic și fierbinte pentru ei,
închinați totul cu rugăciune către Tatăl Ceresc pentru mântuirea, pentru unitatea și pentru slava cu care ați vorbit.
6 - Încercarea își avea ceasul ei de la sfârșit, după cum și ispitirea își avuse ceasul ei de la început (Matei 4, 1).
Și precum pentru începutul Lucrării Sale și pentru începutul ispitirii - Domnul Isus Se pregătise atunci prin post și prin rugăciune,
- tot așa și acum, pentru Începutul Patimilor Sale, pentru Sfârșitul Lucrărilor Lui, El Se pregătea prin rugăciunea aceasta. Și prin postul din Zilele Patimilor.
7 - O, ce adânc ar trebui să simțim noi trebuințele rugăciunii necurmate! Și a postului unit cu ea.
Ce puternic ar trebui să simțim nu numai setea de rugăciune și de post!
ci mai ales tainica alipire,
dulcea încredințare,
liniștitoarea pace
și puternica siguranță, pe care o dă atingerea de Tatăl Ceresc, prin rugăciunea cât mai adâncă, totdeauna fierbinte și cât mai necurmată.
8 - Cine la ceasul rugăciunii este aflat în rugăciune,
și la ceasul ispitirii este aflat în post,
și la ceasul mărturisirii este aflat în amândouă,
- acela va birui totdeauna și va sfârși preaslăvit de Tatăl.
9 - O, cum ar trebui să mă rog și eu la fiecare început de ceas!
Căci dacă Domnul care știa ce Îi aduce ceasul, S-a rugat atât de mult,
cu cât mai mult ar trebui să mă rog eu, care nu știu ce-mi poate aduce nu numai fiecare ceas,
ci chiar și fiecare clipă!
10 - Iar eu, pentru că ceasul ispitei nu m-a găsit în post și rugându-mă, - ispita m-a doborât de atâtea ori,
și pentru că ceasul mărturisirii nu m-a aflat în rugăciune, mărturisirea mea a rămas de atâtea ori fără nici un rod.
Și pentru că ceasul pătimirii, nu m-a găsit rugându-mă, pătimirile mele au fost de multe ori atât de amare, atât de grele, atât de slabe, atât de zadarnice.
În cea mai mare parte a lor.
11 - O, suflete al meu și fiul meu, măcar ceasul morții să ne afle în rugăciune!
În acel fel de Dumnezeiască stare de dulce alipire,
de tainică încredințare,
de liniștitoare pace,
și de puternică siguranță,
- pe care o dă deplina bucurie a necurmatei ascultări de Voia Tatălui.
O, atunci întunericul nostru ar fi ca lumina strălucitoare
și ispitirile noastre ar fi biruințe slăvite
și încercările noastre ar fi o mântuire strălucită,
iar moartea noastră o înviere și o încununare veșnică.
12 - Nu există nici o făptură care să nu fie sub puterea lui Hristos,
și nu există nici o putere care să nu fie mai mică decât puterea Lui,
și nu există nici o înălțime care să nu fie mai joasă decât El.
Și nu există în toată lumea asta văzută sau în cea nevăzută, ceva care să nu fie stăpânit, controlat, supus și dominat de puterea lui Hristos.
O, cât de mare este Acela care este cu noi!
13 - Nu numai bucuria marilor adunări frățești libere, ci și duioșia micilor adunări prigonite, - sunt împreună lucrătoare la slava noastră în Hristos.
Nu numai sănătatea, ci și boala noastră este spre bine.
Nu numai frații, ci și vrăjmașii vă ajută spre cunună.
Nu numai câștigurile, ci și pagubele ne sunt spre folos.
Nu numai vremile de pace, ci și cele de frământări, lucrează împreună spre mântuirea noastră.
14 - Nu numai izbânzile, ci și înfrângerile noastre, - fiecare în felul lor, ajută mântuirii și slujbei noastre,
și nu numai bucuriile ci și întristările noastre, - toate, toate, prin puterea lui Hristos Domnul și Mântuitorul nostru Preaiubit,
15 - Deci să nu vă întristați prea mult iubiții mei, că nu aveți parte prea fericită de bucuriile vieții acesteia. Hristos Domnul vostru v-a promis fericirea adevărată nu aici - ci Acolo la El, unde va fi veșnică.
Nu în lumea aceasta, ci în cealaltă.
Și nu unde nu este El, ci Acolo unde El este, pe totdeauna, Soarele și Răsplătirea preaiubiților Lui.
16 - Viața veșnică este!
Iată trei cuvinte care întregesc un mare și cutremurător adevăr: viața veșnică este!
Pentru că există un Dumnezeu Veșnic, există și viața veșnică.
Pentru că există o Dreptate Veșnică, există și Răsplata veșnică.
Pentru că există o Iubire Veșnică, există pentru ea și un loc veșnic,
și pentru că Adevărul este Veșnic,
- există și Cununa veșnică...
17 - Noi putem avea o existență veșnică, fără să avem viața veșnică.
Adevărul științific care spune că nimic nu piere ci totul se transformă, este chiar el o mărturie zdrobitoare împotriva tuturor acelora care susțin aceasta în privința lucrurilor materiale, dar o tăgăduiesc în privința celor duhovnicești.
Adică tocmai în privința acelor valori care chiar prin natura lor nespus de superioară celorlalte, fac să strălucească nespus mai puternic acest nemuritor adevăr.
Dar cei care nu-l cred își vor petrece existența lor veșnică în întuneric și în moarte, nu în lumină și în viață.
18 - Existența veșnică o avem cu toții.
Dar viața veșnică nu o vor avea decât acei care Îl cunosc pe Dumnezeu Tatăl și pe Isus Hristos Fiul Lui cu acea cunoaștere care este o descoperire și o împreunare desăvârșită și eternă!
Acei care Îl cunosc pe Dumnezeu cu acea cunoaștere care îl face pe sufletul care o dobândește, să devină de aceeași natură duhovnicească cu Hristos...
Care se altoiește sudându-se în Hristos, devenind El, cum ramul în tulpină, cum mlădița în viță, cum mădularul în trup.
Căci un astfel de credincios, devine în timp și în lucrare o prelungire a lui Hristos Isus, Cel care este Tulpina sa și Capul său.
Și așa din Timp va trece în veșnicie una cu Hristos!
19 - Existența veșnică o au toți oamenii.
Numai că această existență nu va fi a tuturor sufletelor la fel.
A unora va fi moartea, pe când a altora va fi viața.
Existența veșnică a unora va fi întuneric și chin nebănuit.
Iar a altora va fi lumină și slavă veșnică negrăită,
după felul în care și-au ales să trăiască în viața, în existența aceasta.
20 - Existența veșnică în moarte nu se va descoperi decât numai din clipa când Împăratul Hristos va alunga din fața Judecății Sale pe cei de-a stânga Lui zicându-le:
- „Depărtați-vă blestemaților în focul veșnic...”,
și existența veșnică în viață, a celor de la dreapta Lui, când le va spune:
- Ci existența veșnică a acestora începe chiar de aici și chiar de acum.
Cea de Acolo va fi numai urmarea, prelungirea celei de aici.
Cea din veșnicie va fi numai continuarea și răsplata normală a celei din lumea aceasta.
Doamne Isuse, fii Tu atunci Răsplata și bucuria noastră eternă.
Amin.