Atunci Isus le-a spus pe față: Lazăr a murit.
N-a vorbit despre nimeni nici bine nici rău decât pe față. El a spus și spune pe față și nu în ascuns, totul.
Pe față le-a vorbit fariseilor fățarnici, tot ce avea de spus împotriva fățărniciei lor, și tot ce avea de osândit în purtările lor (Luca 16, 15).
- când el venise noaptea la Mântuitorul să se intereseze despre problema mântuirii.
Spunându-i direct și pe față, fără nașterea din nou, cu nici un chip nu veți vedea Împărăția lui Dumnezeu. Mântuitorul a spus lui Nicodim categoric și clar condiția mântuirii, zicându-i: nu-ți pierde omule nici vremea ta nici sufletul tău cu speranța că și fără nașterea din nou vei putea intra în ea.
Deci: ia hotărârea cea mare: o rupe cu păcatul și cu felul deșert de viețuire, punând legământ de slujire și de alipire de Dumnezeu. Duhul Sfânt și Cuvântul Sfânt te va înnoi și te vor crește spre statura plinătății lui Hristos (Efes. 4, 13), altfel nu există mântuire.
Apoi îți vei da toate silințele spre a uni virtute cu virtute, până când lumina cerească va străluci peste fața ta, la sfârșit. Așa vei avea intrare slobodă în Împărăția lui Dumnezeu (2 Petru 1, 11).
- pentru că nimic din ceea ce nu poți spune pe față cuiva, nu trebuie spus nimănui și niciodată, în nici un fel.
Șoptirea și vorbirea în ascuns au fost osândite de Domnul, când a spus că această șoptire va fi dată pe față (Luca 12, 2-3).
Păcatul oamenilor șoptitori, nu este mai mic decât al celorlalți răufăcători (Rom. 1, 29; 2 Tim. 3, 2-5),
pentru că cele mai multe lucruri rele se spun, și se pun la cale în ascuns și în șoapte, nu la lumina zilei și cu glas tare.
Domnul Isus a vorbit cu glas tare toate cuvintele Sale și nu S-a ascuns de nimeni când a avut ceva de spus oricui.
Uneori a și strigat, când era nevoie de aceasta, fie pentru adevăr, fie pentru ascultători.
Dar niciodată n-a șoptit la ureche!
Pentru că oricine are obiceiul de a-ți șopti la ureche, de cele mai multe ori nu-ți descopere ci îți ascunde adevărul.
Cine spune adevărul, n-are nici voie și n-are nici nevoie să se ascundă!
Dar cine se ascunde șoptind, ori n-are adevăr, ori n-are respect și curaj pentru el!
Dacă este adevărat ceea ce se șoptește, atunci este nevoie ca să fie spus tare, să fie cunoscut de toți.
Dacă nu trebuie să fie cunoscut de toți, atunci nu-i nevoie să fie cunoscut de nimeni!
Dacă totuși sunt lucruri care ies din rândul acestora, ele dovedesc de cele mai multe ori lipsa noastră de credință în Lucrarea puterii lui Dumnezeu, mai presus de uneltirile răului.
Și dovedesc lipsa noastră de îndrăzneală în a lua asupra noastră orice răspundere a încredințărilor și a faptelor noastre. Sau neîncrederea în alții.
Bineînțeles că vorbirea oricăror lucruri pe față
și vorbirea către oricine pe față,
cere o mare înțelepciune, o mare curăție, o mare cumpătare, spre a nu spune cui nu trebuie. Cere nu numai înțelepciunea vorbirii, ci mai ales înțelepciunea tăcerii.
Dar în toate acestea, în lumina lui Dumnezeu, care este în noi prin Duhul Sfânt, și prin Cuvântul Sfânt, se va da o cumpătată măsură și o înțeleaptă îndrumare,
dacă inima noastră este curată,
dacă gândul nostru este bun
și dacă conștiința noastră este trează.
Slavă Ție Doamne Isuse, Dumnezeul și Îndrumătorul nostru,
care ne-ai învățat în toate privințele calea plăcută lui Dumnezeu și purtarea vrednică înaintea oamenilor.
Tu nu numai prin Cuvântul Tău ai osândit păcatul și purtările nepotrivite și rușinoase, ci și prin tăcerea Ta și prin tot felul Tău de umblare. Căci Tu în toate ne-ai dat o pildă ca și noi să facem la fel (Matei 11, 29; Ioan 13, 15).
Te rugăm Doamne Isuse să ne ierți de tot ce am făcut în ascuns și am spus în șoaptă, lucrând în chip vinovat și rău înaintea Ta.
Șterge cu Sângele Tău Cel Sfânt Doamne Isuse, aceste pete negre din Cartea Vieții noastre și ajută-ne mai departe să lepădăm de la noi orice obicei urât,
și orice gând sau faptă, care cere șoaptă și ascunziș.
Dă-ne Doamne Isuse curajul și cinstea adevărului, mărturisit pe față și oricând.
Și dă-ne înțelepciunea tăcerii, pentru tot ce nu trebuie spus.
Amin.
+
Fiii mei, viața-ntreagă vă feriți de clevetire
ea-i păcatul care-aduce cea mai mare nimicire.
Rana sabiei se poate să mai fie vindecată
însă rana clevetirii nu mai poate niciodată.
De aceea bârfitorul este-un ucigaș mai mare
cu cât răul care-l face e mai fără de-ndreptare.