La Apostolul din Duminica a 8-a după Paști (a Rusaliilor)
Traian Dorz - Hristos - Puterea Apostoliei
1. În ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc.
2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.
3. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei.
4. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
5. Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7. Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: “Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni?
8. Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirena, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți,
11. Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
1 - Erau toți împreună în același loc
Binecuvântată este totdeauna vremea când frații stau și împreună și în același loc. Și numai acea vreme și acea stare este cu adevărat binecuvântată.
Pentru că de atâtea ori frații sunt în același loc, dar nu sunt uniți. Sunt în aceeași lucrare, dar nu sunt una. Sunt de același nume, dar nu sunt la fel.
O, ce tristă este atunci starea în același loc a celor care nu sunt împreună! A acelora care cu trupul sunt lângă frați, dar cu sufletul sunt departe de ei. Cu numele sunt ca ei, dar cu credința, cu purtarea, cu vorbele lor - ei sunt tocmai împotriva fraților.
În locul acela Duhul Sfânt este totdeauna întristat, focul Lui este stins, binecuvântarea Lui pierdută și roadele Lui nimicite.
Dar unde, prin harul lui Dumnezeu și prin luptele sufletelor adunării, frații ajung o inimă și un gând, acolo nu numai că nimic nu împiedică venirea și rămânerea Duhului Sfânt, dar toate o cheamă.
Acolo pe Duhul Sfânt Îl cheamă rugăciunea lor în același glas.
Și ochii lor înlăcrimați.
Și mâinile lor împreunate.
Și dragostea lor, arzând la fel.
Și Îl cheamă smerenia și curăția lor, ascultarea și sinceritatea fiecărui suflet în parte și a tuturor împreună, în dorința mare și frumoasă de a-L avea pe Hristos cât mai deplin în ei.
O, cu ce bucurie Se pogoară acolo totdeauna Duhul Sfânt și cu ce putere și roade umple El inimile și adunările unor astfel de frați!
Fraților și surorilor, când vă adunați în același loc, faceți totul ca să fiți împreună. Faceți totul ca să fiți o inimă și un gând, o învățătură și o credință, o vorbire și o umblare. Faceți fiecare totul ca să fiți ca frații, ca Lucrarea, ca familia în care v-ați născut și în care trăiți, atât trupește, cât și sufletește.
Căci dacă te duci în același loc cu frații, dar nu ești cu ei, ci împotriva lor,
dacă porți același nume cu ei, dar n-ai același duh, ci un duh străin,
dacă faci parte din aceeași adunare, dar n-ai aceleași încredințări, ci altele, contrare adunării,
- atunci tu ești și un tulburat și un tulburător,
ești un petic străin pus pe o haină frumoasă,
ești un cui străin într-o casă liniștită.
Cum te mai poți tu duce între frații tăi, când de la intrare vezi că-i întristezi pe toți cu venirea ta?
Cum mai poți lua cuvântul, când vezi că toți te-ar împiedica să nu ai loc?
Și dacă nu te pot opri, îi vezi pe toți că nu te mai pot asculta...
Când vezi că unii se ridică, alții ies, alții se întorc, alții își pleacă cu durere capul în piept, ca la primirea unei pedepse - cum nu te îngrozești de starea ta?
Cum ai putut ajunge în această nenorocită stare de nesimțire - să mergi cu de-a sila undeva, să stai cu de-a sila acolo, să te înghesui cu de-a sila la cuvânt și să continui cu de-a sila a-i chinui pe toți cu vorbele tale despre dragoste, când tu ești cu totul împotriva ei? Cu vorbele tale despre Hristos, când tu ești cu totul împotriva Duhului Sfânt? Cu vorbele tale despre adevăr, când tu ești cu totul împotriva lui?
Fraților și surorilor, care aveți astfel de stări între voi și care aveți astfel de frați în adunare, știm ce chinuitoare viață duceți așa. Duhul acela care chinuie pe fratele vostru este un duh rău, tulburător și dezbinător, iar acest duh, prin fratele acela, vă chinuie pe voi și vrea să nimicească atât adunarea Domnului, cât și mântuirea voastră.
De aceea ascultați acum Cuvântul Domnului: rugăciune și post! Acest soi de draci nu iese din frați și dintre frați, decât cu rugăciune puternică și cu post mult.
Învoiți-vă între voi, cei care simțiți cu Domnul și vă doare pentru Lucrarea Lui și luați cu hotărâre zile de jertfă împreună și ceasuri de rugăciune împreună. Iar în zilele hotărâte pentru jertfă, fiți una în post. În ceasurile hotărâte pentru rugăciune, fiți una în rugăciune.
Oriunde ați fi în ziua aceea, fiți într-un gând cu ceilalți care sunt în post. Oriunde ați fi în ceasul rânduit pentru rugăciune, fiți într-un duh cu ceilalți care sunt în rugăciune.
Și faceți postul nu cu greutate, ci cu bucurie. Și faceți rugăciunea nu rece, ci fierbinte. Și stăruiți în aceasta nu doar până la o vreme, ci până la biruință.
Și veți vedea cu bucurie cum Dumnezeu vă va răspunde.
Dacă va mai fi un strop de nădejde pentru fratele acela, Dumnezeu va avea milă de el și îi va da pocăința și îndreptarea. Dar dacă nu mai este nimic curat în el, Dumnezeu va avea milă de adunarea voastră și o va scăpa de el, așa cum va ști Domnul.
Dar începeți chiar astăzi.
Nu mai lăsați ca acest duh străin să-și facă lucrarea lui nimicitoare între voi, fiindcă orice rău îngăduit undeva aduce nimicirea în urma lui! Luați seama la cei care l-au îngăduit, în ce ruină și pierzare au ajuns!
Dacă vreți ca Domnul să vă ajute, ajutați-vă mai întâi voi înșivă, cât puteți!
2 - Deodată a venit din cer un sunet
Toate lucrările Duhului Sfânt se petrec totdeauna pe tărâm duhovnicesc, fiindcă lucrarea lor și scopul lor sunt duhovnicești.
Totuși, în marile răscruci ale drumului lui Dumnezeu în lucrarea mântuirii noastre, El a lucrat și cu mijloace văzute de ochii și auzite de urechile oamenilor, pentru a-i încredința pe oameni nu numai de adevărul, ci și de puterea lucrării pe care o făcea Dumnezeu atunci.
Ce înfricoșat a fost momentul de pe Muntele Sinai, când Dumnezeu dădea oamenilor marele Legământ al Legii, scris pe piatră de Mâna Sa Puternică! Ce fulgere, ce tunete, ce flăcări, ce cutremure zguduiau atunci totul! (Exod 19, 16-20).
Ce priveliște înspăimântătoare a fost întunericul, cutremurul și învierea morților - din clipa zguduitoare a răstignirii și morții Mântuitorului pe Cruce, când se împlinea actul Marelui Legământ prin Jertfă, pe care îl scria atunci pe lemnul Crucii Mâna însângerată a lui Dumnezeu, prin Hristos!
Și la fel, ce priveliște era acum, la Pogorârea Duhului Sfânt, vuietul Vântului Sfânt venit dintr-odată din cer... Și flăcările focului Sfânt, văzute dintr-odată coborând și despicându-se în limbi care se așezau asupra Apostolilor!
Marile lucrări ale Adevăratului Dumnezeu sunt totdeauna cutremurătoare, înalte, strălucite și puternice. Ele sunt însoțite totdeauna de o mare încredințare că sunt ale lui Dumnezeu. Toți cei care le văd sau le aud, știu fără nici o îndoială că numai puterea lui Dumnezeu este în stare să le facă.
Și de aceea când vine îndată cuvântul care lămurește minunea, acest cuvânt este crezut, este ascultat și este urmat de o mare mulțime de inimi care au fost martore ale minunii.
Aceasta este dovada dată de prezența lui Dumnezeu, de puterea între noi a Duhului Său, Duhul Adevărului...
Dar Duhul Sfânt ne încredințează prin Cuvântul Său, că marele vrăjmaș al adevărului, duhul minciunii, a lucrat și în privința aceasta cu tot atâta îndârjire vicleană, pentru a insinua, a-și strecura sub lucrarea mântuitoare a adevărului, lucrarea pierzătoare a minciunii.
Înainte de venirea Mântuitorului Hristos, când se înfăptuia Lucrarea Tatălui - atunci Satana s-a opus el însuși acestei lucrări, uneltind direct contra lui Dumnezeu.
La venirea Domnului Hristos, când începea Lucrarea Fiului, s-a ridicat anticristul care a scornit tot felul de contraafaceri ale învățăturii și ale Duhului Său.
Iar la Pogorârea Duhului Sfânt, când începea ultima Lucrare a Ultimei Persoane a Sfintei Treimi, Satana a trimis și trimite împotriva Lucrării Duhului Sfânt pe duhurile lui mincinoase, insinuante și josnice, care să imite și să degradeze Lucrarea înaltă și sfântă a Duhului lui Dumnezeu.
Iată ce dovadă grozavă despre această lucrare de diversiune făcută de diavolul în Biserica lui Hristos sunt atâtea fracțiuni confesionaliste zise creștine, care se urăsc și se luptă între ele în numele Aceluiași Unic Adevăr! Și se nimicesc între ele, predicând Aceeași Unică Iubire. Ce degradare a adevărului și ce batjocorire a Dragostei!
Cât de departe este Adevărul lui Hristos de aceste răstălmăciri dezbinate și cât de sus este Dragostea Duhului Sfânt, de aceste insinuări viclene și intolerante!
Oriunde este o Lucrare a Duhului Sfânt, acolo este puternic simțită prezența lui Hristos, cum simți căldura lângă o sobă aprinsă. Cum simți mireasma într-un strat de crini. Cum simți mierea într-o dulceață.
Când este Duhul Sfânt într-o rugăciune, atunci simți acolo un cutremur în inimă, o putere în suflet, o revărsare în lacrimi, o primăvară în toată ființa și adunarea.
Când este Duhul Sfânt într-o vorbire, atunci un curent ceresc înfioară totul, o lumină cerească descoperă tainele inimilor, o putere cerească împinge la pocăință și atrage la legământ și un fior ceresc îi cuprinde și îi înalță pe toți ca într-un car de foc în care zbori împreună cu Dumnezeu.
Și după acest vuiet de vânt ceresc, simți cum o lumină Dumnezeiască s-a coborât și s-a așezat și peste tine, transformându-te în altceva mai înalt, mai curat, mai sfânt de cum fuseseși până la ea.
Unde s-a făcut o lucrare adevărată a Duhului Sfânt, ea așa s-a făcut. Așa se face. Și așa va fi totdeauna.
Fiindcă Dumnezeu e Același, Ieri, Azi și în Veci.
Și fiindcă El e totdeauna Sus - și nu jos.
Sus, pe Sinai, Sus pe Tabor, Sus pe Golgota, Sus în Ierusalim, în Odaia de Sus.
4 - Cum le da Duhul
Lucrările Duhului Sfânt sunt felurite,
darurile Duhului Sfânt sunt felurite,
roadele Duhului Sfânt sunt felurite.
Dar lucrările Lui sunt pline de o adâncă armonie între ele, cum sunt între ele, pe un câmp, florile de toate mărimile și culorile.
Și darurile Duhului Sfânt se completează între ele într-o desăvârșită unitate, ca instrumentele într-o orchestră, ca spițele într-o roată, ca ramurile într-un pom.
Iar roadele Duhului se înfrumusețează și se completează unele pe altele, îmbinându-și miresmele, gusturile și conținutul lor dulce, potrivit cu trebuințele creșterii fiecărui suflet și ale întregii biserici, până la statura plinătății lui Hristos (Efes. 4, 13).
Ce limbă vor fi vorbit mai întâi Apostolii atunci?
Care virtute și dar al Duhului Sfânt se va fi arătat mai întâi în lucrarea lor: dragostea, bucuria, înțelepciunea, râvna, puterea, îndrăzneala? Sau care?...
Ce va fi văzut mai întâi la ei mulțimea care venise atunci la Ierusalim și ce-i va fi făcut să rămână străpunși la inimă, după auzirea Cuvântului lor?
Un frate a întrebat odată așa:
- Când într-un suflet se face nașterea din nou și acela se umple de Duhul Sfânt, care roadă a Duhului și care virtute creștină se vede mai întâi în viața lui?
Și unul dintre frații întrebați a răspuns:
- Când o roată pornește la drum, care spiță din ea se mișcă prima?
- Toate deodată!
- Așa este și în viața unui om născut din nou cu lucrările, roadele și virtuțile Duhului Sfânt. Atunci tot ce-i dă Duhul Sfânt este plin de putere, de dulceață, de frumusețe. Fie că e vorba de rugăciune, fie de vorbire, fie de binefacerile lui felurite în mijlocul celorlalți oameni.
O, frate lucrător al Domnului, păstor al bisericii, trimis al lui Hristos, ce bine este atunci și de tine și de toți cei care te ascultă, când tu umbli călăuzit de Duhul Sfânt, când vorbești ce-ți dă Duhul Sfânt, când mergi unde te trimite El și lucrezi potrivit cu voia Lui!
Ce binecuvântare se revarsă acolo, ce căldură cuprinde sufletele și ce roade minunate rămân în urma ta!
Dumnezeu să te binecuvânteze pentru a fi mereu în Duhul și într-o astfel de stare cerească!
Tot ce dai atunci cu mâna ta, ce scoți din inima ta, ce cânți cu graiul tău sau cu harfa ta, va fi inspirat, vibrant, viu, dulce și fericit, căci așa sunt cele pe care le dă Duhul Sfânt!
Și mulțimea va vedea aceasta și Îl va primi pe Hristos cu putere, cu grabă, cu bucurie, cu adevărat.
Scump frate vestitor al Domnului, scumpă soră care cânți, care te rogi, care postești, care faci milostenii, care lucrezi cu mâinile tale pentru Casa Sfântă, pentru alinarea suferinței, pentru bucuria Duhului Sfânt - vă rog fierbinte în Numele Domnului, faceți toate acestea prin Duhul Sfânt! Fiți totdeauna când le faceți, într-o stare înaltă și faceți-le numai din această stare, fiindcă numai atunci ele vor fi puternice, rodnice, bineplăcute înaintea lui Dumnezeu și fericite pentru semenii voștri!
Nu te ridica la vorbire dacă nu ai un puternic îndemn din partea Duhului Sfânt și o aprinsă lumină de la El. Căci atunci predicuța ta va fi searbădă, cântarea ta uscată și roada lor moartă.
Ci umple-te mai întâi de Duhul Sfânt prin rugăciune, prin meditație, prin smerenie - și atunci spune, și atunci cântă.
O, ce minunate lucrări îți va da atunci Domnul ție și prin tine, altora!
Și o ce bine ar fi dacă în adunarea Domnului ar fi numai astfel de stări în Duhul - și a celor care dau, și a celor care primesc.
Să ne rugăm neîncetat cu toții și să lucrăm neîncetat, fiecare, pentru aceasta. Și Duhul ne-o va da, căci așa este și făgăduința și bucuria Duhului Sfânt (Iacov 1, 5).
6 - Când s-a auzit sunetul acela
Când s-a auzit sunetul Vântului Ceresc, mulțimea s-a adunat în jurul casei unde erau Apostolii Domnului și de unde ei au început să vorbească apoi oamenilor.
Desigur că vuietul Vântului Ceresc a fost auzit peste tot în Ierusalim și flacăra Duhului Sfânt trebuie să fi fost văzută coborându-se din cer de către toți cei care se aflau atunci în Ierusalim. Altfel nu se poate explica adunarea tuturor celor care erau atunci acolo, așa de repede și așa de mulți, în jurul casei unde erau Apostolii.
Poate că această casă să fi fost foarte aproape de Templu, locul unde se aflau de obicei, mai tot timpul sărbătorii, cei veniți din alte părți pentru acest praznic la Ierusalim.
Iar Apostolii, îndată după primirea Duhului Sfânt, au ieșit afară și urmați de mulțimea uimită din pricina celor văzute și auzite, se vor fi dus cu toții la Templu și acolo se vor fi ridicat împreună cu Petru pentru lămurirea minunii și vestirea mântuirii în Numele Domnului Isus Hristos, Singurul Mântuitor (Fap. Ap. 4, 12).
Ce minunată este totdeauna împreună lucrarea dintre Dumnezeu și trimeșii Lui! Dintre Hristos și ucenicii Săi. Dintre Duhul Sfânt și uneltele Sale. Din această împreună lucrare ies totdeauna roade minunate și oameni minunați.
O Lucrare a Duhului Sfânt este aceea care iese dintr-un vuiet de Sus și nu care iese dintr-o publicitate de jos. Care este aprinsă de Focul Duhului Sfânt și nu de focul ambițiilor, al laudelor și al certurilor de partide hrăpărețe și necinstite. Care are roadele cerești ale Duhului și naște suflete și adunări care își dau toate silințele să umble și să lucreze în sfințenie după cum Sfânt este și Cel care le-a născut de Sus.
Și după cum Unul este Duhul și Unul Adevărul, tot așa Una este și Lucrarea Sa în toate timpurile, în toate veacurile și în toate popoarele. Și toți cei care fac parte din această Unică Lucrare a Duhului Sfânt sunt pretutindeni la fel și totdeauna asemănători între ei, din orice limbă, din orice confesiune, din orice rasă și din orice culoare ar face parte.
Dar după cum vrăjmașul Satana a căutat să imite pe Tatăl, pornind de la porunca Lui, dar dând o altă direcție și interpretare acestei porunci pentru a nimici Lucrarea Tatălui,
și după cum anticrist a căutat să imite pe Hristos, răstălmăcindu-I învățătura și degradându-I Evanghelia pentru a zădărnici Lucrarea Fiului,
- tot așa și duhurile falselor adevăruri caută să imite acum pe Duhul Sfânt, denaturându-I Lucrarea și falsificându-I darurile, pentru a batjocori sfințenia Sa, a degrada Lucrarea Sa și a împotmoli în mlaștina falimentului deznădăjduit toată osteneala slăvită spre mântuirea și reintegrarea noastră în Dumnezeu.
De aceea trebuie să fim cu toți ochii sufletului nostru deschiși și cu toate părțile inimii noastre treze.
Dacă trupește avem un singur vrăjmaș, moartea, care lucrează prin păcat, apoi sufletește avem o mie de vrăjmași, care lucrează în toate chipurile pentru a nimici veșnicia noastră.
Dacă Duhul Sfânt are un singur fel de a lucra, duhurile diavolului au o mie de feluri.
Și dacă adevărul curat al lui Dumnezeu este Unul, adevărurile false ale lui anticrist sunt o mie. Căci imitatorul este atât de șiret, uzurpatorul este atât de încăpățânat și nelegiuitul este atât de înrăit, încât nu se dă la o parte de la orice și nu nesocotește nimic pentru a-și ajunge scopul său ucigaș împotriva seminției lui Hristos și a răsadului Duhului Sfânt.
Limbajul Duhului Sfânt este unul și același, pentru toți oamenii din toate părțile lumii. Cine are urechi să audă ce zice bisericii Duhul, acela înțelege această limbă din orice naționalitate pământească ar face parte.
În Ziua Cincizecimii, Pogorârea Duhului Sfânt a făcut minunea înțelegerii în felurite limbi a Aceluiași Cuvânt. Aceasta este totdeauna minunea pe care o face vorbirea Duhului, fiindcă nu Apostolii vorbeau, ci Duhul, care cunoștea limba fiecăruia și îi traducea adevărul pe limba în care îl putea înțelege el, fiecare.
Să-L rugăm totdeauna pe Duhul Sfânt să vorbească El prin noi și să nu-L împiedicăm în Lucrarea Sa. Atunci totdeauna ascultătorii Lui vor veni la Isus.
9 - Vorbind fiecăruia în limba noastră
Duhul lui Dumnezeu este întâi Duhul Înțelepciunii și Înțelepciunea Tatălui este Hristos, Sfetnicul Lui.
Înțelepciunea lui Dumnezeu este aceea care le-a creat pe toate și le-a dat numele, ființa, locul și misiunea fiecăruia din creaturile Mâinii Sale, după cum scrie Cartea Proverbelor (Prov. 8, 22-36).
Și Înțelepciunea aceasta este Hristos. Pe El Dumnezeu L-a făcut și înțelepciunea noastră, a celor care credem în El, pentru ca și noi să avem același fel de a gândi, de a simți și de a voi pe care îl are Dumnezeu (1 Cor. 1, 30).
Avându-L pe Hristos, Înțelepciunea lui Dumnezeu, ca înțelepciunea noastră, atunci nu numai că noi vom vorbi cuvintele lui Dumnezeu și vom avea gândurile Lui, fiind una cu El în Lucrarea pe care o face El împreună cu noi, dar vom fi una și cu cei care sunt una cu El, din orice loc și neam și stare ar fi ei sau noi.
Având același Cap, avem aceeași limbă și având aceeași Înțelepciune, avem aceeași vorbire. Având același auz, înțelegem la fel - și având același duh, simțim întru totul asemenea, fără deosebire unii de alții.
Oricine este un trimes al Duhului Sfânt, vorbește pe limba fiecăruia dintre cei care-l aud. Duhul Sfânt îi dă darul vorbirii în felurite limbi, după feluritele trebuințe sufletești ale celor cărora le vorbește sau le scrie.
Iată-l pe părintele Iosif. Când Duhul Sfânt S-a revărsat peste el și l-a trimes să propovăduiască Lucrarea Vântului și a Focului Ceresc pentru trezirea bisericii și a poporului nostru, el a vorbit în așa fel încât noi toți cei care eram din toate neamurile de sub cer și de sub iad, bețivi, mincinoși, desfrânați, suduitori, hoți, clevetitori, certăreți, fumători, lacomi, ucigași - l-am auzit și noi, fiecare, vorbindu-ne pe limba noastră... Și toate sutele de mii am simțit că acest cuvânt ne străpunge inima, că ne îndoaie genunchii, că ne scaldă ochii și că ne prăbușește la picioarele Crucii lui Hristos, strigând din sutele de mii de guri cu un singur glas:
- Cred Doamne, ajută necredinței mele!
Cine a făcut minunea asta, dacă nu darul și harul Duhului Sfânt?
Care putere de om mai este în stare să facă așa ceva?
Ce trâmbiță cerească a mai sunat așa în Biserica noastră de la Sf. Ioan Gură de Aur până astăzi - ca el?
Nu este oare asta o minune a revărsării Duhului Sfânt, după cum ne-a spus de atâtea ori el însuși?
Cine a mai făcut o astfel de lucrare, cu un astfel de răsunet limpede și dulce și cald, cum este Lucrarea Oastei, Lucrarea Duhului Sfânt, Lucrarea acestei Cincizecimi Dumnezeiești?
Și iată nu numai dovada roadelor ei, dar și dovada trăiniciei ei, a duratei ei în timp!...
Câte furtuni a stârnit diavolul împotriva ei, nu numai dinafară, ci mai ales dinăuntru! Ce vânt rău au stârnit valurile învolburate din 1935, bântuind până în 1947, timp de 12 ani, înecând atâtea suflete și spărgând atâtea corăbii care porniseră și ele spre Ierusalimul de Sus, dar care n-au mai ajuns niciodată în portul lui!
Și ce vânt viclean se strecoară iarăși, cu vârtejuri ascunse și cu răsuciri ucigașe, aruncând praful șiretelor încredințări și gunoaiele orbiei pierzătoare în ochii multora, de atâția ani și până azi!
Apoi câți lei furioși s-au repezit să rupă - și-au rupt.
Dar Lucrarea aceasta merge mereu crescând, biruind și rodind pentru Dumnezeu, fiindcă ea este revărsarea Duhului Sfânt și prin ea lucrează puterea și Numele lui Hristos.
Și nimeni și nimic nu o va putea nimici, nici abate de la slujba și chemarea ei până ce și le va împleti, fiindcă Dumnezeu Și-a pus Numele Său și pecetea Lui peste ea.
11 - Lucrările minunate ale lui Dumnezeu
Oricine își simte o trimitere cerească, oricine are de dus o solie a Duhului Sfânt, oricine are de împlinit o slujbă mântuitoare, acela trebuie neapărat să știe a vorbi în limba fiecăruia dintre cei cărora li se adresează solia pe care o duce el. Astfel, dacă el nu va vorbi pe limba celui la care se duce, ce folos? Solia lui nu va avea nici o valoare, munca lui nici un rod. El va fi un străin pentru cel căruia îi va vorbi, iar acela va rămâne la fel, un străin pentru Hristos.
Mântuitorul nostru Iubit, a spus Sf. Său Apostol Petru și tuturor celor care vor mai fi păstori, cu puțin timp înainte de plecarea Sa la cer, o rugăminte. Două. Trei rugăminți...
Și cred că atunci l-a privit în ochi cu cea mai mare duioșie și îl va fi rugat cu cel mai adânc suspin:
- Simone, fiul lui Iona, dacă Mă iubești mai mult decât aceștia o dată, paște mielușeii Mei!
Dacă Mă iubești mai mult ca ei de două ori, paște oițele Mele!
Cel puțin două lucruri mari spuneau aceste cuvinte:
Întâi că numai singură iubirea - și iubirea cea mai mare - este în măsură să dea hrană și să dea creștere și să dea viață cu adevărat altora.
Și apoi că iubirea aceasta trebuie să știe cum să-i hrănească pe toți:
și pe cei copii, și pe cei tineri, și pe cei bătrâni;
și pe cei începători, și pe cei mijlocii, și pe cei înaintați;
și pe cei care nu știu nimic, și pe cei care știu ceva, și pe cei care știu mult.
Iar ca să știi cum să-i hrănești pe toți, trebuie să-l cunoști pe fiecare. Iar ca să-l cunoști pe fiecare, trebuie să-i știi limba lui... limbă prin care să-i poți împărtăși ceea ce el trebuie să știe.
De aceea, un adevărat păstor poate fi numai acela care se poate transpune în situația fiecărei oi sau oițe, ori a fiecărui mielușel, pentru că numai astfel el va simți cu sufletul acela și îl va putea ajuta cu adevărat.
Un adevărat scriitor poate fi numai acela care se poate transpune în toate stările în care poate ajunge un suflet omenesc. Pentru ca el să se poată adresa tuturor și totuși fiecare dintre cei care iau cunoștință de mesajul lui să simtă că tot ceea ce este spus acolo, parcă este spus numai pentru el.
În felul acesta el poate să-l ia de mână pe fiecare cititor, pe fiecare ascultător al său, de pe orice treaptă a cunoștinței, a evlaviei, a sfințeniei ar fi, și să-l ajute, invitându-l:
Și fiecare să-l înțeleagă, și fiecare să-l simtă că acesta este, el însuși, cel puțin acolo unde îl invită pe el să se suie.
Numai așa toți ne vor auzi pe fiecare vorbindu-le în limba lui lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.
Scump frate trimis al Domnului, fii plin de Duhul Sfânt, ca acei mari oameni ai lui Dumnezeu, când mergi spre semenii tăi! Pe orice treaptă a cunoștinței sau a vieții ar fi aceștia, ei să te înțeleagă când vrei să le vorbești și să simtă că tu le ai de adus o solie sfântă.
Când îți vei deschide gura, fiecare să te înțeleagă, vorbindu-i ca și cum ai fi în sufletul lui și ai cunoaște tot ce-i acolo. Ca și cum ai fi în situația lui și ai ști starea inimii sale. Ca și cum ai fi trimis numai la el, ca și cum ai fi fratele lui, soțul lui, prietenul lui cel mai apropiat.
Numai așa poți fi binefăcătorul fiecăruia - și al tuturor.
Când simți că ai ajuns așa pentru cei la care ai fost trimis, atunci spune-i fiecăruia, spune-le tuturor, spune-le oricând și oriunde, pentru că atunci le vei spune numai despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.
Oricât de minunate ar fi lucrurile oamenilor,
oricât de minunate ar fi lucrările științei, ale tehnicii, ale culturii lumești
și oricât de minunate ar fi chiar lucrările tale, - lasă-le pe toate acestea să le spună alții. Tu spune sufletelor care te ascultă numai despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Căci numai privirea la lucrările Lui îi vor înălța și pe ei - și pe tine. Toate celelalte numai vă vor coborî, și pe tine și pe ei.
Când privești la lucrurile omului, îl lauzi pe om.
Când privești la lucrurile lumii, lauzi lumea.
Ci când privești la lucrurile lui Dumnezeu, Îl lauzi numai pe Dumnezeu, Singurul vrednic de toată slava, lauda și mulțumirea noastră a tuturor oamenilor, acum și în toți vecii vecilor!
Slavă și slavă veșnică numai Ție, Domnul și Dumnezeul nostru, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și în vecii vecilor!
Slavă Ție Duhule Preasfinte, Ființă din Întreita și Unica Ființă a Dumnezeului nostru Veșnic și Veșnic!
Slavă Ție pentru cutremurătoarea și slăvita Lucrare pe care Te-ai pogorât s-o faci pe pământ, întregind Lucrarea Tatălui și a Fiului, pentru răscumpărarea și mântuirea lumii!
Slavă Ție pentru binecuvântații Tăi trimeși pe care i-a ales și i-a pregătit Mântuitorul nostru Preaiubit, pentru a duce Evanghelia Mântuirii Sale începând din Ierusalim și până la marginile pământului!
Începând din Ziua Cincizecimii și până la sfârșitul veacurilor.
Începând de la cei dintâi intrați în Biserica harului și până la cei din urmă.
Slavă Ție Duhule Preasfinte care ai ales și pentru Biserica noastră și ai trimes și la poporul nostru un rob și un apostol al Tău, un părinte și un înaintaș al nostru, prin care să începi și-n vremea noastră, aceasta din urmă, o astfel de Lucrare a harului Tău, cum este această fericită Frățietate în care ne-ai născut din nou, Tu, Duhule Sfinte, împreună cu Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu! Și în care ne-ai dat binecuvântări atât de mari, hrană atât de dulce, apă atât de vie, cântări atât de minunate, adunări atât de fericite, frați atât de aleși, surori atât de scumpe, rugăciuni atât de cerești, lacrimi atât de curate, îmbrățișări atât de îngerești...
O, Dumnezeule al bogatelor mângâieri, cine oare a mai primit atât de mult din toate acestea de la Tine ca să poată gusta bucurii atât de cerești încă de pe pământul acesta?
Pentru cine oare ai mai făcut Tu atât de minunate lucrări și cui ai mai dat să guste bucurii atât de nemărginite și de veșnice încă de acum, din clipa acestei vieți trecătoare?
Și cine ar fi oare mai dator față de Tine ca noi, pentru toate acestea?
Atunci de ce nu suntem noi mai credincioși ca oricare alții, mai smeriți, mai ascultători, mai statornici și mai strâns lipiți unul de altul și toți de Tine, mai mult ca oricare alții din lumea asta, fiindcă nimeni n-ar fi mai dator atât cât noi, să fie așa?
O, bogatul nostru Vistiernic al bunătăților Dumnezeiești, cât de mult Îți mulțumim noi pentru toată revărsarea Ta de haruri peste Lucrarea aceasta în care ne-ai născut! Cât de mult Îți mulțumim noi că ne-ai născut aici, și nu în alte părți!
În această învățătură - și nu în alta.
Între acești scumpi frați - și nu între alții.
În această credință caldă și dulce, dreaptă și bună, curată și scumpă, în care ne-au trăit și ne-au vestit înaintașii noștri sfinți, părinții noștri scumpi, frații noștri dragi, pe urmele cărora pășim, pe sânul cărora plângem, de dorul cărora ne topim și la numărul cărora dorim să fim adăugați și noi cu vrednicie, când și noi ne vom sfârși lucrarea noastră, de același preț cu al lor, la capătul muncii noastre sfinte și la sfârșitul răbdării noastre smerite.
Slavă veșnică Ție, Înțeleapta noastră Călăuză și Dulcele nostru Ocrotitor, în grija căruia ne-a încredințat Mântuitorul nostru Cel Dulce până ce va fi gata în ceruri locul scump pe care S-a dus El să ni-l pregătească, și va veni să ne ia Acolo unde este El pe totdeauna.
Te rugăm păzește sfânta Ta Lucrare și moștenire scumpă pe care Dulcele nostru Isus a răscumpărat-o cu Sângele Său scump.
Nu lăsa să fim împrăștiați de duhurile vrăjmașe dinăuntrul nostru și nici de uneltele acestora. Ci pune un duh puternic de unitate între noi toți și ridică bărbați plini de curaj care să apere moștenirea Ta, unitatea ei, învățătura ei, credința ei, împotriva oricui ar veni dinăuntrul nostru sau dinafara noastră, să abată pe frați de la calea și învățătura noastră de la început!
Doamne Duhule Sfinte, du Tu până la sfârșit lucrarea de curățire pe care ai început-o între noi, spre a-Ți alege grâul cel curat, smerit și sănătos pentru grânarul ceresc, iar ceea ce este străin, ușuratic, viclean și necurat, scoate Tu și du unde știi că este locul său!
Pe toți cei pentru care mai este o nădejde,
în care mai este un strop de curăție și sinceritate,
care mai pot fi salvați, îndreptați, izbăviți, Te rugăm nu-i lăsa Doamne! Cercetează-i, cutremură-i, luminează-i și aprinde-i până la alb, până la punctul de sudură - și unește-i cu trupul Tău, cu unitatea frățească în duhul curat și frumos al ei, pentru a fi iarăși și ei fericiți!
Iar de ceilalți, pentru care știi Tu că nu mai este nici o nădejde, Te rugăm scapă Lucrarea Ta sfântă, Frățietatea noastră dulce, să n-o mai tulbure, să n-o mai tot rupă, să n-o mai tot dărâme. Ajungă Doamne cât au dărâmat!
Peste cei care știi Tu că sunt fără vicleșug în umblarea cu Tine și smeriți în umblarea cu frații, Te rugăm revarsă mereu puterea Ta, împarte-Ți asupra lor mereu limbile Tale de foc și dă-le o limbă puternică pentru a mărturisi înflăcărat Cuvântul Tău și o inimă de foc din care să se aprindă tot pământul pentru Tine.
Iar celor care vor auzi cuvintele lor dă-le încredințarea că acestea sunt cuvintele Tale, spre a le primi și spre a se naște din nou cu toții, până când va intra astfel numărul deplin al celor așteptați, pentru a putea să vină Preaiubitul nostru Cel Așteptat, Dulcele nostru Mântuitor Isus Hristos.
Slavă veșnică Lui. Amin.